2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALINTÁRE, alintări, s. f. Acțiunea de a (se) alinta și rezultatul ei; dezmierdare, mângâiere, alintătură; alint; răsfăț, răzgâială. – V. alinta.

ALINTÁRE, alintări, s. f. Acțiunea de a (se) alinta și rezultatul ei; dezmierdare, mângâiere, alintătură; alint; răsfăț, răzgâială. – V. alinta.

alintare sf [At: DOSOFTEI, PS. 140 / Pl: ~tări / E: alinta] 1 (Înv) Alinare (1). 2 Dezmierdare. 3 (Prt) Râzgâiere. 4 Răsfățare.

ALINTÁRE, alintări, s. f. Acțiunea de a (se) alinta. 1. Dezmierdare, mîngîiere. Țîțacă e diminutiv, adică alintare a vorbei țață. SADOVEANU, N. F. 6. 2. Răsfăț. Moș Haralambie îi judecă gestul ca izvorît dintr-o alintare a tinereții ei. SADOVEANU, N. F. 180.

ALINTÁRE, alintări, s. f. Acțiunea de a (se) alinta și rezultatul ei; dezmierdare, mângâiere; răsfăț.

ALINTARE s.f. (Mold.) Alinare, potolire. Valurile nalte n-au alintare. DOSOFTEI, PS. Etimologie: alinta. Vezi și alinta. Cf. ogoială, ogoitură, potolitură.

ALINTÁ, alint, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mângâia. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfăța, a (se) răzgâia. – Lat. *allentare (< lentus „moale, flexibil”).

alintá2 v [At: PAȘCA, GL. / Pzi: alint / E: nct] (Reg) A șchiopăta ușor Cf alina, alicni.

alintá1 v [At: DOSOFTEI, V. S. 3/32 / Pzi: alint, (rar) -téz / E: lat *allentare] 1-2 vtr (Înv) A (se) alina (1). 3 vt A dezmierda. 4-5 vtr (Prt) A (se) râzgâia. 6-7 vtr A (se) răsfăța. 8 vr A fi mofturos.

ALINTÁ, alínt, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mângâia. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfăța, a (se) răzgâia. – Lat. *allentare (< lentus „moale, flexibil”).

ALINTÁ, alínt, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mîngîia. (Fig.) Pămîntul mă alintă C-un foșnet lung de grîne cu bobul sănătos. JEBELEANU, în POEZ. N. 393. ◊ Refl. Fig. Moș Toader tot mergea, alintîndu-se mereu cu gîndul [că va găsi de lucru]. CONTEMPORANUL, V 390. 2. Tranz. A răsfăța, a răzgîia. Prea își alintă copiii.Fig. Îl sărută alintîndu-și vorbele și netezindu-i părul. VLAHUȚĂ, N. 49. ◊ Refl. Începu să facă mofturi, să s-alinte. CONTEMPORANUL, II 359. Brațele ei m-au legănat, cînd îi sugeam țîța cea dulce și mă alintam, la sînu-i, gîngurind și uitîndu-mă în ochii ei cu drag. CREANGĂ, A. 35. Cînd rea și nesuferită, cînd sentimentală și cochetă, s-aprinde și se alintă ca o copilă brudnică. NEGRUZZI, S. III 50. 3. Refl. (Rar) A se mișca încet și grațios, a se legăna ușor. Ca lebăda pe apă se-alintă grațios. ALECSANDRI, P. III 81.

ALINTÁ, alínt, vb. I. 1. Tranz. A dezmierda, a mângâia. 2. Tranz. și refl. A (se) răsfăța, a (se) răzgâia. 3. Refl. (Rar) A se mișca încet și grațios. – Lat. *allentare (< lentus „moale, flexibil”).

