2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alipire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: alipi] 1 Alăturare (1). 2 Atașare. 3 Încorporare. 4 (Înv) Concubinaj. 5 Aderare la ceva.

ALIPÍRE, alipiri, s. f. Acțiunea de a (se) alipi și rezultatul ei. – V. alipi.

ALIPÍRE, alipiri, s. f. Acțiunea de a (se) alipi și rezultatul ei. – V. alipi.

ALIPÍRE, alipiri, s. f. Acțiunea de a (se) alipi; alăturare, atașare, aderare.

ALIPÍRE, alipiri, s. f. Acțiunea de a (se) alipi; alăturare, atașare.

alipí [At: STURDZA, N. 8 / Pzi: ~pesc / E: a2 + lipi] 1-2 vtr A (se) alătura (1-2). 3-4 vtr A (se) atașa. 5-6 vtr A (se) încorpora. 7 vr (Prt) A trăi cu cineva. 8 vr A adera la ceva.

ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – A3 + lipi.

ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – A3 + lipi.

ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «la») A se lipi, a se alătura, a se atașa. M-a atras la sine. M-am alipit de el îmbrățișîndu-l. SADOVEANU, N. F. 162. Se alipi de bătrînă; o cuprinse pe după gît cu brațele ei rumenite de dogoarea focului. DELAVRANCEA, S. 16. ◊ Fig. La tagma lor [a pescarilor] m-am alipit după cea dinții izbîndă. SADOVEANU, N. F. 53. ◊ Tranz. Vă chem să luptăm, Vă chem s-alipiți glasul de-al meu. BANUȘ, în POEZ. N. 19. ◊ (Despre un teritoriu) A se alătura la un stat.

ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – Din a3 + lipi.

A SE ALIPÍ mă ~ésc intranz. A se apropia mult (de ceva sau de cineva); a se alătura. /a + lipi

A ALIPÍ ~ésc tranz. A face să se alipească; a alătura. /a + lipi

alipì v. 1. a lipi de; 2. a se lipi de (și fig.). [V. lipi].

alipésc v. tr. (d. lipesc). Unesc, lipesc, alăturez, anexez: doŭă case alipite, o chitanță alipită scrisoriĭ (la scrisoare saŭ de scrisoare). V. refl. Fig. Prind simpatie: cînele se alipește de stăpîn, pisica e alipită caseĭ. – Barb. atașez (fr. attacher).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alipíre s. f., g.-d. art. alipírii; pl. alipíri

alipíre s. f., g.-d. art. alipírii; pl. alipíri

alipí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alipésc, imperf. 3 sg. alipeá; conj. prez. 3 să alipeáscă

alipí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alipésc, imperf. 3 sg. alipeá; conj. prez. 3 sg. și pl. alipeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALIPÍRE s. 1. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, lipire, reunire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte; ~ unor microorganisme.) 2. v. anexare.

ALIPIRE s. 1. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, lipire, reunire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte; ~ unor microorganisme.) 2. anexare, încorporare. (~ unui teritoriu.)

ALIPÍ vb. 1. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente ale vorbirii se pot ~.) 2. v. agrega. 3. v. anexa.

arată toate definițiile

Intrare: alipire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alipire
  • alipirea
plural
  • alipiri
  • alipirile
genitiv-dativ singular
  • alipiri
  • alipirii
plural
  • alipiri
  • alipirilor
vocativ singular
plural
Intrare: alipi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alipi
  • alipire
  • alipit
  • alipitu‑
  • alipind
  • alipindu‑
singular plural
  • alipește
  • alipiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alipesc
(să)
  • alipesc
  • alipeam
  • alipii
  • alipisem
a II-a (tu)
  • alipești
(să)
  • alipești
  • alipeai
  • alipiși
  • alipiseși
a III-a (el, ea)
  • alipește
(să)
  • alipească
  • alipea
  • alipi
  • alipise
plural I (noi)
  • alipim
(să)
  • alipim
  • alipeam
  • alipirăm
  • alipiserăm
  • alipisem
a II-a (voi)
  • alipiți
(să)
  • alipiți
  • alipeați
  • alipirăți
  • alipiserăți
  • alipiseți
a III-a (ei, ele)
  • alipesc
(să)
  • alipească
  • alipeau
  • alipi
  • alipiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alipire

etimologie:

  • vezi alipi
    surse: DEX '98 DEX '09

alipi

  • 1. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alătura atașa lipi 4 exemple
    exemple
    • M-a atras la sine. M-am alipit de el îmbrățișîndu-l. SADOVEANU, N. F. 162.
      surse: DLRLC
    • Se alipi de bătrînă; o cuprinse pe după gît cu brațele ei rumenite de dogoarea focului. DELAVRANCEA, S. 16.
      surse: DLRLC
    • figurat La tagma lor [a pescarilor] m-am alipit după cea dinții izbîndă. SADOVEANU, N. F. 53.
      surse: DLRLC
    • Vă chem să luptăm, Vă chem s-alipiți glasul de-al meu. BANUȘ, în POEZ. N. 19.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre un teritoriu) A se alătura la un stat.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • A + lipi
    surse: DEX '09 DEX '98