3 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

alegát3, -ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, -e / E: alega1] 1 Care se ține de cineva. 2 Care stăruie pe lângă cineva. 3 Cuprins2.

alegát4, -ă a [At: MDA ms/ Pl: ~ați, -e / E: alega2] (Jur; d. o teorie, o opinie etc.) Invocat în sprijinul unei idei, al unei afirmații etc.

alegát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alega1] (Îvp) 1 Ținere după cineva. 2 Stăruire pe lângă cineva. 3 Cuprindere.

alegát2 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alega2] Alegare2.

alegá1 [At: ISPIRESCU, L. 25 / Pzi: alég / E: ml alligare] (Îvp) 1-2 vir A (se) ține de cineva. 3 vi A insista pe lângă cineva. 4 vt A cuprinde.

alegá2 vt [At: DA / Pzi: -eghéz / E: fr alléguer] (Jur) A invoca, în sprijin, un fapt, o afirmație, o împrejurare spre a se justifica.

ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (Înv. și pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.

ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Din fr. alléguer, lat. allegare.

ALEGÁ1, alég, vb. I. refl. (Înv. și pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.

ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Din fr. alléguer, lat. allegare.

ALEGÁ2, pers. 3 alégă, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei susțineri sau ca justificare a unei acțiuni.

ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (învechit și popular, urmat de determinări introduse prin prep. «de») A insista pe lîngă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva, a nu-i da pace. Atunci toți... se alegară de dînsa, să le gătească într-o zi ea bucatele. ISPIRESCU, L. 23.

ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (Pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.

ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Fr. alléguer (lat. lit. allegare).

alegá1 (a ~) (a invoca) vb., ind. prez. 3 alegheáză

alegá2 (a se ~) (a se ține de capul cuiva) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se aleágă

alegá (a insista) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alég, 3 sg. aleágă

alegá (jur. a invoca) vb., ind. prez. 1 sg. aleghéz, 3 sg. și pl. alegheáză

ALEGÁ vb. I. tr. (Jur.) A invoca ceva ca scuză, ca motiv pentru justificarea unei fapte etc. [P.i. aleg. / < fr. alléguer, cf. lat. allegare].

ALEGÁ vb. tr. (jur.) a invoca ceva ca scuză, ca motiv. (< fr. alléguer, lat. allegare)

Intrare: alegat
alegat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alegat alegatul alega alegata
plural alegați alegații alegate alegatele
genitiv-dativ singular alegat alegatului alegate alegatei
plural alegați alegaților alegate alegatelor
vocativ singular
plural
Intrare: alega (insista)
alega (insista) verb grupa I conjugarea I
verb (V78) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alega alegare alegat alegând singular plural
alea alegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aleg (să) aleg alegam alegai alegasem
a II-a (tu) alegi (să) alegi alegai alegași alegaseși
a III-a (el, ea) alea (să) alege alega alegă alegase
plural I (noi) alegăm (să) alegăm alegam alegarăm alegaserăm, alegasem*
a II-a (voi) alegați (să) alegați alegați alegarăți alegaserăți, alegaseți*
a III-a (ei, ele) alea (să) alege alegau alega alegaseră
Intrare: alega (invoca)
alega (invoca) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alega alegare alegat alegând singular plural
aleghea alegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aleghez (să) aleghez alegam alegai alegasem
a II-a (tu) aleghezi (să) aleghezi alegai alegași alegaseși
a III-a (el, ea) aleghea (să) alegheze alega alegă alegase
plural I (noi) alegăm (să) alegăm alegam alegarăm alegaserăm, alegasem*
a II-a (voi) alegați (să) alegați alegați alegarăți alegaserăți, alegaseți*
a III-a (ei, ele) aleghea (să) alegheze alegau alega alegaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)