11 definiții pentru aiureală

aiureală sf [At: BARONZI, L. 150/15 / Pl: -eli, (reg) -ele / E: aiuri + -eală] (Fam) 1 Delir. 2 Vorbire lipsită de sens. 3 Absurditate. 4 Zăpăceală. 5 Dezordine.

AIUREÁLĂ, aiureli, s. f. 1. Delir. 2. (Fam.) Vorbire lipsită de sens; absurditate. 3. (Fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine. – Aiuri + suf. eală.

AIUREÁLĂ, aiureli, s. f. 1. Delir. 2. (Fam.) Vorbire lipsită de sens; absurditate. 3. (Fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine. [Pr.: a-iu-] – Aiuri + suf. -eală.

AIUREÁLĂ, aiureli, s. f. Vorbire lipsită de șir sau de logică (cauzată de o stare patologică); delir, aiurare; vorbire lipsită de sens, absurditate. Mumă! zău că este tata. – Dar unde este, mă? Ce tot aiurezi tu? – Ba nici aiureală, nici nimic. Uite-l, este colea lîngă mine. ISPIRESCU, L. 217.

AIUREÁLĂ, aiureli, s. f. Delir; vorbire lipsită de sens; absurditate. – Din aiuri + suf. -eală.

aiureálă (fam.) s. f., g.-d. art. aiurélii; pl. aiuréli

aiureálă s. f., g.-d. art. aiurélii; pl. aiuréli

AIUREÁLĂ s. 1. v. delir. 2. v. sminteală. 3. v. absurditate.

aĭureálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a aĭura.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AIUREÁLĂ s. 1. (MED.) aiurare, delir, delirare, (înv. și reg.) bîiguiálă, bîiguíre. (~ unui bolnav.) 2. sminteală, țicneală, zăpăceală, (fam. fig.) țăcăneálă. (~ cuiva.) 3. aberație, absurditate, bazaconie, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~!)

Intrare: aiureală
aiureală substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aiurea aiureala
plural aiureli aiurelile
genitiv-dativ singular aiureli aiurelii
plural aiureli aiurelilor
vocativ singular
plural