3 intrări
23 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
alegat4, ~ă a [At: MDA ms/ Pl: ~ați, ~e / E: alega2] (Jur; d. o teorie, o opinie etc.) Invocat în sprijinul unei idei, al unei afirmații etc.
alegát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alega1] (Îvp) 1 Ținere după cineva. 2 Stăruire pe lângă cineva. 3 Cuprindere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alegat3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: alega1] 1 Care se ține de cineva. 2 Care stăruie pe lângă cineva. 3 Cuprins2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alegát2 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alega2] Alegare2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Din fr. alléguer, lat. allegare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Din fr. alléguer, lat. allegare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (Înv. și pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alega2 vt [At: DA / Pzi: ~eghéz / E: fr alléguer] (Jur) A invoca, în sprijin, un fapt, o afirmație, o împrejurare spre a se justifica.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alegá1 [At: ISPIRESCU, L. 25 / Pzi: alég / E: ml alligare] (Îvp) 1-2 vir A (se) ține de cineva. 3 vi A insista pe lângă cineva. 4 vt A cuprinde.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALEGÁ1, alég, vb. I. refl. (Înv. și pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALEGÁ2, pers. 3 alégă, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei susțineri sau ca justificare a unei acțiuni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (învechit și popular, urmat de determinări introduse prin prep. «de») A insista pe lîngă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva, a nu-i da pace. Atunci toți... se alegară de dînsa, să le gătească într-o zi ea bucatele. ISPIRESCU, L. 23.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Fr. alléguer (lat. lit. allegare).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (Pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALEGÁ vb. I. tr. (Jur.) A invoca ceva ca scuză, ca motiv pentru justificarea unei fapte etc. [P.i. aleg. / < fr. alléguer, cf. lat. allegare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALEGÁ vb. tr. (jur.) a invoca ceva ca scuză, ca motiv. (< fr. alléguer, lat. allegare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ALEGÁ pers. 3 alegheáză tranz. jur. (păreri, teorii etc.) A invoca pentru a sprijini o afirmație sau pentru a justifica o acțiune. /<fr. alléguer, lat. allegare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
1) alég (mă), a -á v. refl. (lat. álligo, -áre. V. leg, aliez). Mă leg de cineva, mă anin, mă agăț, mă țin de el: s’a alegat de mine din senin. V. acolisesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*2) alég, a -á v. tr. (fr. alléguer, d. lat. allégo, -áre. V. deleg). Scot înainte, pretextez: el aleagă faptu că nu e înscris.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
alegá1 (a ~) (a invoca) vb., ind. prez. 3 alegheáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alegá2 (a se ~) (a se ține de capul cuiva) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se aleágă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V78) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT205) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
alega
- exemple
- Atunci toți... se alegară de dînsa, să le gătească într-o zi ea bucatele. ISPIRESCU, L. 23.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba latină alligaresurse: DEX '09 DEX '98
alega
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: invoca
etimologie:
- limba franceză alléguersurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină allegaresurse: DEX '09 DEX '98 DN