22 de definiții pentru alineat (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

alineat sn [At: MAIORESCU, D. II, 181 / P: a-li-ne-at / Pl: ~e / V: ~niat / E: fr alinéa] 1 Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii. 2 Fragment de text care începe cu un alineat (1). 3 Pasaj în articolele de legi.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rînd într-un text scris, care începe mai la dreapta decît celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rînd. ♦ Pasaj în articole de legi. – Pronunțat: -ne-at. – Variantă: aliniát s. n.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rînd într-un text care începe mai la dreapta decît celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rînd. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

ALINEÁT s.n. Rând într-un text care începe mai dinăuntru decât celelalte pentru a arăta trecerea la altă idee; fragment de text cuprins între două rânduri scrise în acest fel. ♦ Pasaj dintr-un articol de lege. [Pron. -ne-at, pl. -te, -turi, var. aliniat s.n. / cf. fr. alinéa, lat. a linea – de la capăt].

ALINEÁT s. n. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri. ◊ pasaj dintr-un articol de lege; paragraf. (după fr. alinéa, lat. alinea)

ALINEÁT ~e n. 1) Rând dintr-un text care începe mai la dreapta decât celelalte. 2) Fragment de text cuprins între două rânduri de felul acesta. 3) Pasaj al unui articol de lege. [Sil. -ne-at] /<fr. alinéa

alineat n. 1. linie nouă, unde prima vorbă e puțin intrată; 2. pasaj cuprins între două alineate.

*alineát n., pl. e (fr. alinéa, d. lat. a linea, de la linie). Rînd al căruĭ prim cuvînt e maĭ în ăuntru pagineĭ. Locu dintre doŭă rîndurĭ ca acestea.

ALINIÁT1 s. n. v. alineat.

aliniát1 sns [At: DA / E: alinia] Aliniere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alineat (-ne-at) s. n., pl. alineate; abr. al./alin.

alineát s. n. (sil. -ne-at), pl. alineáte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALINEÁT s. paragraf. (Conținutul unui nou ~.)

ALINEAT s. paragraf. (Conținutul unui nou ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alineát (alineáte), s. n. – Paragraf. – Var. aliniat. Fr. alinéat, cu -t analogic. Var. se explică prin confuzia cu vb. alinia.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ALINEAT 1. Rând distanțat la dreapta (mai rar la stânga) față de celelalte rânduri într-un text, pentru a marca trecerea la altă idee. Rândul care precedă un alineat rămâne incomplet în partea lui finală, dacă fraza se încheie înainte de capătul rândului. 2. Diviziune a textului cuprinsă între două alineate (vezi 1); 3. Procedeu de punctuație* marcând prin alineat (vezi 1) trecerea la altă idee într-un text scris. Corespunde în vorbire unei pauze mai lungi decât cea notată prin punct*. C.S.

Intrare: alineat (s.n.)
alineat1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -ne-at info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alineat
  • alineatul
  • alineatu‑
plural
  • alineate
  • alineatele
genitiv-dativ singular
  • alineat
  • alineatului
plural
  • alineate
  • alineatelor
vocativ singular
plural
alineat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alineat
  • alineatul
  • alineatu‑
plural
  • alineaturi
  • alineaturile
genitiv-dativ singular
  • alineat
  • alineatului
plural
  • alineaturi
  • alineaturilor
vocativ singular
plural
aliniat3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliniat
  • aliniatul
  • aliniatu‑
plural
  • aliniaturi
  • aliniaturile
genitiv-dativ singular
  • aliniat
  • aliniatului
plural
  • aliniaturi
  • aliniaturilor
vocativ singular
plural
aliniat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliniat
  • aliniatul
  • aliniatu‑
plural
  • aliniate
  • aliniatele
genitiv-dativ singular
  • aliniat
  • aliniatului
plural
  • aliniate
  • aliniatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alineat, alineatesubstantiv neutru

  • 1. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: paragraf
    • 1.1. Pasaj în articolele de legi. DEX '09 DLRLC DN
  • comentariu abreviere al., alin. DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.