3 intrări

46 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALINIÁT1 s. n. v. alineat.

ALINIÁT2, -Ă, aliniați, -te, adj. 1. Care este așezat în linie dreaptă. 2. (Despre țări) Care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat. [Pr.: -ni-at] – V. alinia. Cf. fr. aligné.

ALINIÁT2, -Ă, aliniați, -te, adj. 1. Care este așezat în linie dreaptă. 2. (Despre țări) Care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat. [Pr.: -ni-at] – V. alinia. Cf. fr. aligné.

aliniát1 sns [At: DA / E: alinia] Aliniere.

aliniat3, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: alinia] 1 Așezat în linie dreaptă. 2 (D. țări) Care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat.

ALINIÁT2, -Ă, aliniați, -te, adj. Așezat în linie dreaptă. Cînd era sărbătoare... trăsurile încremeneau aliniate În curte, ca la paradă. PAS, L. I 73. Se înșiruie strălucind ogoarele perfect aliniate și satele largi ale acestui prosper ținut. BOGZA, C. O. 190. – Pronunțat: -ni-at.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. a ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [Pr.: -ni-a] – A3 + linie (după fr. aligner).

alineat sn [At: MAIORESCU, D. II, 181 / P: a-li-ne-at / Pl: ~e / V: ~niat / E: fr alinéa] 1 Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii. 2 Fragment de text care începe cu un alineat (1). 3 Pasaj în articolele de legi.

aliniá [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 104, 9/1 / Pzi: ~iéz / E: fr aligner] 1-2 vtr A (se) așeza în linie dreaptă. 3 vt A îndrepta traseul unei străzi. 4 vt (Aht) A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 5 vr (D. țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 6 vt A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare.

ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [Pr.: -ni-a] – A3 + linie (după fr. aligner).

ALINEÁT, alineate, s. n. Rînd într-un text scris, care începe mai la dreapta decît celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rînd. ♦ Pasaj în articole de legi. – Pronunțat: -ne-at. – Variantă: aliniát s. n.

ALINIÁ, aliniez, vb. I. Tranz. A așeza în linie dreaptă, la linie. ◊ Refl. Soldații se aliniază. ♦ (Urbanistică) A îndrepta traseul unei străzi. – Pronunțat: -ni-a.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rînd într-un text care începe mai la dreapta decît celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rînd. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

ALINIÁ, aliniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. [Pr.: -ni-a] – Din a3 + linie (după fr. aligner).

ALINEÁT s.n. Rând într-un text care începe mai dinăuntru decât celelalte pentru a arăta trecerea la altă idee; fragment de text cuprins între două rânduri scrise în acest fel. ♦ Pasaj dintr-un articol de lege. [Pron. -ne-at, pl. -te, -turi, var. aliniat s.n. / cf. fr. alinéa, lat. a linea – de la capăt].

ALINIÁ vb. I tr., refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ tr. A îndrepta traseul unei străzi. [Pron. -ni-a, ger. -iind, var. alinea vb. I. / < linie, după fr. aligner].

ALINEÁT s. n. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri. ◊ pasaj dintr-un articol de lege; paragraf. (după fr. alinéa, lat. alinea)

ALINIÁ vb. I. tr., refl. a (se) așeza în linie dreaptă. II. tr. a îndrepta traseul unei străzi. III. refl. (despre țări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. (după fr. aligner)

ALINEÁT ~e n. 1) Rând dintr-un text care începe mai la dreapta decât celelalte. 2) Fragment de text cuprins între două rânduri de felul acesta. 3) Pasaj al unui articol de lege. [Sil. -ne-at] /<fr. alinéa

A ALINIÁ ~éz tranz. 1) (traseul unei străzi) A aranja în linie dreaptă. 2) (construcții) A amplasa după o anumită linie. 3) A face să se alinieze. [Sil. -ni-a] /a + linie

A SE ALINIÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se așeza într-o linie dreaptă; a se aranja. 2) A se conforma cu fidelitate. ~ la principiile politice ale unui partid. 3) (despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. /a + linie

alineat n. 1. linie nouă, unde prima vorbă e puțin intrată; 2. pasaj cuprins între două alineate.

alinià v. a așeza în linie dreaptă, a pune în linie: aliniez o casă, o stradă.

*alineát n., pl. e (fr. alinéa, d. lat. a linea, de la linie). Rînd al căruĭ prim cuvînt e maĭ în ăuntru pagineĭ. Locu dintre doŭă rîndurĭ ca acestea.

*alíniĭ și -iéz, a v. tr. (d. linie; fr. aligner). Așez în linie dreaptă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aliniat adj. m., pl. aliniați; f. aliniată, pl. aliniate

alineat (-ne-at) s. n., pl. alineate; abr. al./alin.

alinia (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 aliniază, 1 pl. aliniem (-ni-em); conj. prez. 3 să alinieze; ger. aliniind (-ni-ind)

alineát s. n. (sil. -ne-at), pl. alineáte

alinia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. aliniază, 1 pl. aliniem, ger. aliniind)

aliniez, -niază 3, -niam 1 imp., -niind ger., -niere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALINIÁT adj. înșirat, înșiruit, rânduit. (Rânduri ~.)

ALINIAT adj. înșirat, înșiruit, rînduit. (Rînduri ~.)

ALINEÁT s. paragraf. (Conținutul unui nou ~.)

ALINIÁ vb. a (se) înșira, a (se) înșirui, a (se) ordona, a (se) rândui, (înv. și reg.) a (se) șirui. (S-au ~ în tăcere.)

ALINEAT s. paragraf. (Conținutul unui nou ~.)

ALINIA vb. a (se) înșira, a (se) înșirui, a (se) ordona, a (se) rîndui, (înv. și reg.) a (se) șirui. (S-au ~ în tăcere.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alineát (alineáte), s. n. – Paragraf. – Var. aliniat. Fr. alinéat, cu -t analogic. Var. se explică prin confuzia cu vb. alinia.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ALINEAT 1. Rând distanțat la dreapta (mai rar la stânga) față de celelalte rânduri într-un text, pentru a marca trecerea la altă idee. Rândul care precedă un alineat rămâne incomplet în partea lui finală, dacă fraza se încheie înainte de capătul rândului. 2. Diviziune a textului cuprinsă între două alineate (vezi 1); 3. Procedeu de punctuație* marcând prin alineat (vezi 1) trecerea la altă idee într-un text scris. Corespunde în vorbire unei pauze mai lungi decât cea notată prin punct*. C.S.

Intrare: aliniat (adj.)
aliniat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliniat
  • aliniatul
  • aliniatu‑
  • alinia
  • aliniata
plural
  • aliniați
  • aliniații
  • aliniate
  • aliniatele
genitiv-dativ singular
  • aliniat
  • aliniatului
  • aliniate
  • aliniatei
plural
  • aliniați
  • aliniaților
  • aliniate
  • aliniatelor
vocativ singular
plural
Intrare: alineat (s.n.)
alineat1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -ne-at info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alineat
  • alineatul
  • alineatu‑
plural
  • alineate
  • alineatele
genitiv-dativ singular
  • alineat
  • alineatului
plural
  • alineate
  • alineatelor
vocativ singular
plural
alineat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alineat
  • alineatul
  • alineatu‑
plural
  • alineaturi
  • alineaturile
genitiv-dativ singular
  • alineat
  • alineatului
plural
  • alineaturi
  • alineaturilor
vocativ singular
plural
aliniat3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliniat
  • aliniatul
  • aliniatu‑
plural
  • aliniaturi
  • aliniaturile
genitiv-dativ singular
  • aliniat
  • aliniatului
plural
  • aliniaturi
  • aliniaturilor
vocativ singular
plural
aliniat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliniat
  • aliniatul
  • aliniatu‑
plural
  • aliniate
  • aliniatele
genitiv-dativ singular
  • aliniat
  • aliniatului
plural
  • aliniate
  • aliniatelor
vocativ singular
plural
Intrare: alinia
  • silabație: -ni-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alinia
  • aliniere
  • aliniat
  • aliniatu‑
  • aliniind
  • aliniindu‑
singular plural
  • alinia
  • aliniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aliniez
(să)
  • aliniez
  • aliniam
  • aliniai
  • aliniasem
a II-a (tu)
  • aliniezi
(să)
  • aliniezi
  • aliniai
  • aliniași
  • aliniaseși
a III-a (el, ea)
  • alinia
(să)
  • alinieze
  • alinia
  • alinie
  • aliniase
plural I (noi)
  • aliniem
(să)
  • aliniem
  • aliniam
  • aliniarăm
  • aliniaserăm
  • aliniasem
a II-a (voi)
  • aliniați
(să)
  • aliniați
  • aliniați
  • aliniarăți
  • aliniaserăți
  • aliniaseți
a III-a (ei, ele)
  • alinia
(să)
  • alinieze
  • aliniau
  • alinia
  • aliniaseră
verb (VT210)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alinea
  • alineare
  • alineat
  • alineatu‑
  • alineând
  • alineându‑
singular plural
  • alineea
  • alineați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alineez
(să)
  • alineez
  • alineam
  • alineai
  • alineasem
a II-a (tu)
  • alineezi
(să)
  • alineezi
  • alineai
  • alineași
  • alineaseși
a III-a (el, ea)
  • alineea
(să)
  • alineeze
  • alinea
  • alineă
  • alinease
plural I (noi)
  • alineăm
(să)
  • alineăm
  • alineam
  • alinearăm
  • alineaserăm
  • alineasem
a II-a (voi)
  • alineați
(să)
  • alineați
  • alineați
  • alinearăți
  • alineaserăți
  • alineaseți
a III-a (ei, ele)
  • alineea
(să)
  • alineeze
  • alineau
  • alinea
  • alineaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aliniat, aliniaadjectiv

  • 1. Care este așezat în linie dreaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd era sărbătoare... trăsurile încremeneau aliniate în curte, ca la paradă. PAS, L. I 73. DLRLC
    • format_quote Se înșiruie strălucind ogoarele perfect aliniate și satele largi ale acestui prosper ținut. BOGZA, C. O. 190. DLRLC
  • 2. (Despre țări) Care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat. DEX '98 DEX '09
etimologie:

alineat, alineatesubstantiv neutru

  • 1. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: paragraf
    • 1.1. Pasaj în articolele de legi. DEX '09 DLRLC DN
  • comentariu abreviere al., alin. DOOM 2
etimologie:

alinia, aliniezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) așeza în linie dreaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Soldații se aliniază. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A îndrepta traseul unei străzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: îndrepta
    • 1.2. tranzitiv A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. DEX '09 DEX '98
  • 2. reflexiv (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: asocia
  • 3. reflexiv A se conforma cu fidelitate. NODEX
    • format_quote A se alinia la principiile politice ale unui partid. NODEX
  • 4. tranzitiv A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic