3 intrări

alaman (nume etnic)

  • 1. (La plural) Numele unor triburi germanice care au trăit (în secolul III-VI) în regiunea Rinului; (și la singular) persoană care făcea parte din aceste triburi.
  • 2. Care aparține alamanilor, privitor la alamani.
    surse: DEX '09 adjectiv

etimologie:

alemanic

  • 1. Alaman.
    surse: DEX '09

etimologie:

9 definiții

ALAMÁN, alamane, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un sac central și mai multe fâșii de plasă cu care se încercuiesc și se adună bancurile de pești marini. – Et. nec.

ALAMÁN, alamane, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un sac central și mai multe fâșii de plasă cu care se încercuiesc și se adună bancurile de pești marini. – Et. nec.

alamán2 (unealtă de pescuit) s. n., pl. alamáne

alamán s. n., pl. alamáne

alamán sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: nct] Unealtă de pescuit dintr-un sac central cu mai multe fâșii de plasă cu care se încercuiesc și se adună bancurile de pești marini.

alamáni smp vz alemani

alemáni smp [At: DEX2 / V: allam- / E: ger Alemanne, fr Alamans] Numele unor triburi germanice care au trăit (prin sec. III-VI) în regiunea Rinului.

Alamani m. pl. triburi germane de pe lângă Rin, dela sec. III-Vl-lea.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALAMAN etnic, germ., numele unui popor Vechi german, subjugat de Francii lui Clovis. 1. – jupan (13 – 15 B 65). 2. Alăman (16 B I 109; Giur 153; Ard II 88; Mus; Has; Ard), luat ca prenume și nume unic.; -a f. (AO XIV 276-7, 287). 3. Aloman (Ac Bz 2; UI 63; 16 B VI 349); cu afer. Loman s.; Aluman, ard. (Has). 4. Alman boier 1521 – 29 (P Gov f° 17). 5. Aliman (Has); -ii f. în genitiv, olt. (AO XV 65); Alimănescu. 6. Cu afer. Leman (Ard II 194), și cu ortg. ung. Lemenyi, loan. ep. unit, din care, prin etim. pop. s-ar fi format Lemne, Lemni (BA ung 29); cf. ung. lemenō „descendent” (etim. B-Albescu, ib.).

Intrare: Alaman
Alaman
nume propriu (I3)
Intrare: alaman (nume etnic)
substantiv masculin și feminin (MF1) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aleman alemanul alema alemana
plural alemani alemanii alemane alemanele
genitiv-dativ singular aleman alemanului alemane alemanei
plural alemani alemanilor alemane alemanelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin și feminin (MF1) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alaman alamanul alama alamana
plural alamani alamanii alamane alamanele
genitiv-dativ singular alaman alamanului alamane alamanei
plural alamani alamanilor alamane alamanelor
vocativ singular
plural
adjectiv (A10) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alemanic alemanicul alemanică alemanica
plural alemanici alemanicii alemanice alemanicele
genitiv-dativ singular alemanic alemanicului alemanice alemanicei
plural alemanici alemanicilor alemanice alemanicelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M97)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural alemani alemanii
genitiv-dativ singular
plural alemani alemanilor
vocativ singular
plural
Intrare: alaman (unealtă)
alaman (unealtă) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alaman alamanul
plural alamane alamanele
genitiv-dativ singular alaman alamanului
plural alamane alamanelor
vocativ singular
plural

6 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ALAMÁN, -Ă, alamani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Numele unor triburi germanice care au trăit (în sec. III-VI) în regiunea Rinului; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține alamanilor (1), privitor la alamani. [Var.: alemán, -ă s. m. și f., adj.] – Din germ. Alemanne, fr. Alamans.

alamán1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. alamáni; adj. f., s. f. alamánă, pl. alamáne

ALEMÁN, -Ă, s. m. și f., adj. v. alaman.

ALEMÁNIC, -Ă, alemanici, -e, s. m. și f., adj. Alaman. – Din fr. alémanique.

ALAMÁNI s. m. pl. v. alemani.

alemánic adj. m., s. m., pl. alemánici; adj. f., s. f. alemánică, pl. alemánice