2 intrări

33 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ALÁRMĂ, alarme, s. f. 1. Anunțare a unei primejdii sau calamități care amenință populația; semnal prin care se anunță asemenea primejdii. 2. Neliniște, teamă, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii. – Din fr. alarme.

ALÁRMĂ, alarme, s. f. 1. Anunțare a unei primejdii sau calamități care amenință populația; semnal prin care se anunță asemenea primejdii. 2. Neliniște, teamă, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii. – Din fr. alarme.

ALÁRMĂ, alarme, s. f. 1. (Adesea în legătură cu verbele «a da» sau «a suna») Anunțare a unei primejdii sau a unei calamități care amenință populația; semnal (de sirene, sunete de clopote etc.) prin care se anunță asemenea primejdii. El a dat alarma pentru foc. DAVIDOGLU, M. 93. Pe la ceasul amiezii... se dădu alarma. CAMILAR, N. I 196. Clopote de-alarmă răsună răgușit. EMINESCU, O. I 62. ◊ Fig. Doar cîinii... simt cît de mare e primejdia și... dau alarma, plîngînd îndelung. BOGZA, C. O. 345. Alarmă aeriană = semnal de alarmă prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 2. Neliniște, spaimă, panică de care este cuprins cineva la apropierea (reală sau presupusă) a unei primejdii. Alarmă nejustificată. ◊ (Prin exagerare) Trebuia să plec. Cînd m-am ridicat de pe scaun... d-na Timotin adresă bărbatului ei un «Nicule!» speriat. Timotin îmi traduse... alarma ei. Era hotărît între dînșii... să mă oprească... la masă. IBRĂILEANU, A. 133.

ALÁRMĂ, alarme, s. f. 1. Anunțare a unei primejdii sau calamități care amenință populația; semnal prin care se anunță asemenea primejdii. ◊ Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 2. Neliniște, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii. – Fr. alarme.

alármă s. f., g.-d. art. alármei; pl. alárme

alármă s. f., g.-d. art. alármei; pl. alárme

alármă sf [At: EMINESCU, P. 122 / Pl: ~me / E: fr alarme] 1 Semnal de chemare la arme. 2 (În garnizoane, cantonamente, tabără) Semnal dat pentru strângerea trupei pe locul de adunare, cu echipamentul și muniția de război. 3 (Îe) A da (sau a suna) ~ma A anunța o primejdie. 4 (Fig) Neliniște. 5 Anunțare a unei primejdii sau calamități, care amenință populația. 6 Semnal prin care se anunță asemenea primejdii.

ALÁRMĂ s. (livr.) alertă, (înv.) larmă. (Stare de ~.)

ALÁRMĂ s.f. 1. Anunțare a unei primejdii, a unei nenorociri iminente etc.; mijlocul prin care se face anunțarea acestei primejdii. ♦ Semnal, chemare pentru a lua armele. 2. Neliniște; spaimă. [< fr. alarme < it. all'arme – la arme].

ALÁRMĂ s. f. 1. anunțare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente. ◊ semnal, chemare pentru a lua armele. 2. (fig.) neliniște, teamă; alertă. (< fr. alarme)

ALÁRMĂ ~e f. 1) Semnal prin care se anunță apropierea unui pericol iminent; alertă. A da (sau a suna) ~a. 2) Sentiment de neliniște, de îngrijorare la apropierea unei primejdii. [G.-D. alarmei] /<fr. alarme

alarmă f. 1. strigăt sau semnal pentru a chema la arme: și clopote de alarmă răsună răgușit EM.; 2. spaimă neașteptată.

*alármă f., pl. e (fr. alarme d. it. allarme, adică „la armă”). Strigăt, semnal orĭ sunet grăbit p. a chema la rezistență (la luptă): a da, a suna alarma. Fig. Neliniște, îngrijorare pricinuită de apropierea primejdiiĭ. V. larmă și trivogă.

ALÁRMÁ, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.

ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.

ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. A se neliniști, a se speria, a se lăsa cuprins de panică (față de amenințarea unei primejdii). În fond, a urmat el... nu trebuie să se alarmeze nimeni. SADOVEANU; N. F. 175. ◊ Tranz. Închipuirea lui îi înfățișează primejdii, tablouri fioroase, al căror aspect îi alarmează conștiința. VLAHUTĂ, O. A. III 137.

ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) speria. ♦ Tranz. A pune în stare de atenție mare, de pregătiri. A alarmat tabăra.Fr. alarmer.

alarmá (a ~) vb., ind. prez. 3 alarmeáză

alarmá vb., ind. prez. 1 sg. alarméz, 3 sg. și pl. alarmeáză

alarmá [At: VLAHUȚĂ, D. 228 / Pzi: -méz / E: fr (s’)alarmer] 1 vt A da alarma. 2-3 vtr (Fig) A (se) neliniști. 4-5 vtr A (se) înfricoșa.

Intrare: alarmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alarmă alarma
plural alarme alarmele
genitiv-dativ singular alarme alarmei
plural alarme alarmelor
vocativ singular
plural
Intrare: alarma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alarma alarmare alarmat alarmând singular plural
alarmea alarmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alarmez (să) alarmez alarmam alarmai alarmasem
a II-a (tu) alarmezi (să) alarmezi alarmai alarmași alarmaseși
a III-a (el, ea) alarmea (să) alarmeze alarma alarmă alarmase
plural I (noi) alarmăm (să) alarmăm alarmam alarmarăm alarmaserăm, alarmasem*
a II-a (voi) alarmați (să) alarmați alarmați alarmarăți alarmaserăți, alarmaseți*
a III-a (ei, ele) alarmea (să) alarmeze alarmau alarma alarmaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)