A ALINTÁ alínt tranz. 1) (mai ales copii) A netezi ușor cu palma în semn de dragoste; a dezmierda; a mângâia. 2) A numi cu cuvinte drăgăstoase; a dezmierda. 3) A face să se alinte. /<lat. allentare

A SE ALINTÁ mă alínt intranz. (mai ales despre copii) A se comporta prea liber (simțind o dragoste exagerată din partea celor din jur). /<lat. allentare

ALINTA vb. (Mold.) A (se) alina, a (se) potoli. Vînturilor dzise de-ncetară Și undelor de se alintară. DOSOFTEI, PS. Cu însămnătura sfintei cruci marea au alintat. DVS, 4r. Etimologie: lat. *allentare. Vezi și alintare. Cf. ogoi.

alintà v. Mold. a desmierda, a răsfăța: mărirea te alintă ca pe un copil în fașe AL. [Lat. *ALLENTARE, din LENTUS].

alínt, a v. tr. (lat. allentare, d. lentus, lent, liniștit; it. allentare, a potoli). Dezmerd, răsfăț, spun cuĭ-va vorbe blînde. V. refl. Mă port copilărește, mă răsfăț, fac mofturĭ, mă afectez. V. izmenesc și spancelesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alintáre s. f., g.-d. art. alintắrii; pl. alintắri

alintáre s. f., g.-d. art. alintării; pl. alintări

alintá (a ~) vb., ind. prez. 3 alíntă

alintá vb., ind. prez. 1 sg. alínt, 3 sg. și pl. alíntă

arată toate definițiile

Intrare: alintare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alintare
  • alintarea
plural
  • alintări
  • alintările
genitiv-dativ singular
  • alintări
  • alintării
plural
  • alintări
  • alintărilor
vocativ singular
plural
Intrare: alinta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alinta
  • alintare
  • alintat
  • alintatu‑
  • alintând
  • alintându‑
singular plural
  • alintă
  • alintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alint
(să)
  • alint
  • alintam
  • alintai
  • alintasem
a II-a (tu)
  • alinți
(să)
  • alinți
  • alintai
  • alintași
  • alintaseși
a III-a (el, ea)
  • alintă
(să)
  • alinte
  • alinta
  • alintă
  • alintase
plural I (noi)
  • alintăm
(să)
  • alintăm
  • alintam
  • alintarăm
  • alintaserăm
  • alintasem
a II-a (voi)
  • alintați
(să)
  • alintați
  • alintați
  • alintarăți
  • alintaserăți
  • alintaseți
a III-a (ei, ele)
  • alintă
(să)
  • alinte
  • alintau
  • alinta
  • alintaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alintare

etimologie:

  • vezi alinta
    surse: DEX '98 DEX '09

alinta

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • figurat Pămîntul mă alintă C-un foșnet lung de grîne cu bobul sănătos. JEBELEANU, în POEZ. N. 393.
      surse: DLRLC
    • figurat reflexiv Moș Toader tot mergea, alintîndu-se mereu cu gîndul [că va găsi de lucru]. CONTEMPORANUL, V 390.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) răsfăța, a (se) răzgâia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răsfăța răzgâia 5 exemple
    exemple
    • Prea își alintă copiii.
      surse: DLRLC
    • figurat Îl sărută alintîndu-și vorbele și netezindu-i părul. VLAHUȚĂ, N. 49.
      surse: DLRLC
    • Începu să facă mofturi, să s-alinte. CONTEMPORANUL, II 359.
      surse: DLRLC
    • Brațele ei m-au legănat, cînd îi sugeam țîța cea dulce și mă alintam la sînu-i, gîngurind și uitîndu-mă în ochii ei cu drag. CREANGĂ, A. 35.
      surse: DLRLC
    • Cînd rea și nesuferită, cînd sentimentală și cochetă, s-aprinde și se alintă ca o copilă brudnică. NEGRUZZI, S. III 50.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv rar A se mișca încet și grațios, a se legăna ușor.
    surse: DLRLC sinonime: legăna un exemplu
    exemple
    • Ca lebăda pe apă se-alintă grațios. ALECSANDRI, P. III 81.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *allentare (din lentus „moale, flexibil”).
    surse: DEX '09 DEX '98