22 de definiții pentru alineat (s.n.) aliniat (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alineat sn [At: MAIORESCU, D. II, 181 / P: a-li-ne-at / Pl: ~e / V: ~niat / E: fr alinéa] 1 Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii. 2 Fragment de text care începe cu un alineat (1). 3 Pasaj în articolele de legi.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articole de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rînd într-un text scris, care începe mai la dreapta decît celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rînd. ♦ Pasaj în articole de legi. – Pronunțat: -ne-at. – Variantă: aliniát s. n.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând într-un text care începe mai la dreapta decât celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

ALINEÁT s.n. Rând într-un text care începe mai dinăuntru decât celelalte pentru a arăta trecerea la altă idee; fragment de text cuprins între două rânduri scrise în acest fel. ♦ Pasaj dintr-un articol de lege. [Pron. -ne-at, pl. -te, -turi, var. aliniat s.n. / cf. fr. alinéa, lat. a linea – de la capăt].

ALINEÁT s. n. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri. ◊ pasaj dintr-un articol de lege; paragraf. (după fr. alinéa, lat. alinea)

ALINEÁT ~e n. 1) Rând dintr-un text care începe mai la dreapta decât celelalte. 2) Fragment de text cuprins între două rânduri de felul acesta. 3) Pasaj al unui articol de lege. [Sil. -ne-at] /<fr. alinéa

alineat n. 1. linie nouă, unde prima vorbă e puțin intrată; 2. pasaj cuprins între două alineate.

*alineát n., pl. e (fr. alinéa, d. lat. a linea, de la linie). Rînd al căruĭ prim cuvînt e maĭ în ăuntru pagineĭ. Locu dintre doŭă rîndurĭ ca acestea.

aliniát1 sns [At: DA / E: alinia] Aliniere.

ALINIÁT1 s. n. v. alineat.

ALINIÁT s. n. v. alineat.

ALINIÁT s.n. v. alineat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alineát (-ne-at) s. n., pl. alineáte; abr. al./alin.

alineát s. n. (sil. -ne-at), pl. alineáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALINEÁT s. paragraf. (Conținutul unui nou ~.)

ALINEAT s. paragraf. (Conținutul unui nou ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alineát (alineáte), s. n. – Paragraf. – Var. aliniat. Fr. alinéat, cu -t analogic. Var. se explică prin confuzia cu vb. alinia.

Intrare: alineat (s.n.)
alineat1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -ne-at
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alineat
  • alineatul
  • alineatu‑
plural
  • alineate
  • alineatele
genitiv-dativ singular
  • alineat
  • alineatului
plural
  • alineate
  • alineatelor
vocativ singular
plural
alineat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alineat
  • alineatul
  • alineatu‑
plural
  • alineaturi
  • alineaturile
genitiv-dativ singular
  • alineat
  • alineatului
plural
  • alineaturi
  • alineaturilor
vocativ singular
plural
aliniat3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliniat
  • aliniatul
  • aliniatu‑
plural
  • aliniaturi
  • aliniaturile
genitiv-dativ singular
  • aliniat
  • aliniatului
plural
  • aliniaturi
  • aliniaturilor
vocativ singular
plural
aliniat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliniat
  • aliniatul
  • aliniatu‑
plural
  • aliniate
  • aliniatele
genitiv-dativ singular
  • aliniat
  • aliniatului
plural
  • aliniate
  • aliniatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alineat aliniat (2)

  • 1. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: paragraf
    • 1.1. Pasaj în articolele de legi.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • comentariu abreviere al., alin.
    surse: DOOM 2

etimologie: