2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

alocáre sf [At: DA ms 471 / Pl: ~cări / E: aloca] Destinare de bani și materiale pentru un anumit scop Si: alocat1, alocație1.

ALOCÁRE, alocări, s. f. Acțiunea de a aloca; alocație. – V. aloca.

ALOCÁRE, alocări, s. f. Acțiunea de a aloca; alocație. – V. aloca.

ALOCÁRE, alocări, s. f. Acțiunea de a a l o c a; prevedere (bugetară), destinare de bani sau materiale pentru un scop anumit. Alocări de materii prime și materiale pentru industria ușoară.

ALOCÁRE, alocări, s. f. Acțiunea de a aloca.

alocáre s. f., g.-d. art. alocắrii; pl. alocắri

alocáre s. f., g.-d. art. alocării; pl. alocări

ALOCÁRE s. alocație. (~ unui fond bănesc.)

ALOCÁRE s.f. Acțiunea de a aloca. [Pl. -cări. / < aloca].

alocare f. acordarea unei sume pentru cheltuială sau gratificare.

alocá vtr [At: DA / Pzi: alóc, (rar) -ochéz / E: alocație] 1-2 A (se) destina o sumă oarecare sau anumite materiale, obiecte etc. pentru un scop anumit (dintr-o listă întreagă de mai multe cheltuieli, mai ales la o administrație publică).

ALOCÁ, alóc, vb. I. Tranz. A destina, a acorda pentru un anumit scop mijloace bănești sau materiale. – Din alocație.

ALOCÁ, alóc, vb. I. Tranz. A prevedea într-un buget pentru un anumit scop o sumă de bani, materiale etc. – Din alocație.

ALOCÁ, pers. 3 alócă, vb. I. Tranz. (Cu privire la sume de bani, materiale, obiecte; mai ales la pasiv) A prevedea (într-un buget), a destina pentru un scop anumit. Datorită grijii permanente a partidului și guvernului pentru ridicarea continuă a nivelului material și cultural al oamenilor muncii, sume importante au fost alocate pentru dezvoltarea industriei ușoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2566.

ALOCÁ, alóc, vb. I. Tranz. A prevedea într-un buget, a destina pentru un anumit scop o sumă de bani, materiale etc. – Fr. allouer (după alocație).

alocá (a ~) vb., ind. prez. 3 alócă

alocá vb., ind. prez. 1 sg. alóc, 3 sg. și pl. alócă

ALOCÁ vb. I. tr. A prevedea, a destina (sume de bani) în vederea unui scop anumit. [P.i. aloc, 3,6 -că. / < alocație].

ALOCÁ vb. tr. a prevedea, a destina mijloace bănești sau materiale. (după fr. allouer)

alocá (-c, -át), vb. – A atribui, a acorda. Format pe baza fr. allouer și lat. locare.Der. alocație, s. f.

Intrare: alocare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alocare alocarea
plural alocări alocările
genitiv-dativ singular alocări alocării
plural alocări alocărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aloca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aloca alocare alocat alocând singular plural
alo alocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aloc (să) aloc alocam alocai alocasem
a II-a (tu) aloci (să) aloci alocai alocași alocaseși
a III-a (el, ea) alo (să) aloce aloca alocă alocase
plural I (noi) alocăm (să) alocăm alocam alocarăm alocaserăm, alocasem*
a II-a (voi) alocați (să) alocați alocați alocarăți alocaserăți, alocaseți*
a III-a (ei, ele) alo (să) aloce alocau aloca alocaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)