15 definiții pentru aisberg iceberg

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

áisberg sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr, eg iceberg] Bloc (mare) de gheață desprins din calotele glaciale, care plutește spre zonele calde, influențând clima regiunilor învecinate.

ÁISBERG, aisberguri, s. n. Bloc (mare) de gheață desprins din calotele glaciale polare, care plutește pe oceane spre zona caldă, influențând clima regiunilor învecinate și stingherind navigația; ghețar2 plutitor. – Din engl., fr. iceberg.

ÁISBERG, aisberguri, s. n. Bloc (mare) de gheață desprins din calotele glaciale polare, care plutește pe oceane spre zona caldă, influențând clima regiunilor învecinate și stingherind navigația; ghețar2 plutitor. – Din fr., engl. iceberg.

ÁISBERG, aisberguri, s. n. Bloc (mare) de gheață, desprins din marile calote glaciale continentale, care la țărm se rup în bucăți, plutind pe mările și oceanele polare vecine. - Scris și: (după englezește) iceberg.

ÁISBERG, aisberguri, s. n. Bloc (mare) de gheață care plutește pe mările polare; ghețar plutitor. – Engl. iceberg (fr. iceberg).

ÁISBERG s.n. Bloc de gheață plutitor, desprins din marile ghețuri polare, care se întâlnește în apele din jurul polilor. [Scris și iceberg. / < engl. iceberg].

ÁISBERG s. n. bloc uriaș de gheață plutitoare, din ghețurile polare. (< engl. iceberg)

ÁISBERG ~uri n. Bloc mare de gheață plutitor, care se întâlnește în apele din jurul polilor. [Sil. ais-berg] /<engl. iceberg

ÍCEBERG[1] s. n. v. aisberg.

  1. În original, probabil greșit: ICEBÉRG. Forma la care trimite, aisberg, poartă accentul pe prima silabă (în DLRLC și în toate dicționarele). — cata

ÍCEBERG s.n. v. aisberg.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

áisberg (ais-) s. n., pl. áisberguri

áisberg s. n. (sil. ais-), pl. áisberguri

aisberg (nu: iceberg), pl. aisberguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÁISBERG s. (GEOGR.) ghețar plutitor, munte de gheață.

AISBERG s. (GEOGR.) ghețar plutitor, munte de gheață.

Intrare: aisberg
  • silabație: ais-berg
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aisberg
  • aisbergul
  • aisbergu‑
plural
  • aisberguri
  • aisbergurile
genitiv-dativ singular
  • aisberg
  • aisbergului
plural
  • aisberguri
  • aisbergurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iceberg
  • icebergul
  • icebergu‑
plural
  • iceberguri
  • icebergurile
genitiv-dativ singular
  • iceberg
  • icebergului
plural
  • iceberguri
  • icebergurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aisberg iceberg

  • 1. Bloc (mare) de gheață desprins din calotele glaciale polare, care plutește pe oceane spre zona caldă, influențând clima regiunilor învecinate și stingherind navigația; ghețar plutitor; munte de gheață.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: