10 definiții pentru alaman (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ALAMÁN, -Ă, alamani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Numele unor triburi germanice care au trăit (în sec. III-VI) în regiunea Rinului; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține alamanilor (1), privitor la alamani. [Var.: alemán, -ă s. m. și f., adj.] – Din germ. Alemanne, fr. Alamans.
ALEMÁN, -Ă, s. m. și f., adj. v. alaman.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alamáni smp vz alemani
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alemáni smp [At: DEX2 / V: allam- / E: ger Alemanne, fr Alamans] Numele unor triburi germanice care au trăit (prin sec. III-VI) în regiunea Rinului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALAMÁNI s. m. pl. v. alemani.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALEMÁNI s. m. pl. Numele unor triburi germanice care au trăit (prin secolele III-VI) în regiunea Rinului. [Var.: alamáni s. m. pl.] – Din germ. Alemanne, fr. Alamans.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
Alamani m. pl. triburi germane de pe lângă Rin, dela sec. III-Vl-lea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Alemani pl. popoare germanice formând, în sec. XIII, o confederațiune pe ambele maluri ale Rinului,.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
alaman1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. alamani; adj. f., s. f. alamană, pl. alamane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
alemáni s. m. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
alamană, alamanesubstantiv feminin alaman, alamanisubstantiv masculin
- 1. Numele unor triburi germanice care au trăit (în secolul III-VI) în regiunea Rinului; (și la singular) persoană care făcea parte din aceste triburi. DEX '09 MDA2
etimologie:
- Alemanne DEX '09 MDA2
- Alamans DEX '09 MDA2