19 definiții pentru aldămaș adălmaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aldămáș sn [At: ANON. CAR. / V: adalm-, adălm- / Pl: ~uri / E: mg áldomás] 1-2 Băutură (și gustare) oferită de cineva după încheierea unei tranzacții. 3 (Pop, îe) Bun ~ Se spune celui care și-a cumpărat ceva nou (mai ales haine), care a încheiat cu succes o afacere etc. 3 (Trs) Bani care se oferă cuiva pentru un serviciu oarecare drept cinste. 4 (Trs) Bacșiș.

ALDĂMÁȘ, aldămașuri, s. n. Băutură (și gustare) oferită de cineva după încheierea unei tranzacții. [Var.: adălmáș s. n.] – Din magh. áldomás.

ALDĂMÁȘ, aldămașuri, s. n. Băutură (și gustare) oferită de cineva după încheierea unei tranzacții. [Var.: adălmáș s. n.] – Din magh. áldomás.

ALDĂMÁȘ, aldămașuri, s. n. Cinste oferită de cineva cu prilejul încheierii unei tranzacții (în special a unei vînzări). Tîrgu-i rupt, pacea-i făcută, n-ar strica nici aldămașul. HASDEU, R. V. 145. Cheamă pe pivniceri și să le bem aldămașul [boierilor olteni]. ODOBESCU, S. I 83. Au mers să pețească, obicei cum este, Priviră, văzură, vorbiră de fată. Și se învoiră cu mumă, cu tată; Acuma rămase să bea aldămașul. PANN, P. V. II 136. ◊ Expr. (Familiar) A fi bun de aldămaș = a fi dator cu o cinste, cu prilejul cumpărării unui lucru sau al obținerii unui succes. – Variantă: adălmáș (GALACTION, O. I 263, CREANGĂ, A. 58) s. n.

ALDĂMÁȘ, aldămașuri, s. n. Băutură (și gustare) oferită de cineva cu prilejul încheierii unei tranzacții. [Var.: adălmáș s. n.] – Magh. áldomás.

ALDĂMÁȘ ~uri n. Cinste oferită cuiva cu ocazia vânzării sau cumpărării unui lucru sau a încheierii unei tranzacții. ◊ Ești (bun) de ~ se spune cuiva care a reușit într-o acțiune. /<ung. áldomás

ALDĂMAȘ s.n. (Ban., Trans. SV) Dar. Aldămaș de vecie Făgăduiești în toate. VCC, 46. Aldemash. Donum. AC, 327 ; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. áldomás.

aldămaș n. băutură sau cinste în urma unei tocmeli, la vânzări și cumpărări. [Ung. ÁLDOMÁȘ, binecuvântare, concluziunea acestei daraveri având la început un caracter religios].

aldămaș și adălmaș n., pl. urĭ și e, (ung. áldomás, oală de vin, închinare în sănătate. V. alduĭesc). Băutura, beția saŭ chefu care se obișnuĭește în popor după o vînzare orĭ o cumpărare însemnată orĭ după un cîștig orĭ un noroc: a da, a bea aldămașu.

adălmáș sn vz aldămaș

ADĂLMÁȘ s. n. v. aldămaș.

ADĂLMÁȘ s. n. v. aldămaș.

ADĂLMÁȘ s. n. v. aldămaș.

ADĂLMÁȘ s. n. v. aldămaș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aldămáș s. n., pl. aldămáșuri

aldămáș s. n., pl. aldămáșuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aldămáș (-șúri), s. n. – Cinstire, băutură oferită după încheierea unei tranzacții. Mag. áldomás „cinstire”, de la áldani „a binecuvînta” (Cihac, II, 475; Berneker 27; Gáldi, dict., 86); cf. rut. odomaš „dar, cadou”, sb. aldumaš „salariu”, slov. aldomaš „salariu”. – Der. aldămășar, s. m. (Trans., persoană care are dreptul la o cinste). De la áldani există în Trans. a aldui, vb. (a binecuvînta), alduială, s. f. (binecuvîntare), cf. Gáldi, Dict., 100.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

aldămáș, aldămașuri, s.n. – (reg.) Băutură de cinste în urma unei vânzări sau cumpărări (Bârlea, 1924). Cinste ce se face în urma unui târg (Lenghel, 1979): „Ca să n-o spuie-n sat / Că a dat un aldămaș” (Bârlea, 1924: 297). Practică rituală de întărire a unui protocol, pact, tratat. De obicei, aldămașul îl dă cumpărătorul, „ca să aibă noroc la ce a dobândit”. – Din magh. áldomás „cinstire; ospăț” (Cihac, Galdi, cf. DER; MDA).

aldămáș, -uri, s.n. – Băutură de cinste în urma unei vânzări sau cumpărări (Bârlea 1924). ■ Cinste ce se face în urma unui târg (Lenghel 1979): „Ca să n-o spuie-n sat / Că a dat un aldămaș” (Bârlea 1924: 297). Practică rituală de întărire a unui protocol, pact, tratat. De obicei aldămașul îl dă cumpărătorul, „ca să aibă noroc la ce a dobândit”. – Din magh. áldomás „cinstire” (de la áldani „a binecuvânta”) (Cihac, Galdi).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a uda aldămașul expr. (pop.) a bea după încheierea unei tranzacții de vânzare-cumpărare.

Intrare: aldămaș
aldămaș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aldămaș
  • aldămașul
  • aldămașu‑
plural
  • aldămașuri
  • aldămașurile
genitiv-dativ singular
  • aldămaș
  • aldămașului
plural
  • aldămașuri
  • aldămașurilor
vocativ singular
plural
adălmaș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adălmaș
  • adălmașul
  • adălmașu‑
plural
  • adălmașuri
  • adălmașurile
genitiv-dativ singular
  • adălmaș
  • adălmașului
plural
  • adălmașuri
  • adălmașurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aldămaș adălmaș

  • 1. Băutură (și gustare) oferită de cineva după încheierea unei tranzacții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Tîrgu-i rupt, pacea-i făcută, n-ar strica nici aldămașul. HASDEU, R. V. 145.
      surse: DLRLC
    • Cheamă pe pivniceri și să le bem aldămașul [boierilor olteni]. ODOBESCU, S. I 83.
      surse: DLRLC
    • Au mers să pețească, obicei cum este, Priviră, văzură, vorbiră de fată. Și se învoiră cu mumă, cu tată; Acuma rămase să bea aldămașul. PANN, P. V. II 136.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar A fi bun de aldămaș = a fi dator cu o cinste, cu prilejul cumpărării unui lucru sau al obținerii unui succes.
      surse: DLRLC

etimologie: