3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÁLA, alae, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). [Pl. pr.: ale.Var.: álă s. f.] – Din lat. ala.

ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem., adj. pron. dem. (Pop. și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla.Expr. Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.

a1 sf [At: JAHRESBER. III, 313 / V: h~[1] / Pl: nct / E: srb ala, hala] Balaur.

  1. Variantă consemnată ca intrare principală cu definiție proprie. — gall

álă2 sf [At: DEX2 / Pl: ale / E: lat ala] Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare).

ăla, aia pd, ad [At: DEX / Pl: ăia, ălea / G-D sg: ălui, ălei; G-D pl: ălor / E: lat illu, illa] (Pfm) 1 Acela, aceea. 2 (Îs) Altă aia Ciudățenie. 3 (Îas) Monstru. 4 (Îs) Toate alea Tot ce trebuie.

ÁLĂ s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.

ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem., adj. dem. (Pop. și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla.Expr. Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.

ÁLĂ, ale, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala.

ẮLA, ÁIA, ăia, alea pron. dem. (În vorbirea puțin îngrijită și în texte cu colorit dialectal) Acela, aceea. Calul bun și mîndrele, Alea-mi mănîncă zilele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cît..., cu atît... De ce joc, d-aia-aș juca. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 362. Altă aia = ciudățenie, monstru. Se minuna ca de altă aia. ISPIRESCU, U. 35. Toate alea = tot ce trebuie, toate cele. Puse toate alea la cale pentru drum. ISPIRESCU, L. 16. Cîte alea toate = fel de fel de lucruri. Îi toacă la ureche cîte alea toate. ◊ (Precedat de un «de» calificativ) Unde începu o ploaie d-alea de părea că toarnă cu găleata. ISPIRESCU, L. 28. ◊ (Substantivat, cu sens peiorativ) Un ăla = un oarecare. Un ăla... un prăpădit de amploiat. CARAGIALE, O. I. 44. Să-și mănînce ea tinerețile cu un ăla. CARAGIALE, O. I. 50. ◊ (Adjectival) Să-mi aduci pe muierea aia! NEGRUZZI, S. III 315. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. ăluia, ăleia, gen.-dat. pl. ălora. – Variantă: ăl, ăi (TEODORESCU, P. P. 330), pron. dem. m.

ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem. (În vorbirea puțin îngrijită) Acela, aceea. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cît..., cu atît... Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. Cîte alea toate = fel de fel de lucruri. ◊ (Substantivat, peior.) Un ăla = un om oarecare, fără importanță. ◊ (Adjectival) Lucrul ăla. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia, gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.

ÁLĂ s.f. Unitate romană de cavalerie. [< lat. ala].

ÁLĂ s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala)

ală f. 1. în Oltenia, un fel de balaur ce stârnește vântul turbat sau furtunile; 2. Tr. (hală) duh rău, incub (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducător de nor și grindină].

altă-aia f. monstru: se minună ca de altă-aia ISP. ║ pl. alte-ale, eufemistic: 1. nebunie, toane: apucată ca de alte-ale, o rupse la picior ISP.; 2. paralizie, epilepsie: îl băgă în alte-ale.

ăl, a pron. și art., pl. ăĭ, ale; ăla, aĭa, pl. ăĭa, alea. Vest. Cel, cea: ăl-lalt (cel-lalt). Vorba ăluĭa, vorba celuĭa, adică „după cum zice o vorbă, un proverb”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ala (lat.) s. f., pl. alae [ae pron. e] (-lae)

!a s. f., g.-d. art. alei; pl. ale

ăla (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăla), g.-d. ăluia, pl. ăia; f. aia, g.-d. ăleia, pl. alea, g.-d. pl. m. și f. ălora

álă (unitate romană de cavalerie) s. f., g.-d. art. álei; pl. ále

ăla pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. ăluia, pl. ăia; f. sg. áia, g.-d. ăleia, pl. álea, g.-d. m. și f. ălora

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

álă (ále), s. f. – Monstru care dezlănțuie furtunile, în credința pop.Var. hală. Bg. sb., (h)ala.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

áltă-áia, alte-alea, s.f. (pop.) 1. monstru 2. epilepsie, paralizie 3. (la pl.) nebunii, toane

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aia pron. dem. (pop. eufem.) 1. penis 2. vulvă, vagin

ăl mai tare din parcare expr. (iron.) individ grozav / formidabil

Intrare: ală (balaur)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • a
  • ala
plural
  • ale
  • alele
genitiv-dativ singular
  • ale
  • alei
plural
  • ale
  • alelor
vocativ singular
plural
Intrare: ală (mil.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • a
  • ala
plural
  • ale
  • alele
genitiv-dativ singular
  • ale
  • alei
plural
  • ale
  • alelor
vocativ singular
plural
  • silabație: a-lae info
  • pronunție: ale
cuvânt din altă limbă (I4)
Pluralul lui ala.
  • alae
cuvânt din altă limbă (I4)
  • ala
Intrare: ăla
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P22)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • ăla
  • aia
plural
  • ăia
  • alea
genitiv-dativ singular
  • ăluia
  • ăleia
plural
  • ălora
  • ălora
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • ăl
  • a
plural
  • ăi
  • ale
genitiv-dativ singular
  • ălui
  • ălei
plural
  • ălor
  • ălor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

a, alesubstantiv feminin

etimologie:

a, alesubstantiv feminin

  • 1. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
etimologie:

ăla, aiapronume, adjectiv pronominal

  • 1. popular familiar Acela. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acela
    • format_quote A venit ăla. Lucrul ăla. DEX '09
    • format_quote Calul bun și mîndrele, Alea-mi mîncă zilele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. DLRLC
    • format_quote Unde începu o ploaie d-alea de părea că toarnă cu găleata. ISPIRESCU, L. 28. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat peiorativ Un ăla = un oarecare. DLRLC
      • format_quote Un ăla... un prăpădit de amploiat. CARAGIALE, O. I. 44. DLRLC
      • format_quote Să-și mănînce ea tinerețile cu un ăla. CARAGIALE, O. I. 50. DLRLC
      • format_quote (și) adjectival Să-mi aduci pe muierea aia! NEGRUZZI, S. III 315. DLRLC
    • chat_bubble De ce..., de aia... = cu cât..., cu atât... DLRLC
      • format_quote De ce joc, d-aia-aș juca. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 362. DLRLC
    • chat_bubble Altă aia = ciudățenie, monstru. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se minuna ca de altă aia. ISPIRESCU, U. 35. DLRLC
    • chat_bubble Toate alea = tot ce trebuie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Puse toate alea la cale pentru drum. ISPIRESCU, L. 16. DLRLC
    • chat_bubble Câte alea toate = fel de fel de lucruri. DLRLC
      • format_quote Îi toacă la ureche câte alea toate. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.