aldămaș, aldămașuri, s.n. – (reg.) Băutură de cinste în urma unei vânzări sau cumpărări (Bârlea, 1924). Cinste ce se face în urma unui târg (Lenghel, 1979): „Ca să n-o spuie-n sat / Că a dat un aldămaș” (Bârlea, 1924: 297). Practică rituală de întărire a unui protocol, pact, tratat. De obicei, aldămașul îl dă cumpărătorul, „ca să aibă noroc la ce a dobândit”. – Din magh. áldomás „cinstire; ospăț” (Cihac, Galdi, cf. DER; MDA).