ALARMA, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.

alarma [At: VLAHUȚĂ, D. 228 / Pzi: ~mez / E: fr (s')alarmer] 1 vt A da alarma. 2-3 vtr (Fig) A (se) neliniști. 4-5 vtr A (se) înfricoșa.

*ALARMA (-mez) I. vb. tr. A neliniști, a speria, a îngrozi (printr’o veste rea, prin apropierea unei primejdii): știrile despre întinderea răscoalei au alarmat pe orășeni. II. vb. refl. A se neliniști, a se speria, a se îngrozi (de o primejdie reală sau închipuită): lumea s’a alarmat la vestea acestui războiu apropiat [fr.].

ALARMA, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.

ALARMA, alarmez, vb. I. Refl. A se neliniști, a se speria, a se lăsa cuprins de panică (față de amenințarea unei primejdii). În fond, a urmat el... nu trebuie să se alarmeze nimeni. SADOVEANU, N. F. 175. ◊ Tranz. Închipuirea lui îi înfățișează primejdii, tablouri fioroase, al căror aspect îi alarmează conștiința. VLAHUȚĂ, O. A. III 137.

ALARMA, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) speria. ♦ Tranz. A pune în stare de atenție mare, de pregătiri. A alarmat tabăra. – Fr. alarmer.

ALARMA vb. I. 1. refl., tr. A (se) neliniști. ♦ A (se) înfricoșa; a (se) speria. 2. tr. A da alarma; a pune în stare de alarmă. [< fr. alarmer].

ALARMA vb. I. tr., refl. a (se) înfricoșa; a (se) alerta. II. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1). (< fr. alarmer)

A SE ALARMA mă ~ez intranz. A fi cuprins de alarmă; a se neliniști; a se alerta. /<fr. alarmer

A ALARMA ~ez tranz. 1) A face să se alarmeze; a alerta. 2) A pune în stare de alarmă; a da alarma. /<fr. alarmer

alarmà v. a da alarma, a speria.

alarmă sf [At: EMINESCU, P. 122 / Pl: ~me / E: fr alarme] 1 Semnal de chemare la arme. 2 (În garnizoane, cantonamente, tabără) Semnal dat pentru strângerea trupei pe locul de adunare, cu echipamentul și muniția de război. 3 (Îe) A da (sau a suna) ~ma A anunța o primejdie. 4 (Fig) Neliniște. 5 Anunțare a unei primejdii sau calamități, care amenință populația. 6 Semnal prin care se anunță asemenea primejdii.

*ALARMĂ (pl. -me) sf. 1 🎖️ Semnal, strigăt pentru chemarea la arme; în manevre și în luptă semnalul dat pentru mergerea la atac sau pentru a vesti apropierea vrăjmașului; în garnizoană, cantonamente și tabără, semnalul dat pentru strîngerea repede pe piața de adunare cu muniția întreagă: a da alarma; strigăt de ~; semnal de ~; ~ de incendiu, semnal dat pentru a vesti izbucnirea unui foc ¶ 2 🎖️ Turburare, învălmășală pricinuită de apropierea vrăjmașului ¶ 3 fam. Neliniște, teamă, spaimă pricinuită de gîndul unei primejdii apropiate: băiatul, văzînd sălbătăcia, dete un țipăt de ~ (CAR.); a da semnalul de ~ [fr.].

ALARMĂ, alarme, s. f. 1. (Adesea în legătură cu verbele «a da» sau «a suna») Anunțare a unei primejdii sau a unei calamități care amenință populația; semnal (de sirene, sunete de clopote etc.) prin care se anunță asemenea primejdii. El a dat alarma pentru foc. DAVIDOGLU, M. 93. Pe la ceasul amiezii... se dădu alarma. CAMILAR, N. I 196. Clopote de-alarmă răsună răgușit. EMINESCU, O. I 62. ◊ Fig. Doar cîinii... simt cît de mare e primejdia și... dau alarma, plîngînd îndelung. BOGZA, C. O. 345. Alarmă aeriană = semnal de alarmă prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 2. Neliniște, spaimă, panică de care este cuprins cineva la apropierea (reală sau presupusă) a unei primejdii. Alarmă nejustificată. ◊ (Prin exagerare) Trebuia să plec. Cînd m-am ridicat de pe scaun... d-na Timotin adresă bărbatului ei un «Nicule!» speriat. Timotin îmi traduse... alarma ei. Era hotărît între dînșii... să mă oprească... la masă. IBRĂILEANU, A. 133.

ALARMĂ, alarme, s. f. 1. Anunțare a unei primejdii sau calamități care amenință populația; semnal prin care se anunță asemenea primejdii. ◊ Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 2. Neliniște, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii. – Fr. alarme.

