3 intrări

29 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ALINIÁT1 s. n. v. alineat.

ALINIÁT2, -Ă, aliniați, -te, adj. 1. Care este așezat în linie dreaptă. 2. (Despre țări) Care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat. [Pr.: -ni-at] – V. alinia. Cf. fr. aligné.

ALINIÁT2, -Ă, aliniați, -te, adj. 1. Care este așezat în linie dreaptă. 2. (Despre țări) Care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat. [Pr.: -ni-at] – V. alinia. Cf. fr. aligné.

ALINIÁT2, -Ă, aliniați, -te, adj. Așezat în linie dreaptă. Cînd era sărbătoare... trăsurile încremeneau aliniate În curte, ca la paradă. PAS, L. I 73. Se înșiruie strălucind ogoarele perfect aliniate și satele largi ale acestui prosper ținut. BOGZA, C. O. 190. – Pronunțat: -ni-at.

ALINIÁT1 s. n. v. alineat.

ALINIÁT s. n. v. alineat.

aliniát adj. m., pl. aliniáți; f. aliniátă, pl. aliniáte

aliniát2 sn vz alineat

aliniát3, a [At: DA / Pl: -ați, -e / E: alinia] 1 Așezat în linie dreaptă. 2 (D. țări) Care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat.

ALINIÁT adj. înșirat, înșiruit, rânduit. (Rânduri ~.)

ALINIÁT s.n. v. alineat.

ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. a ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [Pr.: -ni-a] – A3 + linie (după fr. aligner).

ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [Pr.: -ni-a] – A3 + linie (după fr. aligner).

ALINIÁ, aliniez, vb. I. Tranz. A așeza în linie dreaptă, la linie. ◊ Refl. Soldații se aliniază. ♦ (Urbanistică) A îndrepta traseul unei străzi. – Pronunțat: -ni-a.

ALINIÁ, aliniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. [Pr.: -ni-a] – Din a3 + linie (după fr. aligner).

aliniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 aliniáză, 1 pl. aliniém (-ni-em); conj. prez. 3 să aliniéze; ger. aliniínd (-ni-ind)

aliniá [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 104, 9/1 / Pzi: -iéz / E: fr aligner] 1-2 vtr A (se) așeza în linie dreaptă. 3 vt A îndrepta traseul unei străzi. 4 vt (Aht) A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 5 vr (D. țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 6 vt A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare.

ALINIÁ vb. a (se) înșira, a (se) înșirui, a (se) ordona, a (se) rândui, (înv. și reg.) a (se) șirui. (S-au ~ în tăcere.)

Intrare: aliniat (adj.)
aliniat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aliniat aliniatul alinia aliniata
plural aliniați aliniații aliniate aliniatele
genitiv-dativ singular aliniat aliniatului aliniate aliniatei
plural aliniați aliniaților aliniate aliniatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aliniat (pl. -uri)
aliniat (pl. -uri)
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aliniat aliniatul
plural aliniaturi aliniaturile
genitiv-dativ singular aliniat aliniatului
plural aliniaturi aliniaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: alinia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alinia aliniere aliniat aliniind singular plural
alinia aliniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aliniez (să) aliniez aliniam aliniai aliniasem
a II-a (tu) aliniezi (să) aliniezi aliniai aliniași aliniaseși
a III-a (el, ea) alinia (să) alinieze alinia alinie aliniase
plural I (noi) aliniem (să) aliniem aliniam aliniarăm aliniaserăm, aliniasem*
a II-a (voi) aliniați (să) aliniați aliniați aliniarăți aliniaserăți, aliniaseți*
a III-a (ei, ele) alinia (să) alinieze aliniau alinia aliniaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)