2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

alungáre sf [At: DDRF / Pl: ~gări / E: alunga] 1 Fugărire. 2 Succedare. 3 Gonire. 4 Îndepărtare. 5 Eliminare.

ALUNGÁRE, alungări, s. f. Acțiunea de a alunga; izgonire. – V. alunga.

ALUNGÁRE, alungări, s. f. Acțiunea de a alunga; izgonire. – V. alunga.

ALUNGÁRE, alungări, s. f. Acțiunea de a a l u n g a; îndepărtare, izgonire.

ALUNGÁRE, alungări, s. f. Acțiunea de a alunga; îndepărtare, izgonire.

alungáre s. f., g.-d. art. alungắrii; pl. alungắri

alungáre s. f., g.-d. art. alungării; pl. alungări

ALUNGÁRE s. 1. v. izgonire. 2. v. surghiunire.

alungare f. depărtare dela sine, scoatere din țară, expulzare.

alungáre f. Acțiunea de a alunga.

alungá [At: DOSOFTEI, ap. HEM 960 / V: (înv) l- / Pzi: alung / E: lat *al-longare] 1-2 vtr A (se) fugări. 3 vr (Fig) A se succeda. 4 vr A se repezi după... 5 vtr A goni. 6 vt (Îe) A ~ (pe cineva) din țară A expulza. 7 vr (D. vite) A fi în rut. 8 vtr A îndepărta. 9 vt (Fig) A elimina.

ALUNGÁ, alúng, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a izgoni. 2. A se lua, a alerga după...; a fugări, a urmări. – Lat. *allongare (< longus).

ALUNGÁ, alúng, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a izgoni. 2. A se lua, a alerga după...; a fugări, a urmări. – Lat. *allongare (< longus).

ALUNGÁ, alúng, vb. I. Tranz. 1. A sili (pe cineva) să părăsească un loc, a goni, a îndepărta, a înlătura. M-alungați cu pietre ca pe cîine. BENIUC, V. 86. Uncheșul meu a alungat o viespe care-l bîzîia. SADOVEANU, N. F. 178. Alungă cioară cu perja-n gură tocmai dincolo, peste hotar. CREANGĂ, A. 72. ◊ Fig. Alungă mîhnirea ta... nu ai de ce fi supărat. CREANGĂ, P. 189. [Luceafărul] lucește c-un amor nespus Durerea să-mi alunge. EMINESCU, O. I 175. Sufletu-mi în taină șoptind inimii tale... Va alunga din ochii-ți oricare negri nori. ALECSANDRI, P. I 139 2. A alerga după..., a se lua după..., a goni din urmă, a urmări, a fugări. Vede ieșind dintr-o pădure... cele șepte iepe alungate de un roi nemărginit de țînțari. EMINESCU, N. 20. Zi de vară cît de lungă Vînătorul o alungă [pe căprioară]. ALECSANDRI, P. II 90. Iată pădurea unde alungam mierle. RUSSO, O. 120. Un dulce copilaș... alungă-un fluturaș. ALECSANDRI, P. P. 36. ◊ Fig. Cînd ne-am oprit, lumina alunga aburii peste oglinzile luminișurilor. SADOVEANU, N. F. 61. ◊ Refl. Nu te-a mai putea ajunge, măcar să se alunge el cît și cît după tine. SBIERA, P. 56. E un lup ce se alungă după prada-i Spăimîntată. ALECSANDRI, P. A. 115. ♦ Refl.reciproc. A se fugări unul pe altul. Patru surori gemene Scapără din cremene. Toată ziua se alungă Și nu-i chip să se ajungă (Roțile căruței). SADOVEANU, P. C. 8. Cît mi-a fost mie de drag... Să văd codrul plin de-areți Și cîrlanii cum s-alungă. COȘBUC, P. II 167. ◊ Fig. Domoale valuri se alungă, Recad cu spume argintii. POEZ. N. 265. Printr-un văzduh posomorît s-alungă nouri spulberați... de furtună. SADOVEANU, N. F. 26. Șoaptele curtenilor se alungau iute prin toate colțurile ca niște gîngănii veninoase. SADOVEANU, N. P. 27. Urlete de bătălie s-alungau după olaltă. EMINESCU, O. I 144.

ALUNGÁ, alúng, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a îndepărta. Spune o vorbă grea, bate-mă, alungă-mă, mă duc! (SADOVEANU). 2. A se lua, a alerga după...; a urmări, a fugări. Un dulce copilaș... alungă un fluturaș (ALECSANDRI). – Lat. *allongare.

alungá (a ~) vb., ind. prez. 3 alúngă

alungá vb., ind. prez. 1 sg. alúng, 3 sg. și pl. alúngă

ALUNGÁ vb. 1. v. izgoni. 2. v. respinge. 3. v. surghiuni.

A alunga ≠ a chema, a primi

alungá (alúng, alungát), vb. – A îndepărta, a goni, a speria. Lat. allŏngāre (Pușcariu 71; Candrea-Dens., 1024; REW 1853; DAR); cf. it. allongare, cat. alunyar(se) și lat. elongarefr. éloigner. DAR și REW consideră că este posibilă der. directă din ēlŏngāre. Cf. lung.Der. alungat, adj. (îndepărtat, prigonit); alungător, adj. (care alungă; prigonitor).

Intrare: alunga
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alunga alungare alungat alungând singular plural
alungă alungați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alung (să) alung alungam alungai alungasem
a II-a (tu) alungi (să) alungi alungai alungași alungaseși
a III-a (el, ea) alungă (să) alunge alunga alungă alungase
plural I (noi) alungăm (să) alungăm alungam alungarăm alungaserăm, alungasem*
a II-a (voi) alungați (să) alungați alungați alungarăți alungaserăți, alungaseți*
a III-a (ei, ele) alungă (să) alunge alungau alunga alungaseră
Intrare: alungare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alungare alungarea
plural alungări alungările
genitiv-dativ singular alungări alungării
plural alungări alungărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)