ALARMĂ s.f. 1. Anunțare a unei primejdii, a unei nenorociri iminente etc.; mijlocul prin care se face anunțarea acestei primejdii. ♦ Semnal, chemare pentru a lua armele. 2. Neliniște; spaimă. [< fr. alarme < it. all’arme – la arme].

ALARMĂ s. f. 1. anunțare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente. ◊ semnal, chemare pentru a lua armele. 2. (fig.) neliniște, teamă; alertă. (< fr. alarme)

ALARMĂ ~e f. 1) Semnal prin care se anunță apropierea unui pericol iminent; alertă. A da (sau a suna) ~a. 2) Sentiment de neliniște, de îngrijorare la apropierea unei primejdii. [G.-D. alarmei] /<fr. alarme

alarmă f. 1. strigăt sau semnal pentru a chema la arme: și clopote de alarmă răsună răgușit EM.; 2. spaimă neașteptată.

*alármă f., pl. e (fr. alarme d. it. allarme, adică „la armă”). Strigăt, semnal orĭ sunet grăbit p. a chema la rezistență (la luptă): a da, a suna alarma. Fig. Neliniște, îngrijorare pricinuită de apropierea primejdiiĭ. V. larmă și trivogă.

*alarméz v. tr. (fr. alarmer). Umplu de alarmă, de îngrijorare.

alarma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alarmez, 3 alarmează; conj. prez. 1 sg. să alarmez, 3 să alarmeze

alarma (a ~) vb., ind. prez. 3 alarmează

alarma vb., ind. prez. 1 sg. alarmez, 3 sg. și pl. alarmează

alarmă s. f., g.-d. art. alarmei; pl. alarme

alarmă s. f., g.-d. art. alarmei; pl. alarme

alarmă s. f., g.-d. art. alarmei; pl. alarme

alarmă, -mei gen. a.

ALARMĂ (DE LUPTĂ) AERIANĂ acțiune prin care trupele, celelalte formațiuni de apărare, unități economice, etc., sunt înștiințate despre pericolul unui atac sau lupte aeriene, necesitând luarea unor măsuri de protecție și de luptă. La A.D.L.A. participă trupe de uscat, apărarea antiaeriană a teritoriului, aviația militară și garda națională care iau măsuri de respingere a atacului aerian inamic.

ALARMĂ LA AERODROM serviciu organizat îndeosebi pentru aviația de vânătoare potrivit căruia forțele de aviație de o anumită valoare trebuie să se găsească în permanență pe unele aerodromuri, în măsură de a decola într-un anumit barem pentru a intercepta țintele aeriene inamice. Acest serviciu se organizează pe timp de pace pentru aviația de vânătoare. Pe timp de război se organizează numai pe direcțiile unde există posibilitatea descoperirii oportune a inamicului aerian cu ajutorul radiolocației, astfel ca aviația de vânătoare din serviciul A.L.A. să fie în măsură să decoleze și să combată inamicul înainte ca acesta să-și fi îndeplinit misiunea. Valoarea forțelor din serviciul A.L.A. este stabilită în funcție de: tăria probabilă a inamicului aerian de pe respectiva direcție operativă, timp (zi sau noapte), starea vremii (condiții meteo normale sau grele). Aviația din serviciul A.L.A se poate afla în trei poziții: a) poziția de alarmă numărul 1; b) poziția de alarmă numărul 2; c) poziția de alarmă numărul 3 (V.).

POZIȚIA DE ALARMĂ formă de organizare a serviciului de alarmă la aerodrom (v.). Există poziția de alarmă: numărul 1/gradul 1 (avioanele sunt pregătite și înarmate cu rachete aer-aer și muniția armamentului de bord, mijloacele de pornire a motoarelor cuplate, sunt dispuse la capetele pistei, gata de start, iar piloții și personalul tehnic corespunzător se află în cabină sau lângă avion pregătiți pentru a decola la ordinul punctului de comandă în baremele stabilite), numărul 2/gradul 2 (avioanele au aceeași stare de pregătire ca la gradul 1, dar piloții și personalul tehnic se pregătesc în camere speciale de odihnă, cu o costumație care să le permită să treacă la poziția de alarmă numărul 1 în baremele stabilite) și numărul 3/gradul 3 (avioanele complet pregătite pentru zbor, cu excepția rachetelor aer-aer neacroșate, se află parcate în zonele de dispersare ale subunităților, piloții și personalul tehnic se află în sălile de pregătire, executând programul zilei sau în locurile de cantonament, fiind în măsură să treacă la poziția de alarmă numărul 2 în baremele stabilite.

ALARMA vb. v. îngrijora.

ALARMA vb. a (se) frămînta, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întîrzierea lui.)

ALARMĂ s. (livr.) alertă, (înv.) larmă. (Stare de ~.)

ALARMĂ s. (livr.) alertă, (înv.) larmă. (Stare de ~.)

A (se) alarma ≠ a (se) calma, a (se) astâmpăra, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli