17 definiții pentru aisberg / iceberg

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÁISBERG, aisberguri, s. n. Bloc (mare) de gheață desprins din calotele glaciale polare, care plutește pe oceane spre zona caldă, influențând clima regiunilor învecinate și stingherind navigația; ghețar2 plutitor. – Din engl., fr. iceberg.

áisberg sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr, eg iceberg] Bloc (mare) de gheață desprins din calotele glaciale, care plutește spre zonele calde, influențând clima regiunilor învecinate.[1]

  1. Definiția diferă puțin de cea de la iceberg. — gall

ÁISBERG, aisberguri, s. n. Bloc (mare) de gheață desprins din calotele glaciale polare, care plutește pe oceane spre zona caldă, influențând clima regiunilor învecinate și stingherind navigația; ghețar2 plutitor. – Din fr., engl. iceberg.

ÁISBERG, aisberguri, s. n. Bloc (mare) de gheață, desprins din marile calote glaciale continentale, care la țărm se rup în bucăți, plutind pe mările și oceanele polare vecine. - Scris și: (după englezește) iceberg.

ÁISBERG, aisberguri, s. n. Bloc (mare) de gheață care plutește pe mările polare; ghețar plutitor. – Engl. iceberg (fr. iceberg).

ÁISBERG s.n. Bloc de gheață plutitor, desprins din marile ghețuri polare, care se întâlnește în apele din jurul polilor. [Scris și iceberg. / < engl. iceberg].

ÁISBERG s. n. bloc uriaș de gheață plutitoare, din ghețurile polare. (< engl. iceberg)

ÁISBERG ~uri n. Bloc mare de gheață plutitor, care se întâlnește în apele din jurul polilor. [Sil. ais-berg] /<engl. iceberg

iceberg sn [At: DA ms / P: aisberg / Pl: ~uri / E: eg iceberg] Bloc (enorm) de gheață desprins dintr-o banchiză polară, care plutește pe ocean.[1]

  1. Definiția diferă puțin de cea de la aisberg. — gall

ÍCEBERG[1] s. n. v. aisberg.

  1. În original, probabil greșit: ICEBÉRG. Forma la care trimite, aisberg, poartă accentul pe prima silabă (în DLRLC și în toate dicționarele). — cata

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aisberg (ais-) s. n., pl. aisberguri

áisberg s. n. (sil. ais-), pl. áisberguri

aisberg (nu: iceberg), pl. aisberguri

+iceberg (engl.) [pron. aĭsberg] adj. invar. (salată ~)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÁISBERG s. (GEOGR.) ghețar plutitor, munte de gheață.

AISBERG s. (GEOGR.) ghețar plutitor, munte de gheață.

Intrare: aisberg / iceberg
  • silabație: ais-berg info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aisberg
  • aisbergul
  • aisbergu‑
plural
  • aisberguri
  • aisbergurile
genitiv-dativ singular
  • aisberg
  • aisbergului
plural
  • aisberguri
  • aisbergurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iceberg
  • icebergul
  • icebergu‑
plural
  • iceberguri
  • icebergurile
genitiv-dativ singular
  • iceberg
  • icebergului
plural
  • iceberguri
  • icebergurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aisberg, aisberguri / iceberg, icebergurisubstantiv neutru

  • 1. Bloc (mare) de gheață desprins din calotele glaciale polare, care plutește pe oceane spre zona caldă, influențând clima regiunilor învecinate și stingherind navigația; ghețar plutitor; munte de gheață. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic