alică halice alice alic

  • 1. Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare.
    surse: DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX Șăineanu, ed. VI Scriban mai ales la plural un exemplu
    exemple
    • Cîteva luni de-a rîndul nu mai auzi nici prin holde, nici prin crînguri pocnetul ierbii de pușcă și Șuierătura alicelor. ODOBESCU, S. III 37.
      surse: DLRLC
    • diferențiere (Mai ales la pl.) Grăunte mărunt de plumb cu care se încarcă cartușul pentru vînarea animalelor mici.
      surse: DLRLC DLRM
  • 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj.
    surse: DEX '09 MDA2 DEX '98 mai ales la plural
  • 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol.
    surse: DEX '09 MDA2 DEX '98 mai ales la plural

etimologie:

4 definiții

alíc (ce), s. n.1. Pietricică, bucățică de cărămidă. – 2. Proiectile sferice de plumb cu care sunt încărcate armele de vînătoare. – Var. alică. Mr. hăliche. Ngr. χαλίϰι „pietricică”. (DAR), cf. alb. halič.Der. alici, vb. (a întări mortarul cu pietricele sau bucățele de cărămidă).

ALÍCĂ s. (Maram. și Transilv.) silitră, (Transilv., Ban. și Maram.) șiret. (~ pentru gloanțe.)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALIC subst., pl. alice. 1. Alic/u, ard., act.; -escu, M., act; -eni s. 2. Din forma aspirată cu h: haliciu, -uri < alic (DLR): a) Halic, Ion ard. b) Halici, Maftei, mold. (Sd YII 330). c) Haliciu, Apostol; (Vr C 92); Mih., predicator (Bis R) și scriitor în sec. al XVII-lea.

ALÍCĂ s. (Maram. și Transilv.) silítră, (Transilv., Ban. și Maram.) șirét. (~ pentru gloanțe.)

Intrare: Alic
Alic
nume propriu (I3)
Intrare: alică
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DLRLC, DEX '98, DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular halice halicea
plural halice halicele
genitiv-dativ singular halice halicei
plural halice halicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DOOM 2, DEX '09, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alice alicea
plural alice alicele
genitiv-dativ singular alice alicei
plural alice alicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ali alica
plural alice alicele
genitiv-dativ singular alice alicei
plural alice alicelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: MDA2, DEX '98, DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alic alicul
plural alice alicele
genitiv-dativ singular alic alicului
plural alice alicelor
vocativ singular
plural

19 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ALÍC, alice, s. n. V. alică.

alic n. plumb mărunt pentru vânat: alice mari, mici. [Gr. mod. HALIKI, cremene].

alíc și halíc n., pl. e (ngr. haliki, petricică, de ex., de pus în praștie). Bobiță de plumb de încărcat pușca: alice de ĭepure, de vrăbiĭ (ploaĭe), de lupĭ (poșurĭ, poște). – Și (h)alicĭ, pl. cĭurĭ și ce. Rar halis, pl. e (care în biblia d. 1688,366,2,36, înseamnă „petricică”). V. glonț.

alícă sf [At: Lm / Pl: ~ice / V: -lic, (reg) h-, haliciu (Pl: ~ri) / E: ngr χαλίϰι] (Mpl) 1 Proiectile sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2 Granule de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor de foraj. 3 Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a astupa un gol.

ALÍCĂ, alice, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj. 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: alíc s. n., alíce, (reg.) halíce s. f.] – Din ngr. haliki „pietricică”.

HALÍCE s. f. v. alică.

ALÍCĂ, alice, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj. 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: alíc s. n., halíce s. f.] – Din ngr. haliki „pietricică”.

HALÍCE, halice, s. f. V. alică.

ALÍCĂ, alice, s. f. (Mai ales la pl.) Grăunte mărunt de plumb cu care se încarcă cartușul pentru vînarea animalelor mici. Cîteva luni de-a rîndul nu mai auzi nici prin holde, nici prin crînguri pocnetul ierbii de pușcă și șuierătura alicelor. ODOBESCU, S. III 37. – Variante: alíce (CAMIL PETRESCU, N. 95), (regional) halíce (SADOVEANU, V. F. 141, PAMFILE, A. R. 184) s. f.

ALÍCĂ, alice, s. f. Fiecare dintre grăunții de plumb folosiți în cartușele pentru vânarea animalelor mici. [Var.: halíce s. f.] – Ngr. haliki „pietricică”.

alícă / alíce s. f., g.-d. art. alícei; pl. alíce

ALÍCĂ ~ce f. mai ales la pl. Proiectil mic, rotund, de plumb, cu care se încarcă cartușele unei arme de vânătoare. /<ngr. haliki