2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

alipíre sf [At: DA / Pl: ~ri / E: alipi] 1 Alăturare (1). 2 Atașare. 3 Încorporare. 4 (Înv) Concubinaj. 5 Aderare la ceva.

ALIPÍRE, alipiri, s. f. Acțiunea de a (se) alipi și rezultatul ei. – V. alipi.

ALIPÍRE, alipiri, s. f. Acțiunea de a (se) alipi și rezultatul ei. – V. alipi.

ALIPÍRE, alipiri, s. f. Acțiunea de a (s e) a l i p i; alăturare, atașare, aderare.

ALIPÍRE, alipiri, s. f. Acțiunea de a (se) alipi; alăturare, atașare.

alipíre s. f., g.-d. art. alipírii; pl. alipíri

alipíre s. f., g.-d. art. alipírii; pl. alipíri

ALIPÍRE s. 1. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, lipire, reunire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte; ~ unor microorganisme.) 2. v. anexare.

alipí [At: STURDZA, N. 8 / Pzi: -pesc / E: a2 + lipi] 1-2 vtr A (se) alătura (1-2). 3-4 vtr A (se) atașa. 5-6 vtr A (se) încorpora. 7 vr (Prt) A trăi cu cineva. 8 vr A adera la ceva.

ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – A3 + lipi.

ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – A3 + lipi.

ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «la») A se lipi, a se alătura, a se atașa. M-a atras la sine. M-am alipit de el îmbrățișîndu-l. SADOVEANU, N. F. 162. Se alipi de bătrînă; o cuprinse pe după gît cu brațele ei rumenite de dogoarea focului. DELAVRANCEA, S. 16. ◊ Fig. La tagma lor [a pescarilor] m-am alipit după cea dinții izbîndă. SADOVEANU, N. F. 53. ◊ Tranz. Vă chem să luptăm, Vă chem s-alipiți glasul de-al meu. BANUȘ, în POEZ. N. 19. ◊ (Despre un teritoriu) A se alătura la un stat.

ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – Din a3 + lipi.

alipí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alipésc, imperf. 3 sg. alipeá; conj. prez. 3 să alipeáscă

alipí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alipésc, imperf. 3 sg. alipeá; conj. prez. 3 sg. și pl. alipeáscă

ALIPÍ vb. 1. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente ale vorbirii se pot ~.) 2. v. agrega. 3. v. anexa.

A SE ALIPÍ mă ~ésc intranz. A se apropia mult (de ceva sau de cineva); a se alătura. /a + lipi

A ALIPÍ ~ésc tranz. A face să se alipească; a alătura. /a + lipi

alipì v. 1. a lipi de; 2. a se lipi de (și fig.). [V. lipi].

alipésc v. tr. (d. lipesc). Unesc, lipesc, alăturez, anexez: doŭă case alipite, o chitanță alipită scrisoriĭ (la scrisoare saŭ de scrisoare). V. refl. Fig. Prind simpatie: cînele se alipește de stăpîn, pisica e alipită caseĭ. – Barb. atașez (fr. attacher).

Intrare: alipi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alipi alipire alipit alipind singular plural
alipește alipiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alipesc (să) alipesc alipeam alipii alipisem
a II-a (tu) alipești (să) alipești alipeai alipiși alipiseși
a III-a (el, ea) alipește (să) alipească alipea alipi alipise
plural I (noi) alipim (să) alipim alipeam alipirăm alipiserăm, alipisem*
a II-a (voi) alipiți (să) alipiți alipeați alipirăți alipiserăți, alipiseți*
a III-a (ei, ele) alipesc (să) alipească alipeau alipi alipiseră
Intrare: alipire
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alipire alipirea
plural alipiri alipirile
genitiv-dativ singular alipiri alipirii
plural alipiri alipirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)