2 intrări
23 de definiții

Explicative DEX

aiurat sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: aiura] 1-4 Aiurare (1-4).

AIURA, (1, 2) aiurez, (3) aiuresc,[1] vb. I. 1. Intranz. A fi în stare de delir; a delira. ♦ A vorbi fără sens, a spune lucruri absurde, a debita absurdități. 2. Intranz. (Rar) A se pierde în visări. 3. Tranz. (În forma aiuri) A amăgi, a ameți cu vorbe și promisiuni; a zăpăci. - [Var.: aiurí vb. IV] - Din aiure(a).

  1. Indicație greșită sau incompletă; forma aiuresc nu poate proveni de la aiura, ci doar de la aiuri. — gall

AIURI vb. IV v. aiura.

AIURI vb. IV v. aiura.

AIURI vb. IV v. aiura.

AIURI vb. IV v. aiura.

AIURA, (1, 2) aiurez, (3) aiuresc, vb. I. 1. Intranz. A fi în stare de delir; a delira. ♦ A vorbi fără sens, a spune lucruri absurde, a debita absurdități. 2. Intranz. (Rar) A se pierde în visări. 3. Tranz. (În forma aiuri) A amăgi, a ameți cu vorbe și promisiuni; a zăpăci. – [Var.: aiuri vb. IV] – Din aiure(a).

aiura [At: ODOBESCU, ap. HEM 606 / V: ~ri / Pzi: ~rez / E: aiure(a)] 1 vi A delira. 2 vi A vorbi fără sens. 3 vi (Rar) A se pierde în visări. 4 vt (Fam; îf ~ri) A ameți pe cineva cu vorba.

aiuri2 v vz aiura

AIURA (-rez), AIURI (-resc) vb. intr. 1 A fi cu gîndurile duse, cu mintea zăpăcită 2 A vorbi într’aiurea, ca un smintit, a visa deștept: bolnavul a aiurat toată noaptea; locuitorii rîdeau de dînsul, ca de unul ce aiurează sau visează deștept (ISP.); cu sfînta-ți icoană în brațe am colindat aiurind plaiurile și cîmpiile (ODOB.).

AIURI1... 👉 AIURA...

AIURA, aiurez, vb. I. Intranz. 1. A fi în stare de delir; a delira. ♦ A vorbi fără sens, a spune lucruri absurde, a debita absurdități. 2. (Rar) a se pierde în visări. [Pr.: a-iu-. – Var.: aiuri vb. IV] – Din aiure(a).

AIURA, aiurez, vb. I. Intranz. (Și în forma aiuri) 1. A vorbi fără șir, fără înțeles, fiind în stare de inconștiență; a delira. De două ceasuri aiurează și tremură... DUMITRIU, N. 234. S-o îmflat mîna ca butucul!... Pe urmă n-o mai putut să vorbească ca lumea, – aiura, săracul! POPA, V. 168. ♦ A vorbi fără sens, a spune lucruri absurde. Îmi pare că aiurezi. De unde dracul ai găsit obșteasca adunare la Agrigenta? NEGRUZZI, S. I 225. ◊ Fig. înstrăinatul greier sub vatră aiurează, Schimbînd într-una locul. IOSIF, PATR. 12. O, ascultă numa-ncoace Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre. EMINESCU, O. I 155. 2. A se pierde în visări, a visa cu ochii deschiși. Și cu grabă-n veselie ieșind noaptea pe cîmpie, Ea se duse aiurind, Cu ochii la cer privind, Cum se duce neoprit Dorul cel nemărginit. ALECSANDRI, P. II 189. – Variantă: aiuri, aiuresc, vb. IV.

AIURA, aiurez, vb. I. Intranz. 1. A delira. ♦ A vorbi fără sens, a spune lucruri absurde. 2. (Rar) A se pierde în visări. [Var.: aiuri vb. IV] – Din aiure(a).

AIURI vb. IV. v. aiura.

A AIURA ~ez intranz. 1) A vorbi fără înțeles din cauza tulburărilor conștiinței; a fi în delir; a delira. 2) A spune lucruri absurde; a vorbi fără sens. [Sil. a-iu-] /Din aiurea

aiurì v. 1. a vorbi într’aiurea, a visa deștept; 2. fig. a rătăci: prin frunze aiurează șoptirile-i alene EM.

aĭuréz și (rar) -ésc v. intr. (d. aĭurea). Delirez, vorbesc într’aĭurea. V. bîĭguĭ.

Ortografice DOOM

aiura (a ~) (a delira) vb., ind. prez. 1 sg. aiurez, 3 aiurează; conj. prez. 1 sg. să aiurez, 3 să aiureze

aiuri (a ~) (a zăpăci) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aiuresc, 3 sg. aiurește, imperf. 1 aiuream; conj. prez. 1 sg. să aiuresc, 3 să aiurească

aiura (a ~) (a delira) vb., ind. prez. 3 aiurează

aiuri (a ~) (a zăpăci) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aiuresc, imperf. 3 sg. aiurea; conj. prez. 3 să aiurească

aiura vb., ind. prez. 1 sg. aiurez, 3 sg. și pl. aiurează

aiurez, -ram 1 imp.

Sinonime

AIURA vb. v. delira.

AIURA vb. (MED.) a delira, (înv. și reg.) a bîigui, (Olt.) a lozi. (~ din cauza febrei.)

Intrare: aiurat
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aiurat
  • aiuratul
plural — —
genitiv-dativ singular
  • aiurat
  • aiuratului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: aiura / aiuri
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aiura
  • aiurare
  • aiurat
  • aiuratu‑
  • aiurând
  • aiurându‑
singular plural
  • aiurează
  • aiurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aiurez
(să)
  • aiurez
  • aiuram
  • aiurai
  • aiurasem
a II-a (tu)
  • aiurezi
(să)
  • aiurezi
  • aiurai
  • aiurași
  • aiuraseși
a III-a (el, ea)
  • aiurează
(să)
  • aiureze
  • aiura
  • aiură
  • aiurase
plural I (noi)
  • aiurăm
(să)
  • aiurăm
  • aiuram
  • aiurarăm
  • aiuraserăm
  • aiurasem
a II-a (voi)
  • aiurați
(să)
  • aiurați
  • aiurați
  • aiurarăți
  • aiuraserăți
  • aiuraseți
a III-a (ei, ele)
  • aiurează
(să)
  • aiureze
  • aiurau
  • aiurară
  • aiuraseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aiuri
  • aiurire
  • aiurit
  • aiuritu‑
  • aiurind
  • aiurindu‑
singular plural
  • aiurește
  • aiuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aiuresc
(să)
  • aiuresc
  • aiuream
  • aiurii
  • aiurisem
a II-a (tu)
  • aiurești
(să)
  • aiurești
  • aiureai
  • aiuriși
  • aiuriseși
a III-a (el, ea)
  • aiurește
(să)
  • aiurească
  • aiurea
  • aiuri
  • aiurise
plural I (noi)
  • aiurim
(să)
  • aiurim
  • aiuream
  • aiurirăm
  • aiuriserăm
  • aiurisem
a II-a (voi)
  • aiuriți
(să)
  • aiuriți
  • aiureați
  • aiurirăți
  • aiuriserăți
  • aiuriseți
a III-a (ei, ele)
  • aiuresc
(să)
  • aiurească
  • aiureau
  • aiuriră
  • aiuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aiuratsubstantiv neutru

etimologie:
  • aiura MDA2

aiura, aiurez / aiuri, aiurescverb

  • 1. intranzitiv A fi în stare de delir. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: delira
    • format_quote De două ceasuri aiurează și tremură... DUMITRIU, N. 234. DLRLC
    • format_quote S-o îmflat mîna ca butucul!... Pe urmă n-o mai putut să vorbească ca lumea, – aiura, săracul! POPA, V. 168. DLRLC
    • 1.1. A vorbi fără sens, a spune lucruri absurde, a debita absurdități. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îmi pare că aiurezi. De unde dracul ai găsit obșteasca adunare la Agrigenta? NEGRUZZI, S. I 225. DLRLC
      • format_quote figurat Înstrăinatul greier sub vatră aiurează, Schimbînd într-una locul. IOSIF, PATR. 12. DLRLC
      • format_quote figurat O, ascultă numa-ncoace Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! Codrii negri aiurează și izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre. EMINESCU, O. I 155. DLRLC
  • 2. intranzitiv rar A se pierde în visări. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • format_quote Și cu grabă-n veselie ieșind noaptea pe cîmpie, Ea se duse aiurind, Cu ochii la cer privind, Cum se duce neoprit Dorul cel nemărginit. ALECSANDRI, P. II 189. DLRLC
  • 3. tranzitiv A amăgi, a ameți cu vorbe și promisiuni. DEX '09 MDA2
  • comentariu Pentru sensurile (1.) și (2.) se folosește prima variantă (aiura), iar pentru sensul (3.) se folosește cealaltă (aiuri). DEX '09
etimologie:
  • aiure(a) DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „aiurat” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1