3 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

aléne a, av [At: ODOBESCU, ap. HEM 822 / E: a2 + lene] 1-2 (Care este) lipsit de vioiciune, trădând lenea.

ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – A3 + lene.

ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – A3 + lene.

ALÉNE adv. Într-un ritm încet, trădînd lene; fără grabă, fără vioiciune. Copilul se mișca alene după mersul încet al cailor. DUMITRIU, N. 147. Fumul alb alene iese Din cămin. COȘBUC, P. I 47. Spicele răscoapte... se clătinau alene, încovoindu-se în văi și dealuri de aur ruginit. DELAVRANCEA. S. 195. Te urmărește săptămîni Un pas făcut alene, O dulce strîngere de mîni, Un tremurat de gene. EMINESCU, O. I 189. ◊ (Adjectival, rar) În repaosul nopții se auzea... susurul alene al vîntulețului de vară. ODOBESCU, S. I 140.

ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – Din a3 + lene.

Alene ≠ grăbit, repede

ALÉNE adv. Fără grabă; pe îndelete; încet; domol; agale; lin. A merge ~ /a + lene

alene a. și adv. leneș: susurul alene al vântulețului OD.

aléne adv. (a 4 și lene). Plin de lene: a merge alene. V. agale.

alénă sf [At: DN3 / Pl: ~ne / E: fr allène] (Chm) Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă.

hale sf [At: DN3 / Pl: ~ne / E: fr haleine] 1 Aer care iese din plămâni prin expirație. 2 Respirație neplăcut mirositoare.

ALÉNĂ, alene, s. f. Aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. – Din fr. haleine.

HALÉNĂ s. f. Aer care iese din plămâni prin expirație. – Din fr. haleine.

ALÉNĂ, alene, s. f. Aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. – Din fr. haleine.

HALÉNĂ s. f. (Livr.) Aer care iese din plămâni prin expirație. – Din fr. haleine.

alénă s. f., g.-d. art. alénei; pl. aléne

halénă s. f., g.-d. art. halénei

arată toate definițiile

Intrare: alenă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ale alena
plural alene alenele
genitiv-dativ singular alene alenei
plural alene alenelor
vocativ singular
plural
Intrare: halenă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hale halena
plural
genitiv-dativ singular halene halenei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ale alena
plural alene alenele
genitiv-dativ singular alene alenei
plural alene alenelor
vocativ singular
plural
Intrare: alene
alene adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR

alenă

  • 1. chimie Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă.
    surse: DN

etimologie:

halenă alenă

  • 1. Aer care iese din plămâni prin expirație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Respirație neplăcut mirositoare.
      surse: DN
  • comentariu DEX repetă (cu o mică diferență) definiția la ambele lexeme.
    surse: dexonline

etimologie: