2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ála, áia prn vz ăl corectată

ÁLA, alae, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). [Pl. pr.: ale.Var.: álă s. f.] – Din lat. ala.

a1 sf [At: JAHRESBER. III, 313 / V: h~ / Pl: nct / E: srb ala, hala] Balaur.

álă2 sf [At: DEX2 / Pl: ale / E: lat ala] Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare).

ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem., adj. pron. dem. (Pop. și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla.Expr. Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.

ÁLĂ s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.

ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem., adj. dem. (Pop. și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla.Expr. Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.

ÁLĂ, ale, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.

ẮLA, ÁIA, ăia, alea pron. dem. (În vorbirea puțin îngrijită și în texte cu colorit dialectal) Acela, aceea. Calul bun și mîndrele, Alea-mi mănîncă zilele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cît..., cu atît... De ce joc, d-aia-aș juca. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 362. Altă aia = ciudățenie, monstru. Se minuna ca de altă aia. ISPIRESCU, U. 35. Toate alea = tot ce trebuie, toate cele. Puse toate alea la cale pentru drum. ISPIRESCU, L. 16. Cîte alea toate = fel de fel de lucruri. Îi toacă la ureche cîte alea toate. ◊ (Precedat de un «de» calificativ) Unde începu o ploaie d-alea de părea că toarnă cu găleata. ISPIRESCU, L. 28. ◊ (Substantivat, cu sens peiorativ) Un ăla = un oarecare. Un ăla... un prăpădit de amploiat. CARAGIALE, O. I. 44. Să-și mănînce ea tinerețile cu un ăla. CARAGIALE, O. I. 50. ◊ (Adjectival) Să-mi aduci pe muierea aia! NEGRUZZI, S. III 315. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. ăluia, ăleia, gen.-dat. pl. ălora. – Variantă: ăl, ăi (TEODORESCU, P. P. 330), pron. dem. m.

ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem. (În vorbirea puțin îngrijită) Acela, aceea. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cât..., cu atât... Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. Câte alea toate = fel de fel de lucruri. ◊ (Substantivat, peior.) Un ăla = un om oarecare, fără importanță. ◊ (Adjectival) Lucrul ăla. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia, gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.

ÁLĂ s.f. Unitate romană de cavalerie. [< lat. ala].

ÁLĂ s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala)

ală f. 1. în Oltenia, un fel de balaur ce stârnește vântul turbat sau furtunile; 2. Tr. (hală) duh rău, incub (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducător de nor și grindină].

altă-aia f. monstru: se minună ca de altă-aia ISP. ║ pl. alte-ale, eufemistic: 1. nebunie, toane: apucată ca de alte-ale, o rupse la picior ISP.; 2. paralizie, epilepsie: îl băgă în alte-ale.

ăl, a pron. și art., pl. ăĭ, ale; ăla, aĭa, pl. ăĭa, alea. Vest. Cel, cea: ăl-lalt (cel-lalt). Vorba ăluĭa, vorba celuĭa, adică „după cum zice o vorbă, un proverb”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ála (lat.) s. f., pl. álae [ae pron. e] (-lae)

ắla (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăla), g.-d. ắluia, pl. ắia; f. áia, g.-d. ắleia, pl. álea, g.-d. pl. m. și f. ắlora

álă (unitate romană de cavalerie) s. f., g.-d. art. álei; pl. ále

arată toate definițiile

Intrare: ala
cuvânt din altă limbă (I4)
  • ala
  • silabație: a-lae
  • pronunție: ale
cuvânt din altă limbă (I4)
Pluralul lui ala.
  • alae
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • a
  • ala
plural
  • ale
  • alele
genitiv-dativ singular
  • ale
  • alei
plural
  • ale
  • alelor
vocativ singular
plural
Intrare: ăla
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P22)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • ăla
  • aia
plural
  • ăia
  • alea
genitiv-dativ singular
  • ăluia
  • ăleia
plural
  • ălora
  • ălora
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • ăl
  • a
plural
  • ăi
  • ale
genitiv-dativ singular
  • ălui
  • ălei
plural
  • ălor
  • ălor

ală ala alae

  • 1. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

ăla ăl

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • A venit ăla. Lucrul ăla.
      surse: DEX '09
    • Calul bun și mîndrele, Alea-mi mîncă zilele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15.
      surse: DLRLC
    • Unde începu o ploaie d-alea de părea că toarnă cu găleata. ISPIRESCU, L. 28.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie De ce..., de aia... = cu cât..., cu atât...
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • De ce joc, d-aia-aș juca. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 362.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Se minuna ca de altă aia. ISPIRESCU, U. 35.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie Toate alea = tot ce trebuie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Puse toate alea la cale pentru drum. ISPIRESCU, L. 16.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie Câte alea toate = fel de fel de lucruri.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Îi toacă la ureche câte alea toate.
        surse: DLRLC
    • 1.5. (și) substantivat peiorativ Un ăla = un oarecare.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Un ăla... un prăpădit de amploiat. CARAGIALE, O. I. 44.
        surse: DLRLC
      • Să-și mănînce ea tinerețile cu un ăla. CARAGIALE, O. I. 50.
        surse: DLRLC
      • (și) adjectival Să-mi aduci pe muierea aia! NEGRUZZI, S. III 315.
        surse: DLRLC

etimologie: