ALUNGA (alung) l. vb. tr. 1 A lua pe cineva repede din urmă, a-l goni; proverb: parcă-l alungă Tătarii (sau Turcii) se zice despre cineva care e tot grăbit, care umblă zăpăcit; ~ din urmă ¶ 2 A îndepărta de la sine, de lîngă sine: caută de mai alungă ideile triste; sarea e de mare ajutor, ea alungă tot răul de la casă (VOR.) ¶ 3 A izgoni: Aideți, frați din țara noastră, să alungăm pe păgîn (NEGR.). II. vb. refl. 1 A alerga unul după altul: Am patru surioare; Una pe alta se alungă Și nu pot să se ajungă (ghicitoare despre „roate”) ¶ 2 A se arunca asupra unui lucru, a se repezi la ceva: cîțiva flăcăi se alungară după cîine (ALECS.) [lat. *allongare < Iongus].