10 definiții pentru alaman (s.m.) aleman


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALAMÁN, -Ă, alamani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Numele unor triburi germanice care au trăit (în sec. III-VI) în regiunea Rinului; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține alamanilor (1), privitor la alamani. [Var.: alemán, -ă s. m. și f., adj.] – Din germ. Alemanne, fr. Alamans.

alamáni smp vz alemani

alemáni smp [At: DEX2 / V: allam- / E: ger Alemanne, fr Alamans] Numele unor triburi germanice care au trăit (prin sec. III-VI) în regiunea Rinului.

ALEMÁN, -Ă, s. m. și f., adj. v. alaman.

ALAMÁNI s. m. pl. v. alemani.

ALEMÁNI s. m. pl. Numele unor triburi germanice care au trăit (prin secolele III-VI) în regiunea Rinului. [Var.: alamáni s. m. pl.] – Din germ. Alemanne, fr. Alamans.

Alamani m. pl. triburi germane de pe lângă Rin, dela sec. III-Vl-lea.

Alemani pl. popoare germanice formând, în sec. XIII, o confederațiune pe ambele maluri ale Rinului,.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alamán1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. alamáni; adj. f., s. f. alamánă, pl. alamáne

Intrare: alaman (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alaman
  • alamanul
  • alamanu‑
plural
  • alamani
  • alamanii
genitiv-dativ singular
  • alaman
  • alamanului
plural
  • alamani
  • alamanilor
vocativ singular
  • alamanule
  • alamane
plural
  • alamanilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aleman
  • alemanul
  • alemanu‑
plural
  • alemani
  • alemanii
genitiv-dativ singular
  • aleman
  • alemanului
plural
  • alemani
  • alemanilor
vocativ singular
  • alemanule
  • alemane
plural
  • alemanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alaman (persoană) alamană aleman alemană

  • 1. (La plural) Numele unor triburi germanice care au trăit (în secolul III-VI) în regiunea Rinului; (și la singular) persoană care făcea parte din aceste triburi.
    surse: DEX '09

etimologie: