3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alerta [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr alerter] 1-2 vtr A (se) alarma (1-2). 3 vt A mobiliza.

ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alarma. – Din fr. alerter.

ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) alarma. – Din fr. alerter.

ALERTÁ vb. I. tr. (Liv.) A alarma, a preveni asupra unui pericol; (p. ext.) a da un impuls, a mobiliza (la acțiune). [< fr. alerter].

ALERTÁ vb. tr., refl. a (se) alarma. (< fr. alerter)

alertá vb. I A atrage atenția, a preveni ◊ „[...] a luat o sticlă de biter și a încercat să o fure ascunzând-o în haină. E.P. l-a observat alertându-și colegii.” R.l. 7 II 84 p. 2 (din fr. allerter; DN3, DEX-S)

A SE ALERTÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști. /<fr. alerter

A ALERTÁ ~éz tranz. A face să se alerteze; a alarma; a neliniști. /<fr. alerter

alért, ~ă a [At: ALAS 24 II 1935, 5/6 / Pl: ~rți, ~e / E: fr alerte] 1 Vioi. 2 Agil 3 Iute (la mișcări).

alértă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr alerte] 1 (Adesea figurat) Alarmă. 2 Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite.

ALÉRT, -Ă, alerți, -te, adj. Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.

ALÉRTĂ, alerte, s. f. (Adesea fig.) Alarmă. ♦ Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite. – Din fr. alerte.

ALÉRT, -Ă, alerți, -te, adj. (Livr.) Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.

ALÉRTĂ, alerte, s. f. (Adesea fig.) Alarmă. ♦ Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluție și consecințe geofizice trebuie urmărite. – Din fr. alerte.

ALÉRTĂ, alerte, s. f. Alarmă; (prin restricție) cuvânt prin care se atrage atenția oamenilor de știință astronomi asupra evoluției diverselor fenomene cerești. – Fr. alerte.

ALÉRT, -Ă adj. (Liv.) Vioi; iute, sprinten; prompt la acțiune. [Pl. -rți, -rte. / < fr. alerte].

ALÉRTĂ s.f. (Liv.) Alarmă; (p. restr.) termen folosit de către astronomi pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești. [< fr. alerte, cf. it. all’erta – pe înălțime].

ALÉRT, -Ă adj. vioi, iute, sprinten; prompt. (< fr. alerte)

ALÉRTĂ s. f. alarmă, prevenire. ◊ semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești. (< fr. alerte)

ALÉRTĂ ~e f. 1) Semnul prin care se anunță apropierea unui pericol iminent; alarmă. 2) geofiz. Semnal convențional prin care se atrage atenția specialiștilor asupra unor fenomene cerești, evoluția cărora trebuie urmărită. /<fr. alerte

arată toate definițiile

Intrare: alerta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alerta
  • alertare
  • alertat
  • alertatu‑
  • alertând
  • alertându‑
singular plural
  • alertea
  • alertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alertez
(să)
  • alertez
  • alertam
  • alertai
  • alertasem
a II-a (tu)
  • alertezi
(să)
  • alertezi
  • alertai
  • alertași
  • alertaseși
a III-a (el, ea)
  • alertea
(să)
  • alerteze
  • alerta
  • alertă
  • alertase
plural I (noi)
  • alertăm
(să)
  • alertăm
  • alertam
  • alertarăm
  • alertaserăm
  • alertasem
a II-a (voi)
  • alertați
(să)
  • alertați
  • alertați
  • alertarăți
  • alertaserăți
  • alertaseți
a III-a (ei, ele)
  • alertea
(să)
  • alerteze
  • alertau
  • alerta
  • alertaseră
Intrare: alert
alert adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alert
  • alertul
  • alertu‑
  • alertă
  • alerta
plural
  • alerți
  • alerții
  • alerte
  • alertele
genitiv-dativ singular
  • alert
  • alertului
  • alerte
  • alertei
plural
  • alerți
  • alerților
  • alerte
  • alertelor
vocativ singular
plural
Intrare: alertă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alertă
  • alerta
plural
  • alerte
  • alertele
genitiv-dativ singular
  • alerte
  • alertei
plural
  • alerte
  • alertelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alerta

etimologie:

alert

etimologie:

alertă

  • surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: