2 intrări

23 de definiții

din care

Explicative DEX

ALBĂSTREL, -EA, -ICĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). - Albastru + suf. -el.

albăstrea sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ele, ~eli / E: albastru + -ea] (Bot) Planta compozită Centaurea cyanus Si: (reg) albăstriță (1).

albăstrel, ~ea a [At: ALECSANDRI, P. III, 85 / Pl: ~ei, ~e / E: albastru + -el] 1-2 (Șhp) Albastru (1).

ALBĂSTREL I. adj. De coloare albastră mai slabă. II. ALBĂSTREA (pl. -rele) sf. 🌿 = ALBĂSTRIȚĂ.

ALBĂSTREL, -EA, -ICĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus).Albastru + suf. -el.

ALBĂSTREA, albăstrele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albastre (Centaurea cyanus); albăstriță, vinețea. Ei nu vor mai găsi nimic printre macii și albăstrelele cîmpului. SAHIA, N. 22.

ALBĂSTREL, -EA, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru (1). Mii de flăcări albăstrele Se văd tainic fluturînd. ALECSANDRI, P. I 49. Îi da postav albăstrel, Ca să se mîndrească-n el. ALECSANDRI, P. P. 176.

ALBĂSTREA, albăstrele, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre (Centaurea cyanus). – Din albastră + suf. -ea.

ALBĂSTREL, -EA, -ICĂ, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru2.

albăstrea (albăstriță) f. plantă cu flori albastre ca cerul (Centaurea cyanus).

albăstreá f., pl. ele. Albăstriță.

albăstríță f., pl. e (d. albastru). Centauree cu floare albastră, foarte comună în grîne (centauréa cyanus) numită și floarea grîuluĭ, corobatică, ghioc, vinețea, zglăvoc și sporiș. (În Olt. poporu crede că atîta de groasă va cădea zăpada ĭarna cît crește ĭa vara). – Și albăstrea.

Ortografice DOOM

albăstrea s. f., art. albăstreaua, g.-d. art. albăstrelei; pl. albăstrele

!albăstrel (rar) adj. m., pl. albăstrei; f. albăstrea, pl. albăstrele

albăstrea s. f., art. albăstreaua, g.-d. art. albăstrelei; pl. albăstrele, art. albăstrelele

albăstrel (rar) adj. m., pl. albăstrei; f. albăstrea/albăstrică, pl. albăstrele

albăstrea s. f., art. albăstreaua, g.-d. art. albăstrelei; pl. albăstrele

albăstrel adj. m., pl. albăstrei; f. sg. albăstrea/albăstrică, pl. albăstrele

Enciclopedice

CENTAUREA L., ALBĂSTRELE, VINEȚELE, fam. Comvositae. Gen originar din nordul Africii, Asia, America și Europa, peste 350 specii, majoritatea vivace și numai cîteva anuale, plante erbacee cu tulpini ramificate (cca 0,15-1 m înălțime). înflorește vara. Calatidii multiflore (albastre, roșii, albe, liliachii, violete, purpurii, mov, carmin, roz, unele cu miros plăcut) în vîrful tulpinilor, solitare. Frunze liniar-lanceolate.

Sinonime

ALBĂSTRI s. v. albăstrea.

ALBĂSTRI s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrea, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grîului, floarea-paiului.

ALBĂSTREA s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului.

ALBĂSTREA s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grîului, floarea-paiului.

Intrare: albăstrea
albăstrea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstrea
  • albăstreaua
plural
  • albăstrele
  • albăstrelele
genitiv-dativ singular
  • albăstrele
  • albăstrelei
plural
  • albăstrele
  • albăstrelelor
vocativ singular
plural
albăstrică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstri
  • albăstrica
plural
  • albăstrele
  • albăstrelele
genitiv-dativ singular
  • albăstrele
  • albăstrelei
plural
  • albăstrele
  • albăstrelelor
vocativ singular
plural
Intrare: albăstrel
albăstrel1 (f. -ea) adjectiv
adjectiv (A67)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstrel
  • albăstrelul
  • albăstrelu‑
  • albăstrea
  • albăstreaua
plural
  • albăstrei
  • albăstreii
  • albăstrele
  • albăstrelele
genitiv-dativ singular
  • albăstrel
  • albăstrelului
  • albăstrele
  • albăstrelei
plural
  • albăstrei
  • albăstreilor
  • albăstrele
  • albăstrelelor
vocativ singular
plural
albăstrel2 (f. -ea, -ică) adjectiv
adjectiv (A71)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstrel
  • albăstrelul
  • albăstrelu‑
  • albăstrea
  • albăstri
  • albăstreaua
  • albăstrica
plural
  • albăstrei
  • albăstreii
  • albăstrele
  • albăstrelele
genitiv-dativ singular
  • albăstrel
  • albăstrelului
  • albăstrele
  • albăstrelei
plural
  • albăstrei
  • albăstreilor
  • albăstrele
  • albăstrelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albăstrea, albăstrelesubstantiv feminin

etimologie:
  • Albastru + -ea. DEX '09 MDA2 DEX '98

albăstrel, albăstreaadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui albastru. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mii de flăcări albăstrele Se văd tainic fluturînd. ALECSANDRI, P. I 49. DLRLC
    • format_quote Îi da postav albăstrel, Ca să se mîndrească-n el. ALECSANDRI, P. P. 176. DLRLC
etimologie:
  • Albastru + -el. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.