5 definiții pentru alaman (unealtă)

ALAMÁN, alamane, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un sac central și mai multe fâșii de plasă cu care se încercuiesc și se adună bancurile de pești marini. – Et. nec.

ALAMÁN, alamane, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un sac central și mai multe fâșii de plasă cu care se încercuiesc și se adună bancurile de pești marini. – Et. nec.

alamán2 (unealtă de pescuit) s. n., pl. alamáne

alamán s. n., pl. alamáne

alamán sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: nct] Unealtă de pescuit dintr-un sac central cu mai multe fâșii de plasă cu care se încercuiesc și se adună bancurile de pești marini.

Intrare: alaman (unealtă)
alaman (unealtă) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alaman alamanul
plural alamane alamanele
genitiv-dativ singular alaman alamanului
plural alamane alamanelor
vocativ singular
plural