4 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aii vt [At: ANON. CAR. / P: ai-i / E: ai] (Îvp) A pune usturoi în mâncare.

5 s. m. Mic mamifer arboricol cu mișcări lente din America de Sud și Madagascar (Danbontonia madagascarensis). – Din fr. aï.

AI4, ai, s. m. (Reg.) Usturoi. ◊ Ai sălbatic = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiețe și cu flori galbene (Allium ochroleucum), roz (Allium paniculatum), albe-verzui sau roșietice (Allium oleraceum). Aiul șarpelui = plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina în formă de spirală și cu flori roșii-purpurii dispuse în umbele, folosită în alimentație (Allium scorodoprasum).Lat. alium.

ai6 sm [At: ȘINCAI, HR. III, 142/30 / Pl: ~ / E: lat alium] (Reg) 1 Usturoi. 2 (Îs) ~ sălbatic Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiețe și cu flori galbene (Allium ochroleucum). 3 (Îas) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiețe și cu flori roz (Allium paniculatum). 4 (Îas) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiețe și cu flori albe-verzui sau roșietice (Allium oleraceum). 5 (Îs) ~ul șarpelui Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina în formă de spirală și cu flori roșii-purpurii, dispuse în umbele, folosită în alimentație Si: (pop) prazul-iepurelui (Allium scorodoprasum). 6 (Îc) ~-de-munte, ~-ciovăsc Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albe-gălbui, dispuse în umbele la vârful tulpinii și care crește în regiunile subalpine (Allium victorialis). 7 (Îc) ~-de-toamnă Usturoi de toamnă. 8 (Îc) ~-de-pădure Plantă erbacee bulboasă, comestibilă din familia liliaceelor, cu flori albe și miros și gust de usturoi Si: leurdă (Allium ursinum).

ai5 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr ] Mamifer arboricol de talie mică din America de Sud și Madagascar, care are mișcări foarte lente (Danbontonia madascarenzis).

AI4, ai, s. m. (Reg.) Usturoi. ◊ Ai sălbatic = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiețe și cu flori galbene (Allium ochroleucum), roz (Allium paniculatum), alb-verzui sau roșietice (Allium oleraceum). Aiul șarpelui = plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina în formă de spirală și cu flori roșii-purpurii dispuse în umbele, folosită în alimentație (Allium scorodoprasum).Lat. allium.

5 s. m. Mic mamifer arboricol cu mișcări lente, din America de Sud și Madagascar (Danbontonia madagascarensis). – Din fr. aï.

AI4 s. m. (Transilv., Mold.) Usturoi. O oaie întreagă... tăiată felii... tăvălită prin seu și printr-o leacă de alifie de ai, căruia i se zice și usturoi. SADOVEANU, F. J. 659.

AI4 s. m. (Reg.) Usturoi. ◊ Compuse: ai-sălbatic = plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiețe și flori galbene (Allium ochroleucum); aiul-șarpelui = plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina în formă de spirală și flori roșii-purpurii (Allium scorodoprasum). – Lat. alium.

AI s.m. (Zool.) Mamifer arboricol de talie mică, cu capul acoperit cu o blană moale cenușie, care trăiește în America de Sud și în sudul Madagascarului. [Pron. a-i. / < fr. < cuv. tupi].

ÁI A-I/ s. m. mic mamifer arboricol, cu capul acoperit cu o blană moale, cenușie, din America de Sud și Madagascar. (< fr. )

AI s. m. (Ban., Trans. SV) Usturoi. Aj. Allium. AC, 326. Să fiiarbă ridiche cu miere, să mânînce și aiul fript. PL, 147r. Etimologie: lat. alium. Vezi și aia, ait, aiuș.

AIA vb. (Ban.) A pune usturoi în bucate. Ajjĕdz. Allio condio. AC, 326. Etimologie: ai + suf. -a. Vezi și ai, ait, aiuș.

1) aĭ m., pl. tot așa (lat. alium și allium, it. aglio, pv. alh, fr. ail, cat. all, sp. ajo, pg. alho). Ban. Trans. Suc. Pur, usturoĭ sălbatic.

*2) aĭ m. pl. tot așa (cuv. brazilian). Un mamifer edentat tardigrad din America de Sud numit și leneș, care strigă aĭ, de unde-ĭ și vine numele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ai3 (usturoi, mamifer) (reg., rar) s. m., pl. ai, art. aii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AI s. (BOT.) 1. ai sălbatic (Allium ochroleucum) = (reg.) pur. 2. aiul șarpelui (Allium scorodoprasum) = (reg.) pur.

AI-DE-PĂDÚRE s. v. crin de pădure, rostopască.

AI s. (BOT.) 1. ai sălbatic (Allium ochroleucum) = (reg.) pur. 2. aiul șarpelui (Allium scorodoprasum) = (reg.) pur.

ai-de-pădure s. v. CRIN DE PĂDURE. ROSTOPASCĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ái (ái), s. m. – Usturoi. – Mr., megl. al’ŭ, istr. ǫlú. Lat. alium (Pușcariu 47; Candrea-Dens., 25; Rew 366; DAR); cf. alb. aj, it. aglio, prov. alh, fr. ail, cat. all, sp. ajo, gal., port. alho.Der. ai (var. aia), vb. (a condimenta cu usturoi); aișoară, s. f. (plantă, usturoiță); aișor, s. m. (ghiocel; crin-de-pădure; plantă); aitură, s. f. (piftie cu usturoi); aiuș, s. m. (plantă, Alium silvestre).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ai2, s.m., pl. – (pop.) Ani. – Din an, ani (< lat. annus „an”, anni „ani”).

