3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alegare2 sf [At: MDA ms / Pl: ~gări / E: alega1] (Jur) Învocare, în sprijin, a unui fapt, a unei afirmații, a unei împrejurări, spre a justifica ceva Si: alegat2.

alegare1 sf [At: DA / Pl: ~gări / E: alega1] (Îvp) 1 Ținere de cineva Si: alegat1 (1). 2 Stârnire pe lângă cineva Si: alegat1 (2). 3 Cuprindere.

alega2 vt [At: DA / Pzi: ~eghéz / E: fr alléguer] (Jur) A invoca, în sprijin, un fapt, o afirmație, o împrejurare spre a se justifica.

alegá1 [At: ISPIRESCU, L. 25 / Pzi: alég / E: ml alligare] (Îvp) 1-2 vir A (se) ține de cineva. 3 vi A insista pe lângă cineva. 4 vt A cuprinde.

ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Din fr. alléguer, lat. allegare.

ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Din fr. alléguer, lat. allegare.

ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (Înv. și pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.

ALEGÁ1, alég, vb. I. refl. (Înv. și pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.

ALEGÁ2, pers. 3 alégă, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei susțineri sau ca justificare a unei acțiuni.

ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (învechit și popular, urmat de determinări introduse prin prep. «de») A insista pe lîngă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva, a nu-i da pace. Atunci toți... se alegară de dînsa, să le gătească într-o zi ea bucatele. ISPIRESCU, L. 23.

ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Fr. alléguer (lat. lit. allegare).

ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (Pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.

ALEGÁ vb. I. tr. (Jur.) A invoca ceva ca scuză, ca motiv pentru justificarea unei fapte etc. [P.i. aleg. / < fr. alléguer, cf. lat. allegare].

ALEGÁ vb. tr. (jur.) a invoca ceva ca scuză, ca motiv. (< fr. alléguer, lat. allegare)

A ALEGÁ pers. 3 alegheáză tranz. jur. (păreri, teorii etc.) A invoca pentru a sprijini o afirmație sau pentru a justifica o acțiune. /<fr. alléguer, lat. allegare

1) alég (mă), a v. refl. (lat. álligo, -áre. V. leg, aliez). Mă leg de cineva, mă anin, mă agăț, mă țin de el: s’a alegat de mine din senin. V. acolisesc.

*2) alég, a v. tr. (fr. alléguer, d. lat. allégo, -áre. V. deleg). Scot înainte, pretextez: el aleagă faptu că nu e înscris.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alegá1 (a ~) (a invoca) vb., ind. prez. 3 alegheáză

alegá2 (a se ~) (a se ține de capul cuiva) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se aleágă

alegá (jur. a invoca) vb., ind. prez. 1 sg. aleghéz, 3 sg. și pl. alegheáză

alegá (a insista) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alég, 3 sg. aleágă

arată toate definițiile

Intrare: alegare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alegare
  • alegarea
plural
  • alegări
  • alegările
genitiv-dativ singular
  • alegări
  • alegării
plural
  • alegări
  • alegărilor
vocativ singular
plural
Intrare: alega (insista)
alega (insista) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V78)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alega
  • alegare
  • alegat
  • alegatu‑
  • alegând
  • alegându‑
singular plural
  • alea
  • alegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aleg
(să)
  • aleg
  • alegam
  • alegai
  • alegasem
a II-a (tu)
  • alegi
(să)
  • alegi
  • alegai
  • alegași
  • alegaseși
a III-a (el, ea)
  • alea
(să)
  • alege
  • alega
  • alegă
  • alegase
plural I (noi)
  • alegăm
(să)
  • alegăm
  • alegam
  • alegarăm
  • alegaserăm
  • alegasem
a II-a (voi)
  • alegați
(să)
  • alegați
  • alegați
  • alegarăți
  • alegaserăți
  • alegaseți
a III-a (ei, ele)
  • alea
(să)
  • alege
  • alegau
  • alega
  • alegaseră
Intrare: alega (invoca)
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alega
  • alegare
  • alegat
  • alegatu‑
  • alegând
  • alegându‑
singular plural
  • aleghea
  • alegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aleghez
(să)
  • aleghez
  • alegam
  • alegai
  • alegasem
a II-a (tu)
  • aleghezi
(să)
  • aleghezi
  • alegai
  • alegași
  • alegaseși
a III-a (el, ea)
  • aleghea
(să)
  • alegheze
  • alega
  • alegă
  • alegase
plural I (noi)
  • alegăm
(să)
  • alegăm
  • alegam
  • alegarăm
  • alegaserăm
  • alegasem
a II-a (voi)
  • alegați
(să)
  • alegați
  • alegați
  • alegarăți
  • alegaserăți
  • alegaseți
a III-a (ei, ele)
  • aleghea
(să)
  • alegheze
  • alegau
  • alega
  • alegaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alega

  • 1. învechit popular A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: insista lega (uni; leg) un exemplu
    exemple
    • Atunci toți... se alegară de dînsa, să le gătească într-o zi ea bucatele. ISPIRESCU, L. 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

alega

  • 1. științe juridice A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: invoca

etimologie: