3 intrări

32 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

alértă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr alerte] 1 (Adesea figurat) Alarmă. 2 Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite.

ALÉRTĂ, alerte, s. f. (Adesea fig.) Alarmă. ♦ Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite. – Din fr. alerte.

ALÉRTĂ, alerte, s. f. (Adesea fig.) Alarmă. ♦ Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluție și consecințe geofizice trebuie urmărite. – Din fr. alerte.

ALÉRTĂ, alerte, s. f. Alarmă; (prin restricție) cuvânt prin care se atrage atenția oamenilor de știință astronomi asupra evoluției diverselor fenomene cerești. – Fr. alerte.

alértă s. f., g.-d. art. alértei; pl. alérte

alértă s. f., g.-d. art. alértei; pl. alérte

ALÉRTĂ s.f. (Liv.) Alarmă; (p. restr.) termen folosit de către astronomi pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești. [< fr. alerte, cf. it. all'erta – pe înălțime].

ALÉRTĂ s. f. alarmă, prevenire. ◊ semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești. (< fr. alerte)

ALÉRTĂ ~e f. 1) Semnul prin care se anunță apropierea unui pericol iminent; alarmă. 2) geofiz. Semnal convențional prin care se atrage atenția specialiștilor asupra unor fenomene cerești, evoluția cărora trebuie urmărită. /<fr. alerte

alért, ~ă a [At: ALAS 24 II 1935, 5/6 / Pl: ~rți, -e / E: fr alerte] 1 Vioi. 2 Agil 3. Iute (la mișcări).

alertá [At: DEX2 / Pzi: -tez / E: fr alerter] 1-2 vtr A (se) alarma (1-2). 3 vt A mobiliza.

ALÉRT, -Ă, alerți, -te, adj. Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.

ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alarma. – Din fr. alerter.

ALÉRT, -Ă, alerți, -te, adj. (Livr.) Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.

ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) alarma. – Din fr. alerter.

alért adj. m., pl. alérți; f. alértă, pl. alérte

alertá (a ~) vb., ind. prez. 3 alerteáză

alért adj. m., pl. alérți; f. sg. alértă, pl. alérte

alertá vb., ind. prez. 1 sg. alertéz, 3 sg. și pl. alerteáză

Intrare: alerta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alerta alertare alertat alertând singular plural
alertea alertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alertez (să) alertez alertam alertai alertasem
a II-a (tu) alertezi (să) alertezi alertai alertași alertaseși
a III-a (el, ea) alertea (să) alerteze alerta alertă alertase
plural I (noi) alertăm (să) alertăm alertam alertarăm alertaserăm, alertasem*
a II-a (voi) alertați (să) alertați alertați alertarăți alertaserăți, alertaseți*
a III-a (ei, ele) alertea (să) alerteze alertau alerta alertaseră
Intrare: alert
alert adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alert alertul alertă alerta
plural alerți alerții alerte alertele
genitiv-dativ singular alert alertului alerte alertei
plural alerți alerților alerte alertelor
vocativ singular
plural
Intrare: alertă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alertă alerta
plural alerte alertele
genitiv-dativ singular alerte alertei
plural alerte alertelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)