ai1, s.m. – (reg.; bot.) Usturoi (Allium sativum). ♦ (med. pop.) Utilizat în tratamentul bolilor infecțioase, afecțiuni pulmonare și hipertensiune arterială. ♦ (mag.) Talisman împotriva strigoilor și a spiritelor malefice: „În sara de Anul Nou, când o însărat, am uns cu ai, am făcut cruce pă prag și pă blănile de la uși, la casă și la grajd, să nu să apropie necurățeniile” (Memoria, 2001: 12; Desești). – Lat. allium „usturoi” (Scriban, Pușcariu, CDDE, DER, MDA).

ai, s.m. – (bot.) Usturoi (Allium sativum). (Med. pop.) Utilizat în tratamentul bolilor infecțioase, afecțiuni pulmonare și hipertensiune arterială: „În sara de Anul Nou, când o însărat, am uns cu ai, am făcut cruce, pă prag și pă blănile de la uși, la casă și la grajd, să nu să apropie necurățeniile” (Memoria 2001: 12; Desești). – Lat. alium „usturoi”.

Intrare: aii
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aii
  • aiire
  • aiit
  • aiitu‑
  • aiind
  • aiindu‑
singular plural
  • aiește
  • aiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aiesc
(să)
  • aiesc
  • aiam
  • aiii
  • aiisem
a II-a (tu)
  • aiești
(să)
  • aiești
  • aiai
  • aiiși
  • aiiseși
a III-a (el, ea)
  • aiește
(să)
  • aiască
  • aia
  • aii
  • aiise
plural I (noi)
  • aiim
(să)
  • aiim
  • aiam
  • aiirăm
  • aiiserăm
  • aiisem
a II-a (voi)
  • aiiți
(să)
  • aiiți
  • aiați
  • aiirăți
  • aiiserăți
  • aiiseți
a III-a (ei, ele)
  • aiesc
(să)
  • aiască
  • aiau
  • aii
  • aiiseră
  • silabație: a-ia info
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aia
  • aiere
  • aiat
  • aiatu‑
  • aind
  • aindu‑
singular plural
  • aiază
  • aiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aiez
(să)
  • aiez
  • aiam
  • aiai
  • aiasem
a II-a (tu)
  • aiezi
(să)
  • aiezi
  • aiai
  • aiași
  • aiaseși
a III-a (el, ea)
  • aiază
(să)
  • aieze
  • aia
  • aie
  • aiase
plural I (noi)
  • aiem
(să)
  • aiem
  • aiam
  • aiarăm
  • aiaserăm
  • aiasem
a II-a (voi)
  • aiați
(să)
  • aiați
  • aiați
  • aiarăți
  • aiaserăți
  • aiaseți
a III-a (ei, ele)
  • aiază
(să)
  • aieze
  • aiau
  • aiară
  • aiaseră
Intrare: ai (animal)
ai2 (s.m., animal) substantiv masculin
  • silabație: a-i info
substantiv masculin (M95)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ai
  • aiul
  • aiu‑
plural
  • ai
  • aii
  • aiii
genitiv-dativ singular
  • ai
  • aiului
plural
  • ai
  • aii
  • aiilor
vocativ singular
plural
Intrare: ai (usturoi)
ai1 (s.m., usturoi) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ai
  • aiul
  • aiu‑
plural
  • ai
  • aii
genitiv-dativ singular
  • ai
  • aiului
plural
  • ai
  • ailor
vocativ singular
plural
Intrare: ai-de-pădure
ai-de-pădure substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ai-de-pădure
  • aiul-de-pădure
plural
  • ai-de-pădure
  • aii-de-pădure
genitiv-dativ singular
  • ai-de-pădure
  • aiului-de-pădure
plural
  • ai-de-pădure
  • ailor-de-pădure
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aii, aiescverb

etimologie:
  • ai MDA2

ai, aisubstantiv masculin

  • 1. Mic mamifer arboricol cu mișcări lente, din America de Sud și Madagascar (Danbontonia madagascarensis). DEX '09 DEX '98 MDA2 DN
etimologie:

ai, aisubstantiv masculin

  • 1. regional Usturoi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: usturoi
    • format_quote O oaie întreagă... tăiată felii... tăvălită prin seu și printr-o leacă de alifie de ai, căruia i se zice și usturoi. SADOVEANU, F. J. 659. DLRLC
    • 1.1. Ai sălbatic = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiețe și cu flori galbene (Allium ochroleucum), roz (Allium paniculatum), albe-verzui sau roșietice (Allium oleraceum). DEX '09 MDA2 DEX '98
      sinonime: pur
    • 1.2. Aiul șarpelui = plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina în formă de spirală și cu flori roșii-purpurii dispuse în umbele, folosită în alimentație (Allium scorodoprasum). DEX '09 MDA2
      sinonime: pur
  • chat_bubble compus Ai-de-munte, ai-ciovăsc = plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albe-gălbui, dispuse în umbele la vârful tulpinii și care crește în regiunile subalpine (Allium victorialis). MDA2
  • chat_bubble compus Ai-de-toamnă = usturoi de toamnă. MDA2
  • chat_bubble compus Ai-de-pădure = plantă erbacee bulboasă, comestibilă, din familia liliaceelor, cu flori albe și miros și gust de usturoi Si: leurdă (Allium ursinum). MDA2
    sinonime: leurdă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic