3 intrări

34 de definiții

din care

Explicative DEX

ALENE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – A3 + lene.

alene a, av [At: ODOBESCU, ap. HEM 822 / E: a2 + lene] 1-2 (Care este) lipsit de vioiciune, trădând lenea.

ALENE I. adv. Încet: calcă ~; fumul alb ~ iese din cămin (COȘB.). II. adj.: se auzi numai clătirea undelor și susurul ~ al vîntulețului de vară (ODOB.) [a + lene].

ALENE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – A3 + lene.

ALENE adv. Într-un ritm încet, trădînd lene; fără grabă, fără vioiciune. Copilul se mișca alene după mersul încet al cailor. DUMITRIU, N. 147. Fumul alb alene iese Din cămin. COȘBUC, P. I 47. Spicele răscoapte... se clătinau alene, încovoindu-se în văi și dealuri de aur ruginit. DELAVRANCEA, S. 195. Te urmărește săptămîni Un pas făcut alene, O dulce strîngere de mîni, Un tremurat de gene. EMINESCU, O. I 189. ◊ (Adjectival, rar) În repaosul nopții se auzea... susurul alene al vîntulețului de vară. ODOBESCU, S. I 140.

ALENE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – Din a3 + lene.

ALENE adv. Fără grabă; pe îndelete; încet; domol; agale; lin. A merge ~ /a + lene

alene a. și adv. leneș: susurul alene al vântulețului OD.

aléne adv. (a 4 și lene). Plin de lene: a merge alene. V. agale.

ALENĂ, alene, s. f. Aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. – Din fr. haleine.

ALENĂ, alene, s. f. Aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. – Din fr. haleine.

HALE s. f. Aer care iese din plămâni prin expirație. – Din fr. haleine.

ale sf [At: DN3 / Pl: ~ne / E: fr allène] (Chm) Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă.

hale sf [At: DN3 / Pl: ~ne / E: fr haleine] 1 Aer care iese din plămâni prin expirație. 2 Respirație neplăcut mirositoare.

HALE s. f. (Livr.) Aer care iese din plămâni prin expirație. – Din fr. haleine.

ALE1 s.f. v. halenă.

ALE2 s.f. (Chim.) Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă. [< fr. allène].

HALE (Med.) Aer care iese din plămîni prin expirație. ♦ Respirație neplăcut mirositoare. [Var. alenă s.f. / < fr. haleine, cf. lat. halare – a sufla].

ALE s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu dublă legătură în moleculă. (< fr. alléne)

HALE s. f. (med.) aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. ◊ respirație urât mirositoare. (< fr. haleine)

Ortografice DOOM

alene adv.

ale (hidrocarbură) s. f., g.-d. art. alenei; pl. alene

hale s. f., g.-d. art. halenei

ale s. f., g.-d. art. alenei; pl. alene

hale s. f., g.-d. art. halenei

ale s. f., g.-d. art. alenei; pl. alene

hale s. f., g.-d. art. halenei

Enciclopedice

ALÉNE2 (< fr. {i}) s. f. pl. 1. Hidrocarburi aciclice nesaturate, cu două duble legături cumulate și cu formula generală CnH2n-2. 2. (La sg.) Primul termen al seriei de hidrocarburi cu duble legături cumulate.

ALÉNE1 (< a3 + lene) adv. Fără grabă, încet; agale.

Sinonime

ALENE adv. v. agale.

ALENE adv. agale, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Merge ~.)

Antonime

Alene ≠ grăbit, repede

Intrare: alene
alene adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • alene
Intrare: alenă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ale
  • alena
plural
  • alene
  • alenele
genitiv-dativ singular
  • alene
  • alenei
plural
  • alene
  • alenelor
vocativ singular
plural
Intrare: halenă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hale
  • halena
plural
genitiv-dativ singular
  • halene
  • halenei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ale
  • alena
plural
  • alene
  • alenele
genitiv-dativ singular
  • alene
  • alenei
plural
  • alene
  • alenelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aleneadverb

  • 1. Într-un ritm încet, fără grabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copilul se mișca alene după mersul încet al cailor. DUMITRIU, N. 147. DLRLC
    • format_quote Fumul alb alene iese Din cămin. COȘBUC, P. I 47. DLRLC
    • format_quote Spicele răscoapte... se clătinau alene, încovoindu-se în văi și dealuri de aur ruginit. DELAVRANCEA, S. 195. DLRLC
    • format_quote Te urmărește săptămîni Un pas făcut alene, O dulce strîngere de mîni, Un tremurat de gene. EMINESCU, O. I 189. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival rar În repaosul nopții se auzea... susurul alene al vîntulețului de vară. ODOBESCU, S. I 140. DLRLC
etimologie:
  • A + lene DEX '09 MDA2

ale, alenesubstantiv feminin

  • 1. chimie Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă. MDA2 DN
etimologie:

halesubstantiv feminin

  • 1. Aer care iese din plămâni prin expirație. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Respirație neplăcut mirositoare. DN
  • comentariu DEX repetă (cu o mică diferență) definiția la ambele lexeme. dexonline
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.