4 intrări

Articole pe această temă:

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alineat sn [At: MAIORESCU, D. II, 181 / P: a-li-ne-at / Pl: ~e / V: ~niat / E: fr alinéa] 1 Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii. 2 Fragment de text care începe cu un alineat (1). 3 Pasaj în articolele de legi.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articole de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rînd într-un text scris, care începe mai la dreapta decît celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rînd. ♦ Pasaj în articole de legi. – Pronunțat: -ne-at. – Variantă: aliniát s. n.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând într-un text care începe mai la dreapta decât celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

ALINEÁT s.n. Rând într-un text care începe mai dinăuntru decât celelalte pentru a arăta trecerea la altă idee; fragment de text cuprins între două rânduri scrise în acest fel. ♦ Pasaj dintr-un articol de lege. [Pron. -ne-at, pl. -te, -turi, var. aliniat s.n. / cf. fr. alinéa, lat. a linea – de la capăt].

ALINEÁT s. n. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri. ◊ pasaj dintr-un articol de lege; paragraf. (după fr. alinéa, lat. alinea)

ALINEÁT ~e n. 1) Rând dintr-un text care începe mai la dreapta decât celelalte. 2) Fragment de text cuprins între două rânduri de felul acesta. 3) Pasaj al unui articol de lege. [Sil. -ne-at] /<fr. alinéa

alineat n. 1. linie nouă, unde prima vorbă e puțin intrată; 2. pasaj cuprins între două alineate.

*alineát n., pl. e (fr. alinéa, d. lat. a linea, de la linie). Rînd al căruĭ prim cuvînt e maĭ în ăuntru pagineĭ. Locu dintre doŭă rîndurĭ ca acestea.

aliniá [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 104, 9/1 / Pzi: ~iéz / E: fr aligner] 1-2 vtr A (se) așeza în linie dreaptă. 3 vt A îndrepta traseul unei străzi. 4 vt (Aht) A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 5 vr (D. țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 6 vt A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare.

aliniát1 sns [At: DA / E: alinia] Aliniere.

ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. a ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [Pr.: -ni-a] – A3 + linie (după fr. aligner).

ALINIÁT1 s. n. v. alineat.

ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [Pr.: -ni-a] – A3 + linie (după fr. aligner).

ALINIÁ, aliniez, vb. I. Tranz. A așeza în linie dreaptă, la linie. ◊ Refl. Soldații se aliniază. ♦ (Urbanistică) A îndrepta traseul unei străzi. – Pronunțat: -ni-a.

ALINIÁ, aliniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. [Pr.: -ni-a] – Din a3 + linie (după fr. aligner).

ALINIÁT s. n. v. alineat.

arată toate definițiile

Intrare: alineat (part.)
alineat3 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alineat
  • alineatul
  • alineatu‑
  • alinea
  • alineata
plural
  • alineați
  • alineații
  • alineate
  • alineatele
genitiv-dativ singular
  • alineat
  • alineatului
  • alineate
  • alineatei
plural
  • alineați
  • alineaților
  • alineate
  • alineatelor
vocativ singular
plural
Intrare: alineat (s.n.)
alineat1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -ne-at
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alineat
  • alineatul
  • alineatu‑
plural
  • alineate
  • alineatele
genitiv-dativ singular
  • alineat
  • alineatului
plural
  • alineate
  • alineatelor
vocativ singular
plural
alineat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alineat
  • alineatul
  • alineatu‑
plural
  • alineaturi
  • alineaturile
genitiv-dativ singular
  • alineat
  • alineatului
plural
  • alineaturi
  • alineaturilor
vocativ singular
plural
aliniat3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliniat
  • aliniatul
  • aliniatu‑
plural
  • aliniaturi
  • aliniaturile
genitiv-dativ singular
  • aliniat
  • aliniatului
plural
  • aliniaturi
  • aliniaturilor
vocativ singular
plural
aliniat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliniat
  • aliniatul
  • aliniatu‑
plural
  • aliniate
  • aliniatele
genitiv-dativ singular
  • aliniat
  • aliniatului
plural
  • aliniate
  • aliniatelor
vocativ singular
plural
Intrare: alinea
verb (VT210)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alinea
  • alineare
  • alineat
  • alineatu‑
  • alineând
  • alineându‑
singular plural
  • alineea
  • alineați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alineez
(să)
  • alineez
  • alineam
  • alineai
  • alineasem
a II-a (tu)
  • alineezi
(să)
  • alineezi
  • alineai
  • alineași
  • alineaseși
a III-a (el, ea)
  • alineea
(să)
  • alineeze
  • alinea
  • alineă
  • alinease
plural I (noi)
  • alineăm
(să)
  • alineăm
  • alineam
  • alinearăm
  • alineaserăm
  • alineasem
a II-a (voi)
  • alineați
(să)
  • alineați
  • alineați
  • alinearăți
  • alineaserăți
  • alineaseți
a III-a (ei, ele)
  • alineea
(să)
  • alineeze
  • alineau
  • alinea
  • alineaseră
Intrare: alinia
  • silabație: -ni-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alinia
  • aliniere
  • aliniat
  • aliniatu‑
  • aliniind
  • aliniindu‑
singular plural
  • alinia
  • aliniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aliniez
(să)
  • aliniez
  • aliniam
  • aliniai
  • aliniasem
a II-a (tu)
  • aliniezi
(să)
  • aliniezi
  • aliniai
  • aliniași
  • aliniaseși
a III-a (el, ea)
  • alinia
(să)
  • alinieze
  • alinia
  • alinie
  • aliniase
plural I (noi)
  • aliniem
(să)
  • aliniem
  • aliniam
  • aliniarăm
  • aliniaserăm
  • aliniasem
a II-a (voi)
  • aliniați
(să)
  • aliniați
  • aliniați
  • aliniarăți
  • aliniaserăți
  • aliniaseți
a III-a (ei, ele)
  • alinia
(să)
  • alinieze
  • aliniau
  • alinia
  • aliniaseră
verb (VT210)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alinea
  • alineare
  • alineat
  • alineatu‑
  • alineând
  • alineându‑
singular plural
  • alineea
  • alineați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alineez
(să)
  • alineez
  • alineam
  • alineai
  • alineasem
a II-a (tu)
  • alineezi
(să)
  • alineezi
  • alineai
  • alineași
  • alineaseși
a III-a (el, ea)
  • alineea
(să)
  • alineeze
  • alinea
  • alineă
  • alinease
plural I (noi)
  • alineăm
(să)
  • alineăm
  • alineam
  • alinearăm
  • alineaserăm
  • alineasem
a II-a (voi)
  • alineați
(să)
  • alineați
  • alineați
  • alinearăți
  • alineaserăți
  • alineaseți
a III-a (ei, ele)
  • alineea
(să)
  • alineeze
  • alineau
  • alinea
  • alineaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alineat aliniat (2)

  • 1. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: paragraf
    • 1.1. Pasaj în articolele de legi.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • comentariu abreviere al., alin.
    surse: DOOM 2

etimologie:

alinia alinea

etimologie: