3 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

alegáre1 sf [At: DA / Pl: ~gări / E: alega1] (Îvp) 1 Ținere de cineva Si: alegat1 (1). 2 Stârnire pe lângă cineva Si: alegat1 (2). 3 Cuprindere.

alegáre2 sf [At: MDA ms / Pl: ~gări / E: alega1] (Jur) Învocare, în sprijin, a unui fapt, a unei afirmații, a unei împrejurări, spre a justifica ceva Si: alegat2.

alegá1 [At: ISPIRESCU, L. 25 / Pzi: alég / E: ml alligare] (Îvp) 1-2 vir A (se) ține de cineva. 3 vi A insista pe lângă cineva. 4 vt A cuprinde.

alegá2 vt [At: DA / Pzi: -eghéz / E: fr alléguer] (Jur) A invoca, în sprijin, un fapt, o afirmație, o împrejurare spre a se justifica.

ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (Înv. și pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.

ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Din fr. alléguer, lat. allegare.

ALEGÁ1, alég, vb. I. refl. (Înv. și pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.

ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Din fr. alléguer, lat. allegare.

ALEGÁ2, pers. 3 alégă, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei susțineri sau ca justificare a unei acțiuni.

ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (învechit și popular, urmat de determinări introduse prin prep. «de») A insista pe lîngă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva, a nu-i da pace. Atunci toți... se alegară de dînsa, să le gătească într-o zi ea bucatele. ISPIRESCU, L. 23.

ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (Pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.

ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Fr. alléguer (lat. lit. allegare).

alegá1 (a ~) (a invoca) vb., ind. prez. 3 alegheáză

alegá2 (a se ~) (a se ține de capul cuiva) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se aleágă

alegá (a insista) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alég, 3 sg. aleágă

alegá (jur. a invoca) vb., ind. prez. 1 sg. aleghéz, 3 sg. și pl. alegheáză

ALEGÁ vb. I. tr. (Jur.) A invoca ceva ca scuză, ca motiv pentru justificarea unei fapte etc. [P.i. aleg. / < fr. alléguer, cf. lat. allegare].

ALEGÁ vb. tr. (jur.) a invoca ceva ca scuză, ca motiv. (< fr. alléguer, lat. allegare)

alegá (-g, -át), vb. refl. – A se prinde, a se lipi. Lat. alligāre (DAR; REW 363), cf. it. allegare, fr. allier, sp. aligar, port. alligar (toate cuv. romanice sînt formații neol.). Limba lit. preferă forma simplă lega, cu același sens, dar în limba pop. are o circulație intensă. Este dublet al lui alia, vb., din fr. allier, de unde și alianță, s. f.; aliaj, s. n.; aliat, s. m.

A ALEGÁ pers. 3 alegheáză tranz. jur. (păreri, teorii etc.) A invoca pentru a sprijini o afirmație sau pentru a justifica o acțiune. /<fr. alléguer, lat. allegare

Intrare: alegare
alegare
substantiv feminin (F113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alegare alegarea
plural alegări alegările
genitiv-dativ singular alegări alegării
plural alegări alegărilor
vocativ singular
plural
Intrare: alega (insista)
alega (insista) verb grupa I conjugarea I
verb (V78) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alega alegare alegat alegând singular plural
alea alegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aleg (să) aleg alegam alegai alegasem
a II-a (tu) alegi (să) alegi alegai alegași alegaseși
a III-a (el, ea) alea (să) alege alega alegă alegase
plural I (noi) alegăm (să) alegăm alegam alegarăm alegaserăm, alegasem*
a II-a (voi) alegați (să) alegați alegați alegarăți alegaserăți, alegaseți*
a III-a (ei, ele) alea (să) alege alegau alega alegaseră
Intrare: alega (invoca)
alega (invoca) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alega alegare alegat alegând singular plural
aleghea alegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aleghez (să) aleghez alegam alegai alegasem
a II-a (tu) aleghezi (să) aleghezi alegai alegași alegaseși
a III-a (el, ea) aleghea (să) alegheze alega alegă alegase
plural I (noi) alegăm (să) alegăm alegam alegarăm alegaserăm, alegasem*
a II-a (voi) alegați (să) alegați alegați alegarăți alegaserăți, alegaseți*
a III-a (ei, ele) aleghea (să) alegheze alegau alega alegaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)