3 intrări

32 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

alertá [At: DEX2 / Pzi: -tez / E: fr alerter] 1-2 vtr A (se) alarma (1-2). 3 vt A mobiliza.

ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alarma. – Din fr. alerter.

ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) alarma. – Din fr. alerter.

alertá (a ~) vb., ind. prez. 3 alerteáză

alertá vb., ind. prez. 1 sg. alertéz, 3 sg. și pl. alerteáză

ALERTÁ vb. v. grăbi, iuți, zori.

ALERTÁ vb. I. tr. (Liv.) A alarma, a preveni asupra unui pericol; (p. ext.) a da un impuls, a mobiliza (la acțiune). [< fr. alerter].

ALERTÁ vb. tr., refl. a (se) alarma. (< fr. alerter)

A ALERTÁ ~éz tranz. A face să se alerteze; a alarma; a neliniști. /<fr. alerter

A SE ALERTÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști. /<fr. alerter

alért, ~ă a [At: ALAS 24 II 1935, 5/6 / Pl: ~rți, -e / E: fr alerte] 1 Vioi. 2 Agil 3. Iute (la mișcări).

alértă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr alerte] 1 (Adesea figurat) Alarmă. 2 Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite.

ALÉRT, -Ă, alerți, -te, adj. Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.

ALÉRTĂ, alerte, s. f. (Adesea fig.) Alarmă. ♦ Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite. – Din fr. alerte.

ALÉRT, -Ă, alerți, -te, adj. (Livr.) Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.

ALÉRTĂ, alerte, s. f. (Adesea fig.) Alarmă. ♦ Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluție și consecințe geofizice trebuie urmărite. – Din fr. alerte.

ALÉRTĂ, alerte, s. f. Alarmă; (prin restricție) cuvânt prin care se atrage atenția oamenilor de știință astronomi asupra evoluției diverselor fenomene cerești. – Fr. alerte.

alért adj. m., pl. alérți; f. alértă, pl. alérte

alértă s. f., g.-d. art. alértei; pl. alérte

alért adj. m., pl. alérți; f. sg. alértă, pl. alérte

Intrare: alerta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alerta alertare alertat alertând singular plural
alertea alertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alertez (să) alertez alertam alertai alertasem
a II-a (tu) alertezi (să) alertezi alertai alertași alertaseși
a III-a (el, ea) alertea (să) alerteze alerta alertă alertase
plural I (noi) alertăm (să) alertăm alertam alertarăm alertaserăm, alertasem*
a II-a (voi) alertați (să) alertați alertați alertarăți alertaserăți, alertaseți*
a III-a (ei, ele) alertea (să) alerteze alertau alerta alertaseră
Intrare: alert
alert adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alert alertul alertă alerta
plural alerți alerții alerte alertele
genitiv-dativ singular alert alertului alerte alertei
plural alerți alerților alerte alertelor
vocativ singular
plural
Intrare: alertă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alertă alerta
plural alerte alertele
genitiv-dativ singular alerte alertei
plural alerte alertelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)