17 definiții pentru alai

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALÁI, alaiuri, s. n. Mulțime de oameni care însoțește o ceremonie, o persoană de seamă etc.; paradă, pompă. ◊ Loc. adv. Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu fast. ♦ Mulțime de oameni care se ia după cineva; p. ext. gălăgie provocată de această mulțime. ♦ (Înv.) Suită care întovărășea sau întâmpina un domnitor. – Din tc. alay.

ALÁI, alaiuri, s. n. Mulțime de oameni care însoțește o ceremonie, o persoană de seamă etc.; paradă, pompă. ◊ Loc. adv. Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu fast. ♦ Mulțime de oameni care se ia după cineva; p. ext. gălăgie provocată de această mulțime. ♦ (Înv.) Suită care întovărășea sau întâmpina un domnitor. – Din tc. alay.

alai sn [At: NECULCE, ap. LET. I, 269/35 / V: h~ / Pl: ~uri (rar) / E: tc alay] 1 (Înv) Suită care întovărășea sau întâmpina un domnitor. 2 Mulțime de oameni care însoțește o ceremonie, o persoană de seamă etc. 3 Mulțime de oameni care se ia după cineva. 4 (Pex) Gălăgie provocată de alai (3). 5 Ceartă cu vorbe injurioase. 6 (Îlav) Cu (sau în) ~ Cu solemnitate.

ALÁI, alaiuri, s. n. 1. Mulțime mare de oameni care însoțesc o ceremonie, o paradă, o procesiune etc. Eh! viață, viață, tînără și nouă, Cu oameni, flori și steaguri în alai. Cum s-ar putea să nu ne placi tu nouă? BENIUC, în POEZ. N. 67. Și ca la mîndre nunți de crai, ieșit-a-n cale-ales alai De sfetnici mulți și mult popor, Cu muzici multe-n fruntea lor. COȘBUC, P. I 56. ◊ Loc. adv. Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu pompă mare, cu fast deosebit. Cu mare alai Vine-ntîi Mai. BANUȘ, B. 103. Ajutat de mișcările scenei turnante ◊ [Stanislavski] putea să schimbe, fără lăsarea cortinei; străzi, case, dîndu-ți mereu impresia de cartiere noi – pe unde nunta lui Figaro trecea în plin alai, SAHIA, U.R.S.S. 152. Ea-i mireasa unui crai Și se duce cu alai Peste munte, peste plai. ALECSANDRI, P. II 51. (Poetic) [Toamna] pleacă mai departe, Pustiind cărările, Cu alai de frunze moarte Să colinde zările. TOPÎRCEANU, B. 52. Dar iată că vara în zări Apare-n alai de crăiasă. NECULUȚĂ, Ț. D. 59. 2. Mulțime de oameni care însoțesc o persoană considerată de seamă. I se spunea [doctorului] cîte cevă și el mormăia și trecea mai departe, cu alaiul în urma, lui. PAS, Z. I 217, Dulce-i viața de isprăvniceasă!... Cînd ieși la plimbare ai alai pe lîngă trăsură. ALECSANDRI, T. I 195. ◊ Gloată zgomotoasă care se ia după cineva; gălăgie provocată de această gloată. Ca pe-o bufniță-o-nconjoără Și-o petrec cu chiu-cu vai Și se țin de dînsa scai. Plină-i strîmta ulicioară De alai. COȘBUC, P. I 226. ◊ Expr. A face (cuiva) alai = a primi sau a însoți (pe cineva) cu gălăgie, cu zgomot. Împreună cu ea [cu dădaca] am făcut alai unchieșului, petrecîndu-l pînă la grajd. SADOVEANU, N. F. 170. ◊ (Urmat de determinări introduse, prin prep. «de», arîtînd din cine se compune cortegiul) Cu alai de lume adunată de pe străzi... hoțul a fost dus la secție. PAS, Z. I 8, Acest alai de moșnegi, femei, bărbați și copii... se duc încărcați de traiste cu mălai, cu tingiri, tigăi și căldări. DELAVRANCEA, S. 202. Fig. Vînătoarea falnică și zgomotoasă de cerbi, cu tot alaiul ei de ogari, de vînători călări... ODOBESCU, S. III 154. 3. (Învechit) Cortegiu, suită alcătuită din căpetenii de oști și demnitari care întîmpinau sau întovărășeau un domnitor. [împăratul] le ieși înainte, cale d-o zi... Intrind în orașul împărătesc, alaiul se orîndui astfel: întîi venea pedestrimea, apoi calul lui Făt-Frumos.... ISPIRESCU, L. 197. În ziua aceea era paradă domnească... Cîte un zapciu... oprea carele, să nu se vîre pînă după trecerea alaiului. NEGRUZZI, S. I 29.

ALÁI, alaiuri, s. n. Mulțime de oameni care însoțește o ceremonie, o paradă, o persoană de seamă etc. ◊ Loc. adv. Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu fast. ♦ Mulțime de oameni care se ia după cineva; p. ext. gălăgie provocată de această mulțime. ♦ (Înv.) Suită care întovărășea sau întîmpina un domnitor. – Tc. alay.

ALÁI ~iuri n. Grup de persoane care însoțește o ceremonie sau un demnitar; suită; cortegiu; escortă; convoi. ◊ ~ domnesc suită care întâmpină sau petrece un domnitor. Cu (mare) ~ cu pompă; cu fast. [Sil. a-lai] /<turc. alay

aláĭ n., pl. urĭ (turc. alaĭ). Pompă, cortegiŭ. Procesiune. Iron. L-a dat afară cu alaĭ, l-a dat afară cu gălăgie. V. escortă.

alaiu n. 1. pompă, paradă: îl petrecu cu cinste și alaiu; 2. (ironic) gălăgie, țipete multe: făcând alaiu toți câinii PANN; 3. cortej: alaiu domnesc; 4. convoiu de înmormântare: un alaiu de jale. [Turc. ALAY, regiment, parada unui regiment, pompă domnească: termen tehnic militar cu sensul generalizat în limba modernă].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALÁI s. 1. cortegiu, suită, (înv.) ecpaia, paradă, saltanat, tacâm. (~ domnesc.) 2. v. procesiune. 3. v. fast.

ALAI s. 1. cortegiu, suită, (înv.) ecpaia, paradă, saltanat, tacîm. (~ domnesc.) 2. convoi, cortegiu, procesiune. (Un lung ~.) 3. fast, pompă, (înv.) parisie, politie, vîlvă. (A fost primit cu mare ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alái (aláiuri), s. n.1. Cortegiu, suită. – 2. Pompă, ceremonial. – 3. Adunare zgomotoasă, șleahtă. Mr. alae. Tc. alay (Șeineanu, II, 14; Roesler 581; Lokotsch 51); cf. ngr. ἀλάϊ, bg., sb. alai.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALAI, culme muntoasă în Kirghizia și Tadjikistan (C.S.I.), alcătuită din roci cristaline. Lungime: 400 km. Alt. max.: 5.064 m (vf. Skobeleva). Ghețari.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a ieși cu alai expr. a se isca o ceartă / un scandal / o încăierare (între mai multe persoane).

Intrare: alai
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alai
  • alaiul
  • alaiu‑
plural
  • alaiuri
  • alaiurile
genitiv-dativ singular
  • alai
  • alaiului
plural
  • alaiuri
  • alaiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halai
  • halaiul
plural
  • halaiuri
  • halaiurile
genitiv-dativ singular
  • halai
  • halaiului
plural
  • halaiuri
  • halaiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alai, alaiurisubstantiv neutru

  • 1. Mulțime de oameni care însoțește o ceremonie, o persoană de seamă etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eh! viață, viață, tînără și nouă, Cu oameni, flori și steaguri în alai. Cum s-ar putea să nu ne placi tu nouă? BENIUC, în POEZ. N. 67. DLRLC
    • format_quote Și ca la mîndre nunți de crai, ieșit-a-n cale-ales alai De sfetnici mulți și mult popor, Cu muzici multe-n fruntea lor. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
    • 1.1. Mulțime de oameni care se ia după cineva (de seamă). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote I se spunea [doctorului] cîte ceva și el mormăia și trecea mai departe, cu alaiul în urma lui. PAS, Z. I 217, DLRLC
      • format_quote Dulce-i viața de isprăvniceasă!... Cînd ieși la plimbare ai alai pe lîngă trăsură. ALECSANDRI, T. I 195. DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Gălăgie provocată de această mulțime. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Ca pe-o bufniță-o-nconjoară Și-o petrec cu chiu-cu vai Și se țin de dînsa scai. Plină-i strîmta ulicioară De alai. COȘBUC, P. I 226. DLRLC
        • 1.1.1.1. Ceartă cu vorbe injurioase. MDA2
        • chat_bubble A face (cuiva) alai = a primi sau a însoți (pe cineva) cu gălăgie, cu zgomot. DLRLC
          • format_quote Împreună cu ea [cu dădaca] am făcut alai unchieșului, petrecîndu-l pînă la grajd. SADOVEANU, N. F. 170. DLRLC
      • 1.1.2. Urmat de determinări introduse prin prepoziția «de», arată din cine se compune cortegiul. DLRLC
        • format_quote Cu alai de lume adunată de pe străzi... hoțul a fost dus la secție. PAS, Z. I 8. DLRLC
        • format_quote Acest alai de moșnegi, femei, bărbați și copii... se duc încărcați de traiste cu mălai, cu tingiri, tigăi și căldări. DELAVRANCEA, S. 202. DLRLC
        • format_quote figurat Vînătoarea falnică și zgomotoasă de cerbi, cu tot alaiul ei de ogari, de vînători călări... ODOBESCU, S. III 154. DLRLC
    • 1.2. învechit Suită care întovărășea sau întâmpina un domnitor. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Împăratul] le ieși înainte, cale d-o zi... Intrind în orașul împărătesc, alaiul se orîndui astfel: întîi venea pedestrimea, apoi calul lui Făt-Frumos... ISPIRESCU, L. 197. DLRLC
      • format_quote În ziua aceea era paradă domnească... Cîte un zapciu... oprea carele, să nu se vîre pînă după trecerea alaiului. NEGRUZZI, S. I 29. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu fast. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu mare alai Vine-ntîi Mai. BANUȘ, B. 103. DLRLC
      • format_quote Ajutat de mișcările scenei turnante... [Stanislavski] putea să schimbe, fără lăsarea cortinei; străzi, case, dîndu-ți mereu impresia de cartiere noi – pe unde nunta lui Figaro trecea în plin alai, SAHIA, U.R.S.S. 152. DLRLC
      • format_quote Ea-i mireasa unui crai Și se duce cu alai Peste munte, peste plai. ALECSANDRI, P. II 51. DLRLC
      • format_quote poetic [Toamna] pleacă mai departe, Pustiind cărările, Cu alai de frunze moarte Să colinde zările. TOPÎRCEANU, B. 52. DLRLC
      • format_quote poetic Dar iată că vara în zări Apare-n alai de crăiasă. NECULUȚĂ, Ț. D. 59. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.