ALIC subst., pl. alice. 1. Alic/u, ard., act.; -escu, M., act; -eni s. 2. Din forma aspirată cu h: haliciu, -uri < alic (DLR): a) Halic, Ion ard. b) Halici, Maftei, mold. (Sd YII 330). c) Haliciu, Apostol; (Vr C 92); Mih., predicator (Bis R) și scriitor în sec. al XVII-lea.