4 definiții pentru alaman (unealtă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALAMÁN, alamane, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un sac central și mai multe fâșii de plasă cu care se încercuiesc și se adună bancurile de pești marini. – Et. nec.

ALAMÁN, alamane, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un sac central și mai multe fâșii de plasă cu care se încercuiesc și se adună bancurile de pești marini. – Et. nec.

alamán sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: nct] Unealtă de pescuit dintr-un sac central cu mai multe fâșii de plasă cu care se încercuiesc și se adună bancurile de pești marini.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alamán2 (unealtă de pescuit) s. n., pl. alamáne

alamán s. n., pl. alamáne

Intrare: alaman (unealtă)
alaman3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alaman
  • alamanul
  • alamanu‑
plural
  • alamane
  • alamanele
genitiv-dativ singular
  • alaman
  • alamanului
plural
  • alamane
  • alamanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alaman (unealtă)

  • 1. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un sac central și mai multe fâșii de plasă cu care se încercuiesc și se adună bancurile de pești marini.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: