3 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albăstreá sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ele, ~eli / E: albastru + -ea] (Bot) Planta compozită Centaurea cyanus Si: (reg) albăstriță (1).

ALBĂSTREÁ, albăstrele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albastre (Centaurea cyanus); albăstriță, vinețea. Ei nu vor mai găsi nimic printre macii și albăstrelele cîmpului. SAHIA, N. 22.

ALBĂSTREÁ, albăstrele, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre (Centaurea cyanus). – Din albastră + suf. -ea.

albăstrea (albăstriță) f. plantă cu flori albastre ca cerul (Centaurea cyanus).

albăstreá f., pl. ele. Albăstriță.

ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). - Albastru + suf. -el.

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.

albăstrél, ~éa a [At: ALECSANDRI, P. III, 85 / Pl: ~ei, ~e / E: albastru + -el] 1-2 (Șhp) Albastru (1).

albăstrí [At: MACEDONSKI, O. I, 76 / Pzi: ~resc / E: albastru] 1 vt A colora în albastru (2). 2 vr A deveni albastru (2). 3 vr (D. lapte) A se subția și a se face albastru (2). 4 via (Fig) A avea o lucire albastră (2). 5 vt (Fig) A răspândi o lumină albastră (2). 6 vr (Iuz; prt) A se îmbrăca în haine orășenești (albastre) Cf albăstrân. 7 vt A clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală (2).

ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus).Albastru + suf. -el.

ALBĂSTRÉL, -EÁ, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru (1). Mii de flăcări albăstrele Se văd tainic fluturînd. ALECSANDRI, P. I 49. Îi da postav albăstrel, Ca să se mîndrească-n el. ALECSANDRI, P. P. 176.

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a colora, a vopsi în albastru. Am albăstrit prea tare lîna.Refl. Laptele se albăstrește cînd îl subțiem cu apă. ♦ A clăti rufele, după spălare, în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. Fig. A căpăta, a avea, a răspîndi o lucire albastră. În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe. REBREANU, P. S. 139. Departe, departe, în fund, albăstrește un șir dințat de colilie. REBREANU, N. 116. Repezi fulgere prin noapte albăstreau de răutate. MACEDONSKI, O. I 76. 3. Intranz. (Popular, despre ciocoi; A se ivi în fața cuiva (deosebindu-se prin culoarea îmbrăcămintei). V. albăstrime. Cînd văz ciocoi albăstrind, Mă fac broască pe pămînt, Cît un puișor de lup, Și casc gura să-l îmbuc. La HEM.

ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj. Diminutiv al lui albastru2.

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. Fig. A căpăta, a avea sau a răspîndi o lucire albastră. – Din albastru2.

A ALBĂSTRÍ ~ésc tranz. A face să se albăstrească; a face să fie albastru. /Din albastru

A SE ALBĂSTRÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte) A deveni albastru; a căpăta culoarea albastră. 2) rar (despre persoane) A deveni vânat de mânie; a se învineți. /Din albastru

albăstrésc v. tr. (d. albastru). Colorez în albastru. V. refl. Devin albastru.

albăstríță f., pl. e (d. albastru). Centauree cu floare albastră, foarte comună în grîne (centauréa cyanus) numită și floarea grîuluĭ, corobatică, ghioc, vinețea, zglăvoc și sporiș. (În Olt. poporu crede că atîta de groasă va cădea zăpada ĭarna cît crește ĭa vara). – Și albăstrea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albăstrea s. f., art. albăstreaua, g.-d. art. albăstrelei; pl. albăstrele, art. albăstrelele

albăstreá s. f., art. albăstreáua, g.-d. art. albăstrélei; pl. albăstréle

!albăstrel (rar) adj. m., pl. albăstrei; f. albăstrea, pl. albăstrele

albăstrel (rar) adj. m., pl. albăstrei; f. albăstrea/albăstrică, pl. albăstrele

albăstri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albăstresc, imperf. 3 sg. albăstrea; conj. prez. 3 să albăstrească

albăstrél adj. m., pl. albăstréi; f. sg. albăstreá/albăstrícă, pl. albăstréle

albăstrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albăstrésc, imperf. 3 sg. albăstreá; conj. prez. 3 sg. și pl. albăstreáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBĂSTREÁ s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului.

ALBĂSTREA s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grîului, floarea-paiului.

ALBĂSTRÍ vb. 1. a (se) înălbăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (~ un obiect cu vopsea.) 2. v. învineți. 3. (reg.) a scrobi, a sini, a vineți, (Transilv.) a mierii, (Mold. și Bucov.) a sinili. (~ rufele.)

ALBĂSTRI vb. 1. a (se) înălbăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (~ un obiect cu vopsea.) 2. a se învineți. (S-a ~ la față.) 3. (reg.) a scrobi, a sini, a vineți, (Transilv.) a mierii, (Mold. și Bucov.) a sinili. (~ rufele.)

ALBĂSTRI s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrea, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grîului, floarea-paiului.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CENTAUREA L., ALBĂSTRELE, VINEȚELE, fam. Comvositae. Gen originar din nordul Africii, Asia, America și Europa, peste 350 specii, majoritatea vivace și numai cîteva anuale, plante erbacee cu tulpini ramificate (cca 0,15-1 m înălțime). înflorește vara. Calatidii multiflore (albastre, roșii, albe, liliachii, violete, purpurii, mov, carmin, roz, unele cu miros plăcut) în vîrful tulpinilor, solitare. Frunze liniar-lanceolate.

Intrare: albăstrea
albăstrea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstrea
  • albăstreaua
plural
  • albăstrele
  • albăstrelele
genitiv-dativ singular
  • albăstrele
  • albăstrelei
plural
  • albăstrele
  • albăstrelelor
vocativ singular
plural
albăstrică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstri
  • albăstrica
plural
  • albăstrele
  • albăstrelele
genitiv-dativ singular
  • albăstrele
  • albăstrelei
plural
  • albăstrele
  • albăstrelelor
vocativ singular
plural
Intrare: albăstrel
albăstrel adjectiv
adjectiv (A71)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstrel
  • albăstrelul
  • albăstrelu‑
  • albăstrea
  • albăstri
  • albăstreaua
  • albăstrica
plural
  • albăstrei
  • albăstreii
  • albăstrele
  • albăstrelele
genitiv-dativ singular
  • albăstrel
  • albăstrelului
  • albăstrele
  • albăstrelei
plural
  • albăstrei
  • albăstreilor
  • albăstrele
  • albăstrelelor
vocativ singular
plural
Intrare: albăstri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • albăstri
  • albăstrire
  • albăstrit
  • albăstritu‑
  • albăstrind
  • albăstrindu‑
singular plural
  • albăstrește
  • albăstriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • albăstresc
(să)
  • albăstresc
  • albăstream
  • albăstrii
  • albăstrisem
a II-a (tu)
  • albăstrești
(să)
  • albăstrești
  • albăstreai
  • albăstriși
  • albăstriseși
a III-a (el, ea)
  • albăstrește
(să)
  • albăstrească
  • albăstrea
  • albăstri
  • albăstrise
plural I (noi)
  • albăstrim
(să)
  • albăstrim
  • albăstream
  • albăstrirăm
  • albăstriserăm
  • albăstrisem
a II-a (voi)
  • albăstriți
(să)
  • albăstriți
  • albăstreați
  • albăstrirăți
  • albăstriserăți
  • albăstriseți
a III-a (ei, ele)
  • albăstresc
(să)
  • albăstrească
  • albăstreau
  • albăstri
  • albăstriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albăstrea, albăstrelesubstantiv feminin

etimologie:
  • Albastru + sufix -ea. DEX '09 MDA2 DEX '98

albăstrel, albăstreaadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui albastru. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mii de flăcări albăstrele Se văd tainic fluturînd. ALECSANDRI, P. I 49. DLRLC
    • format_quote Îi da postav albăstrel, Ca să se mîndrească-n el. ALECSANDRI, P. P. 176. DLRLC
etimologie:
  • Albastru + sufix -el. DEX '09 MDA2 DEX '98

albăstri, albăstrescverb

  • 1. tranzitiv A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am albăstrit prea tare lâna. DLRLC
    • format_quote reflexiv Laptele se albăstrește când îl subțiem cu apă. DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv figurat A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe. REBREANU, P. S. 139. DLRLC
    • format_quote Departe, departe, în fund, albăstrește un șir dințat de colilie. REBREANU, N. 116. DLRLC
    • format_quote Repezi fulgere prin noapte albăstreau de răutate. MACEDONSKI, O. I 76. DLRLC
    • 2.1. reflexiv (Despre lapte) A se subția și a se face albastru. MDA2
  • 3. rar reflexiv (Despre persoane) A deveni vânat de mânie; a se învineți. NODEX
    sinonime: învineți
  • 4. intranzitiv popular (Despre ciocoi) A se ivi în fața cuiva (deosebindu-se prin culoarea îmbrăcămintei. DLRLC
    • format_quote Cînd văz ciocoi albăstrind, Mă fac broască pe pămînt, Cît un puișor de lup, Și casc gura să-l îmbuc. La HEM. DLRLC
etimologie:
  • albastru DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.