2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Din fr. alléguer, lat. allegare.

ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Din fr. alléguer, lat. allegare.

ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (Înv. și pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.

alega2 vt [At: DA / Pzi: ~eghéz / E: fr alléguer] (Jur) A invoca, în sprijin, un fapt, o afirmație, o împrejurare spre a se justifica.

alegá1 [At: ISPIRESCU, L. 25 / Pzi: alég / E: ml alligare] (Îvp) 1-2 vir A (se) ține de cineva. 3 vi A insista pe lângă cineva. 4 vt A cuprinde.

ALEGÁ1, alég, vb. I. refl. (Înv. și pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.

ALEGÁ2, pers. 3 alégă, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei susțineri sau ca justificare a unei acțiuni.

ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (învechit și popular, urmat de determinări introduse prin prep. «de») A insista pe lîngă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva, a nu-i da pace. Atunci toți... se alegară de dînsa, să le gătească într-o zi ea bucatele. ISPIRESCU, L. 23.

ALEGÁ1, alég, vb. I. Refl. (Pop.) A insista pe lîngă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. – Lat. alligare.

ALEGÁ2, aleghez, vb. I. Tranz. (Jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. – Fr. alléguer (lat. lit. allegare).

ALEGÁ vb. I. tr. (Jur.) A invoca ceva ca scuză, ca motiv pentru justificarea unei fapte etc. [P.i. aleg. / < fr. alléguer, cf. lat. allegare].

ALEGÁ vb. tr. (jur.) a invoca ceva ca scuză, ca motiv. (< fr. alléguer, lat. allegare)

A ALEGÁ pers. 3 alegheáză tranz. jur. (păreri, teorii etc.) A invoca pentru a sprijini o afirmație sau pentru a justifica o acțiune. /<fr. alléguer, lat. allegare

1) alég (mă), a v. refl. (lat. álligo, -áre. V. leg, aliez). Mă leg de cineva, mă anin, mă agăț, mă țin de el: s’a alegat de mine din senin. V. acolisesc.

*2) alég, a v. tr. (fr. alléguer, d. lat. allégo, -áre. V. deleg). Scot înainte, pretextez: el aleagă faptu că nu e înscris.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alega2 (a se ~) (a se ține de capul cuiva) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se alea

alega1 (a ~) (a invoca) vb., ind. prez. 3 aleghea

alegá (jur. a invoca) vb., ind. prez. 1 sg. aleghéz, 3 sg. și pl. alegheáză

alegá (a insista) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alég, 3 sg. aleágă

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alegá (-g, -át), vb. refl. – A se prinde, a se lipi. Lat. alligāre (DAR; REW 363), cf. it. allegare, fr. allier, sp. aligar, port. alligar (toate cuv. romanice sînt formații neol.). Limba lit. preferă forma simplă lega, cu același sens, dar în limba pop. are o circulație intensă. Este dublet al lui alia, vb., din fr. allier, de unde și alianță, s. f.; aliaj, s. n.; aliat, s. m.

Intrare: alega (insista)
verb (V78)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alega
  • alegare
  • alegat
  • alegatu‑
  • alegând
  • alegându‑
singular plural
  • alea
  • alegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aleg
(să)
  • aleg
  • alegam
  • alegai
  • alegasem
a II-a (tu)
  • alegi
(să)
  • alegi
  • alegai
  • alegași
  • alegaseși
a III-a (el, ea)
  • alea
(să)
  • alege
  • alega
  • alegă
  • alegase
plural I (noi)
  • alegăm
(să)
  • alegăm
  • alegam
  • alegarăm
  • alegaserăm
  • alegasem
a II-a (voi)
  • alegați
(să)
  • alegați
  • alegați
  • alegarăți
  • alegaserăți
  • alegaseți
a III-a (ei, ele)
  • alea
(să)
  • alege
  • alegau
  • alega
  • alegaseră
Intrare: alega (invoca)
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alega
  • alegare
  • alegat
  • alegatu‑
  • alegând
  • alegându‑
singular plural
  • aleghea
  • alegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aleghez
(să)
  • aleghez
  • alegam
  • alegai
  • alegasem
a II-a (tu)
  • aleghezi
(să)
  • aleghezi
  • alegai
  • alegași
  • alegaseși
a III-a (el, ea)
  • aleghea
(să)
  • alegheze
  • alega
  • alegă
  • alegase
plural I (noi)
  • alegăm
(să)
  • alegăm
  • alegam
  • alegarăm
  • alegaserăm
  • alegasem
a II-a (voi)
  • alegați
(să)
  • alegați
  • alegați
  • alegarăți
  • alegaserăți
  • alegaseți
a III-a (ei, ele)
  • aleghea
(să)
  • alegheze
  • alegau
  • alega
  • alegaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alega, alegverb

  • 1. învechit popular A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Atunci toți... se alegară de dînsa, să le gătească într-o zi ea bucatele. ISPIRESCU, L. 23. DLRLC
  • 2. Cuprinde. MDA2
    sinonime: cuprinde
etimologie:

alega, aleghezverb

  • 1. științe juridice A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acțiuni. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: invoca
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.