6 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alegát2 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alega2] Alegare2.

alegat3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: alega1] 1 Care se ține de cineva. 2 Care stăruie pe lângă cineva. 3 Cuprins2.

alegat4, ~ă a [At: MDA ms/ Pl: ~ați, ~e / E: alega2] (Jur; d. o teorie, o opinie etc.) Invocat în sprijinul unei idei, al unei afirmații etc.

alegát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alega1] (Îvp) 1 Ținere după cineva. 2 Stăruire pe lângă cineva. 3 Cuprindere.

ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (Înv. și pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.

ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Din fr. alléguer, lat. allegare.

ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Din fr. alléguer, lat. allegare.

alegá1 [At: ISPIRESCU, L. 25 / Pzi: alég / E: ml alligare] (Îvp) 1-2 vir A (se) ține de cineva. 3 vi A insista pe lângă cineva. 4 vt A cuprinde.

alega2 vt [At: DA / Pzi: ~eghéz / E: fr alléguer] (Jur) A invoca, în sprijin, un fapt, o afirmație, o împrejurare spre a se justifica.

ALEGÁ1, alég, vb. I. refl. (Înv. și pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.

ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (învechit și popular, urmat de determinări introduse prin prep. «de») A insista pe lîngă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva, a nu-i da pace. Atunci toți... se alegară de dînsa, să le gătească într-o zi ea bucatele. ISPIRESCU, L. 23.

ALEGÁ2, pers. 3 alégă, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei susțineri sau ca justificare a unei acțiuni.

ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (Pop.) A insista pe lîngă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.

ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Fr. alléguer (lat. lit. allegare).

ALEGÁ vb. I. tr. (Jur.) A invoca ceva ca scuză, ca motiv pentru justificarea unei fapte etc. [P.i. aleg. / < fr. alléguer, cf. lat. allegare].

ALEGÁ vb. tr. (jur.) a invoca ceva ca scuză, ca motiv. (< fr. alléguer, lat. allegare)

A ALEGÁ pers. 3 alegheáză tranz. jur. (păreri, teorii etc.) A invoca pentru a sprijini o afirmație sau pentru a justifica o acțiune. /<fr. alléguer, lat. allegare

*2) alég, a v. tr. (fr. alléguer, d. lat. allégo, -áre. V. deleg). Scot înainte, pretextez: el aleagă faptu că nu e înscris.

1) alég (mă), a v. refl. (lat. álligo, -áre. V. leg, aliez). Mă leg de cineva, mă anin, mă agăț, mă țin de el: s’a alegat de mine din senin. V. acolisesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alega1 (a ~) (a invoca) vb., ind. prez. 3 aleghea

alega2 (a se ~) (a se ține de capul cuiva) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se alea

alegá (jur. a invoca) vb., ind. prez. 1 sg. aleghéz, 3 sg. și pl. alegheáză

alegá (a insista) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alég, 3 sg. aleágă

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alegá (-g, -át), vb. refl. – A se prinde, a se lipi. Lat. alligāre (DAR; REW 363), cf. it. allegare, fr. allier, sp. aligar, port. alligar (toate cuv. romanice sînt formații neol.). Limba lit. preferă forma simplă lega, cu același sens, dar în limba pop. are o circulație intensă. Este dublet al lui alia, vb., din fr. allier, de unde și alianță, s. f.; aliaj, s. n.; aliat, s. m.

Intrare: alegat (insistare)
alegat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alegat
  • alegatul
  • alegatu‑
plural
  • alegaturi
  • alegaturile
genitiv-dativ singular
  • alegat
  • alegatului
plural
  • alegaturi
  • alegaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: alegat (insistent)
alegat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alegat
  • alegatul
  • alegatu‑
  • alega
  • alegata
plural
  • alegați
  • alegații
  • alegate
  • alegatele
genitiv-dativ singular
  • alegat
  • alegatului
  • alegate
  • alegatei
plural
  • alegați
  • alegaților
  • alegate
  • alegatelor
vocativ singular
plural
Intrare: alegat (invocare)
alegat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alegat
  • alegatul
  • alegatu‑
plural
  • alegaturi
  • alegaturile
genitiv-dativ singular
  • alegat
  • alegatului
plural
  • alegaturi
  • alegaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: alegat (invocat)
alegat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alegat
  • alegatul
  • alegatu‑
  • alega
  • alegata
plural
  • alegați
  • alegații
  • alegate
  • alegatele
genitiv-dativ singular
  • alegat
  • alegatului
  • alegate
  • alegatei
plural
  • alegați
  • alegaților
  • alegate
  • alegatelor
vocativ singular
plural
Intrare: alega (insista)
verb (V78)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alega
  • alegare
  • alegat
  • alegatu‑
  • alegând
  • alegându‑
singular plural
  • alea
  • alegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aleg
(să)
  • aleg
  • alegam
  • alegai
  • alegasem
a II-a (tu)
  • alegi
(să)
  • alegi
  • alegai
  • alegași
  • alegaseși
a III-a (el, ea)
  • alea
(să)
  • alege
  • alega
  • alegă
  • alegase
plural I (noi)
  • alegăm
(să)
  • alegăm
  • alegam
  • alegarăm
  • alegaserăm
  • alegasem
a II-a (voi)
  • alegați
(să)
  • alegați
  • alegați
  • alegarăți
  • alegaserăți
  • alegaseți
a III-a (ei, ele)
  • alea
(să)
  • alege
  • alegau
  • alega
  • alegaseră
Intrare: alega (invoca)
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alega
  • alegare
  • alegat
  • alegatu‑
  • alegând
  • alegându‑
singular plural
  • aleghea
  • alegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aleghez
(să)
  • aleghez
  • alegam
  • alegai
  • alegasem
a II-a (tu)
  • aleghezi
(să)
  • aleghezi
  • alegai
  • alegași
  • alegaseși
a III-a (el, ea)
  • aleghea
(să)
  • alegheze
  • alega
  • alegă
  • alegase
plural I (noi)
  • alegăm
(să)
  • alegăm
  • alegam
  • alegarăm
  • alegaserăm
  • alegasem
a II-a (voi)
  • alegați
(să)
  • alegați
  • alegați
  • alegarăți
  • alegaserăți
  • alegaseți
a III-a (ei, ele)
  • aleghea
(să)
  • alegheze
  • alegau
  • alega
  • alegaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alegat, alegaturisubstantiv neutru

învechit popular
  • 1. Ținere după cineva. MDA2
  • 2. Stăruire pe lângă cineva. MDA2
  • 3. Cuprindere. MDA2
    sinonime: cuprindere
etimologie:

alegat, alegaadjectiv

  • 1. Care se ține de cineva. MDA2
  • 2. Care stăruie pe lângă cineva. MDA2
  • 3. Cuprins. MDA2
    sinonime: cuprins
etimologie:

alegat, alegaturisubstantiv neutru

etimologie:

alegat, alegaadjectiv

  • 1. științe juridice (Despre o teorie, o opinie etc.) Invocat în sprijinul unei idei, al unei afirmații etc. MDA2
etimologie:

alega, alegverb

  • 1. învechit popular A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Atunci toți... se alegară de dînsa, să le gătească într-o zi ea bucatele. ISPIRESCU, L. 23. DLRLC
  • 2. Cuprinde. MDA2
    sinonime: cuprinde
etimologie:

alega, aleghezverb

  • 1. științe juridice A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: invoca
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.