10 definiții pentru alint

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALINT, alinturi, s. n. (Poetic) 1. Alintare. 2. (Rar) Mișcare grațioasă, legănare ușoară. ♦ Răsfăț, răzgâială. – Din alinta (derivat regresiv).

ALINT, alinturi, s. n. (Poetic) 1. Alintare. 2. (Rar) Mișcare grațioasă, legănare ușoară. ♦ Răsfăț, răzgâială. – Din alinta (derivat regresiv).

alint sn [At: COȘBUC, B. 71 / Pl: ~uri / E: alinta] 1 Dezmierdare. 2 Legănare a trupului.

ALINT, alinturi, s. n. (Poetic) 1. Dezmierdare, mîngîiere. Și primăvara, dulce de floare și alint, Și pătimașa vară, fierbinte și domoală, Și toamna care strînge belșugurile-n poală, Și viforele iernii cu plete de argint. DEȘLIU, G. 51. Amurgul se strecoară ca un alint. LESNEA, I. 13. 2. Mișcare grațioasă, alintată. Și alții [vin], doamne! Drag alint De trupuri prinse-n mărgărint! COȘBUC, P. I 55.

ALINT, alinturi, s. n. (Poetic) 1. Dezmierdare, mîngîiere. 2. (Rar) Mișcare grațioasă, legănare ușoară. – Postverbal al lui alinta.

ALINT ~uri n. livr. 1) v. A ALINTA. 2) Vorbă sau gest pline de dragoste; mângâiere. /v. a alinta

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALINT s. alintare, dezmierdare, mângâiere.

alint s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. MÎNGÎIERE.

Intrare: alint
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alint
  • alintul
  • alintu‑
plural
  • alinturi
  • alinturile
genitiv-dativ singular
  • alint
  • alintului
plural
  • alinturi
  • alinturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alint, alinturisubstantiv neutru

poetic
  • 1. Alintare, dezmierdare, mângâiere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și primăvara, dulce de floare și alint, Și pătimașa vară, fierbinte și domoală, Și toamna care strînge belșugurile-n poală, Și viforele iernii cu plete de argint. DEȘLIU, G. 51. DLRLC
    • format_quote Amurgul se strecoară ca un alint. LESNEA, I. 13. DLRLC
  • 2. rar Mișcare grațioasă, legănare ușoară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și alții [vin], doamne! Drag alint De trupuri prinse-n mărgărint! COȘBUC, P. I 55. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.