2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albăstreá sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ele, ~eli / E: albastru + -ea] (Bot) Planta compozită Centaurea cyanus Si: (reg) albăstriță (1).

albăstrél, ~éa a [At: ALECSANDRI, P. III, 85 / Pl: ~ei, ~e / E: albastru + -el] 1-2 (Șhp) Albastru (1).

ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). - Albastru + suf. -el.

ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus).Albastru + suf. -el.

ALBĂSTREÁ, albăstrele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albastre (Centaurea cyanus); albăstriță, vinețea. Ei nu vor mai găsi nimic printre macii și albăstrelele cîmpului. SAHIA, N. 22.

ALBĂSTRÉL, -EÁ, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru (1). Mii de flăcări albăstrele Se văd tainic fluturînd. ALECSANDRI, P. I 49. Îi da postav albăstrel, Ca să se mîndrească-n el. ALECSANDRI, P. P. 176.

ALBĂSTREÁ, albăstrele, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre (Centaurea cyanus). – Din albastră + suf. -ea.

ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru2.

albăstrea (albăstriță) f. plantă cu flori albastre ca cerul (Centaurea cyanus).

albăstreá f., pl. ele. Albăstriță.

albăstríță f., pl. e (d. albastru). Centauree cu floare albastră, foarte comună în grîne (centauréa cyanus) numită și floarea grîuluĭ, corobatică, ghioc, vinețea, zglăvoc și sporiș. (În Olt. poporu crede că atîta de groasă va cădea zăpada ĭarna cît crește ĭa vara). – Și albăstrea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albăstreá s. f., art. albăstreáua, g.-d. art. albăstrélei; pl. albăstréle, art. albăstrélele

albăstrél (rar) adj. m., pl. albăstréi; f. albăstreá/albăstrícă, pl. albăstréle

albăstreá s. f., art. albăstreáua, g.-d. art. albăstrélei; pl. albăstréle

albăstrél adj. m., pl. albăstréi; f. sg. albăstreá/albăstrícă, pl. albăstréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBĂSTRÍCĂ s. v. albăstrea.

ALBĂSTRI s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrea, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grîului, floarea-paiului.

ALBĂSTREÁ s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului.

ALBĂSTREA s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grîului, floarea-paiului.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CENTAUREA L., ALBĂSTRELE, VINEȚELE, fam. Comvositae. Gen originar din nordul Africii, Asia, America și Europa, peste 350 specii, majoritatea vivace și numai cîteva anuale, plante erbacee cu tulpini ramificate (cca 0,15-1 m înălțime). înflorește vara. Calatidii multiflore (albastre, roșii, albe, liliachii, violete, purpurii, mov, carmin, roz, unele cu miros plăcut) în vîrful tulpinilor, solitare. Frunze liniar-lanceolate.

Intrare: albăstrea
albăstrea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstrea
  • albăstreaua
plural
  • albăstrele
  • albăstrelele
genitiv-dativ singular
  • albăstrele
  • albăstrelei
plural
  • albăstrele
  • albăstrelelor
vocativ singular
plural
albăstrică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstri
  • albăstrica
plural
  • albăstrele
  • albăstrelele
genitiv-dativ singular
  • albăstrele
  • albăstrelei
plural
  • albăstrele
  • albăstrelelor
vocativ singular
plural
Intrare: albăstrel
albăstrel adjectiv
adjectiv (A71)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstrel
  • albăstrelul
  • albăstrelu‑
  • albăstrea
  • albăstri
  • albăstreaua
  • albăstrica
plural
  • albăstrei
  • albăstreii
  • albăstrele
  • albăstrelele
genitiv-dativ singular
  • albăstrel
  • albăstrelului
  • albăstrele
  • albăstrelei
plural
  • albăstrei
  • albăstreilor
  • albăstrele
  • albăstrelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albăstrea albăstrică

etimologie:

  • Albastru + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98

albăstrel

  • 1. Diminutiv al lui albastru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Mii de flăcări albăstrele Se văd tainic fluturînd. ALECSANDRI, P. I 49.
      surse: DLRLC
    • Îi da postav albăstrel, Ca să se mîndrească-n el. ALECSANDRI, P. P. 176.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Albastru + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98