3 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – A3 + lene.

aléne a, av [At: ODOBESCU, ap. HEM 822 / E: a2 + lene] 1-2 (Care este) lipsit de vioiciune, trădând lenea.

ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – A3 + lene.

ALÉNE adv. Într-un ritm încet, trădînd lene; fără grabă, fără vioiciune. Copilul se mișca alene după mersul încet al cailor. DUMITRIU, N. 147. Fumul alb alene iese Din cămin. COȘBUC, P. I 47. Spicele răscoapte... se clătinau alene, încovoindu-se în văi și dealuri de aur ruginit. DELAVRANCEA. S. 195. Te urmărește săptămîni Un pas făcut alene, O dulce strîngere de mîni, Un tremurat de gene. EMINESCU, O. I 189. ◊ (Adjectival, rar) În repaosul nopții se auzea... susurul alene al vîntulețului de vară. ODOBESCU, S. I 140.

ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – Din a3 + lene.

ALÉNE adv. Fără grabă; pe îndelete; încet; domol; agale; lin. A merge ~ /a + lene

alene a. și adv. leneș: susurul alene al vântulețului OD.

aléne adv. (a 4 și lene). Plin de lene: a merge alene. V. agale.

ALÉNĂ, alene, s. f. Aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. – Din fr. haleine.

ALÉNĂ, alene, s. f. Aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. – Din fr. haleine.

HALÉNĂ s. f. Aer care iese din plămâni prin expirație. – Din fr. haleine.

alénă sf [At: DN3 / Pl: ~ne / E: fr allène] (Chm) Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă.

hale sf [At: DN3 / Pl: ~ne / E: fr haleine] 1 Aer care iese din plămâni prin expirație. 2 Respirație neplăcut mirositoare.

HALÉNĂ s. f. (Livr.) Aer care iese din plămâni prin expirație. – Din fr. haleine.

ALÉNĂ2 s.f. (Chim.) Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă. [< fr. allène].

HALÉNĂ (Med.) Aer care iese din plămâni prin expirație. ♦ Respirație neplăcut mirositoare. [Var. alenă s.f. / < fr. haleine, cf. lat. halare – a sufla].

ALÉNĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu dublă legătură în moleculă. (< fr. alléne)

HALÉNĂ s. f. (med.) aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. ◊ respirație urât mirositoare. (< fr. haleine)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ale s. f., g.-d. art. alenei; pl. alene

hale s. f., g.-d. art. halenei

alénă s. f., g.-d. art. alénei; pl. aléne

halénă s. f., g.-d. art. halénei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALENE adv. agale, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Merge ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALÉNE2 (< fr. {i}) s. f. pl. 1. Hidrocarburi aciclice nesaturate, cu două duble legături cumulate și cu formula generală CnH2n-2. 2. (La sg.) Primul termen al seriei de hidrocarburi cu duble legături cumulate.

ALÉNE1 (< a3 + lene) adv. Fără grabă, încet; agale.

Intrare: alene
alene adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • alene
Intrare: alenă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ale
  • alena
plural
  • alene
  • alenele
genitiv-dativ singular
  • alene
  • alenei
plural
  • alene
  • alenelor
vocativ singular
plural
Intrare: halenă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hale
  • halena
plural
genitiv-dativ singular
  • halene
  • halenei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ale
  • alena
plural
  • alene
  • alenele
genitiv-dativ singular
  • alene
  • alenei
plural
  • alene
  • alenelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aleneadverb

  • 1. Într-un ritm încet, fără grabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copilul se mișca alene după mersul încet al cailor. DUMITRIU, N. 147. DLRLC
    • format_quote Fumul alb alene iese Din cămin. COȘBUC, P. I 47. DLRLC
    • format_quote Spicele răscoapte... se clătinau alene, încovoindu-se în văi și dealuri de aur ruginit. DELAVRANCEA. S. 195. DLRLC
    • format_quote Te urmărește săptămîni Un pas făcut alene, O dulce strîngere de mîni, Un tremurat de gene. EMINESCU, O. I 189. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival rar În repaosul nopții se auzea... susurul alene al vîntulețului de vară. ODOBESCU, S. I 140. DLRLC
etimologie:
  • A + lene DEX '09

ale, alenesubstantiv feminin

  • 1. chimie Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă. DN
etimologie:

halesubstantiv feminin

  • 1. Aer care iese din plămâni prin expirație. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Respirație neplăcut mirositoare. DN
  • comentariu DEX repetă (cu o mică diferență) definiția la ambele lexeme. dexonline
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.