23 de definiții pentru alineat (s.n.) aliniat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

alineat sn [At: MAIORESCU, D. II, 181 / P: a-li-ne-at / Pl: ~e / V: ~niat / E: fr alinéa] 1 Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii. 2 Fragment de text care începe cu un alineat (1). 3 Pasaj în articolele de legi.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articole de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rînd într-un text scris, care începe mai la dreapta decît celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rînd. ♦ Pasaj în articole de legi. – Pronunțat: -ne-at. – Variantă: aliniát s. n.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând într-un text care începe mai la dreapta decât celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

ALINEÁT s.n. Rând într-un text care începe mai dinăuntru decât celelalte pentru a arăta trecerea la altă idee; fragment de text cuprins între două rânduri scrise în acest fel. ♦ Pasaj dintr-un articol de lege. [Pron. -ne-at, pl. -te, -turi, var. aliniat s.n. / cf. fr. alinéa, lat. a linea – de la capăt].

ALINEÁT s. n. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri. ◊ pasaj dintr-un articol de lege; paragraf. (după fr. alinéa, lat. alinea)

ALINEÁT ~e n. 1) Rând dintr-un text care începe mai la dreapta decât celelalte. 2) Fragment de text cuprins între două rânduri de felul acesta. 3) Pasaj al unui articol de lege. [Sil. -ne-at] /<fr. alinéa

alineat n. 1. linie nouă, unde prima vorbă e puțin intrată; 2. pasaj cuprins între două alineate.

*alineát n., pl. e (fr. alinéa, d. lat. a linea, de la linie). Rînd al căruĭ prim cuvînt e maĭ în ăuntru pagineĭ. Locu dintre doŭă rîndurĭ ca acestea.

ALINIÁT1 s. n. v. alineat.

aliniát1 sns [At: DA / E: alinia] Aliniere.

ALINIÁT s. n. v. alineat.

ALINIÁT s.n. v. alineat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alineát (-ne-at) s. n., pl. alineáte; abr. al./alin.

alineát s. n. (sil. -ne-at), pl. alineáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALINEÁT s. paragraf. (Conținutul unui nou ~.)

ALINEAT s. paragraf. (Conținutul unui nou ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alineát (alineáte), s. n. – Paragraf. – Var. aliniat. Fr. alinéat, cu -t analogic. Var. se explică prin confuzia cu vb. alinia.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ALINEAT 1. Rând distanțat la dreapta (mai rar la stânga) față de celelalte rânduri într-un text, pentru a marca trecerea la altă idee. Rândul care precedă un alineat rămâne incomplet în partea lui finală, dacă fraza se încheie înainte de capătul rândului. 2. Diviziune a textului cuprinsă între două alineate (vezi 1); 3. Procedeu de punctuație* marcând prin alineat (vezi 1) trecerea la altă idee într-un text scris. Corespunde în vorbire unei pauze mai lungi decât cea notată prin punct*. C.S.

Intrare: alineat (s.n.)
alineat1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -ne-at
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alineat
  • alineatul
  • alineatu‑
plural
  • alineate
  • alineatele
genitiv-dativ singular
  • alineat
  • alineatului
plural
  • alineate
  • alineatelor
vocativ singular
plural
alineat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alineat
  • alineatul
  • alineatu‑
plural
  • alineaturi
  • alineaturile
genitiv-dativ singular
  • alineat
  • alineatului
plural
  • alineaturi
  • alineaturilor
vocativ singular
plural
aliniat3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliniat
  • aliniatul
  • aliniatu‑
plural
  • aliniaturi
  • aliniaturile
genitiv-dativ singular
  • aliniat
  • aliniatului
plural
  • aliniaturi
  • aliniaturilor
vocativ singular
plural
aliniat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliniat
  • aliniatul
  • aliniatu‑
plural
  • aliniate
  • aliniatele
genitiv-dativ singular
  • aliniat
  • aliniatului
plural
  • aliniate
  • aliniatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alineat aliniat

  • 1. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: paragraf
    • 1.1. Pasaj în articolele de legi.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • comentariu abreviere al., alin.
    surse: DOOM 2

etimologie: