4 intrări

17 definiții

alineát sn [At: MAIORESCU, D. II, 181 / P: a-li-ne-at / Pl: ~e / V: -niat / E: fr alinéa] 1 Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii. 2 Fragment de text care începe cu un alineat (1). 3 Pasaj în articolele de legi.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând retras într-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articole de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rînd într-un text scris, care începe mai la dreapta decît celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rînd. ♦ Pasaj în articole de legi. – Pronunțat: -ne-at. – Variantă: aliniát s. n.

ALINEÁT, alineate, s. n. Rând într-un text care începe mai la dreapta decât celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care începe cu un asemenea rând. ♦ Pasaj în articolele de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniát s. n.] – După fr. alinéa.

alineát (-ne-at) s. n., pl. alineáte; abr. al./alin.

alineát s. n. (sil. -ne-at), pl. alineáte

ALINEÁT s. paragraf. (Conținutul unui nou ~.)

ALINEÁT s.n. Rând într-un text care începe mai dinăuntru decât celelalte pentru a arăta trecerea la altă idee; fragment de text cuprins între două rânduri scrise în acest fel. ♦ Pasaj dintr-un articol de lege. [Pron. -ne-at, pl. -te, -turi, var. aliniat s.n. / cf. fr. alinéa, lat. a linea – de la capăt].

ALINEÁT s. n. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri. ◊ pasaj dintr-un articol de lege; paragraf. (după fr. alinéa, lat. alinea)

alineát (alineáte), s. n. – Paragraf. – Var. aliniat. Fr. alinéat, cu -t analogic. Var. se explică prin confuzia cu vb. alinia.

ALINEÁT ~e n. 1) Rând dintr-un text care începe mai la dreapta decât celelalte. 2) Fragment de text cuprins între două rânduri de felul acesta. 3) Pasaj al unui articol de lege. [Sil. -ne-at] /<fr. alinéa

alineat n. 1. linie nouă, unde prima vorbă e puțin intrată; 2. pasaj cuprins între două alineate.

*alineát n., pl. e (fr. alinéa, d. lat. a linea, de la linie). Rînd al căruĭ prim cuvînt e maĭ în ăuntru [!] pagineĭ. Locu dintre doŭă rîndurĭ ca acestea.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALINEÁT s. paragraf. (Conținutul unui nou ~.)

Intrare: alineat (adj.)
alineat (adj.) substantiv neutru participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alineat alineatul alinea alineata
plural alineați alineații alineate alineatele
genitiv-dativ singular alineat alineatului alineate alineatei
plural alineați alineaților alineate alineatelor
vocativ singular
plural
Intrare: alineat (pl. -e)
alineat (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alineat alineatul
plural alineate alineatele
genitiv-dativ singular alineat alineatului
plural alineate alineatelor
vocativ singular
plural
Intrare: alineat (pl. -uri)
alineat (pl. -uri)
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alineat alineatul
plural alineaturi alineaturile
genitiv-dativ singular alineat alineatului
plural alineaturi alineaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: alinea
verb (VT210) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alinea alineare alineat alineând singular plural
alineea alineați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alineez (să) alineez alineam alineai alineasem
a II-a (tu) alineezi (să) alineezi alineai alineași alineaseși
a III-a (el, ea) alineea (să) alineeze alinea alineă alinease
plural I (noi) alineăm (să) alineăm alineam alinearăm alineaserăm, alineasem*
a II-a (voi) alineați (să) alineați alineați alinearăți alineaserăți, alineaseți*
a III-a (ei, ele) alineea (să) alineeze alineau alinea alineaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)