aii vt [At: ANON. CAR. / P: ai-i / E: ai] (Îvp) A pune usturoi în mâncare.

AÍ⁵ s. m. Mic mamifer arboricol cu mișcări lente din America de Sud și Madagascar (Danbontonia madagascarensis). – Din fr. aï.

AI⁴, ai, s. m. (Reg.) Usturoi. ◊ Ai sălbatic = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiețe și cu flori galbene (Allium ochroleucum), roz (Allium paniculatum), albe-verzui sau roșietice (Allium oleraceum). Aiul șarpelui = plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina în formă de spirală și cu flori roșii-purpurii dispuse în umbele, folosită în alimentație (Allium scorodoprasum). – Lat. alium.

ai⁶ sm [At: ȘINCAI, HR. III, 142/30 / Pl: ~ / E: lat alium] (Reg) 1 Usturoi. 2 (Îs) ~ sălbatic Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiețe și cu flori galbene (Allium ochroleucum). 3 (Îas) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiețe și cu flori roz (Allium paniculatum). 4 (Îas) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiețe și cu flori albe-verzui sau roșietice (Allium oleraceum). 5 (Îs) ~ul șarpelui Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina în formă de spirală și cu flori roșii-purpurii, dispuse în umbele, folosită în alimentație Si: (pop) prazul-iepurelui (Allium scorodoprasum). 6 (Îc) ~-de-munte, ~-ciovăsc Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albe-gălbui, dispuse în umbele la vârful tulpinii și care crește în regiunile subalpine (Allium victorialis). 7 (Îc) ~-de-toamnă Usturoi de toamnă. 8 (Îc) ~-de-pădure Plantă erbacee bulboasă, comestibilă din familia liliaceelor, cu flori albe și miros și gust de usturoi Si: leurdă (Allium ursinum).

ai⁵ sm [At: DEX² / Pl: ~i / E: fr aï] Mamifer arboricol de talie mică din America de Sud și Madagascar, care are mișcări foarte lente (Danbontonia madascarenzis).

aia³ vt vz aii corectată

AI⁴, ai, s. m. (Reg.) Usturoi. ◊ Ai sălbatic = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiețe și cu flori galbene (Allium ochroleucum), roz (Allium paniculatum), alb-verzui sau roșietice (Allium oleraceum). Aiul șarpelui = plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina în formă de spirală și cu flori roșii-purpurii dispuse în umbele, folosită în alimentație (Allium scorodoprasum). – Lat. allium.

AÍ⁵ s. m. Mic mamifer arboricol cu mișcări lente, din America de Sud și Madagascar (Danbontonia madagascarensis). – Din fr. aï.

AI⁴ s. m. (Transilv., Mold.) Usturoi. O oaie întreagă... tăiată felii... tăvălită prin seu și printr-o leacă de alifie de ai, căruia i se zice și usturoi. SADOVEANU, F. J. 659.

AI⁴ s. m. (Reg.) Usturoi. ◊ Compuse: ai-sălbatic = plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiețe și flori galbene (Allium ochroleucum); aiul-șarpelui = plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina în formă de spirală și flori roșii-purpurii (Allium scorodoprasum). – Lat. alium.

AI s.m. (Zool.) Mamifer arboricol de talie mică, cu capul acoperit cu o blană moale cenușie, care trăiește în America de Sud și în sudul Madagascarului. [Pron. a-i. / < fr. aï < cuv. tupi].

ÁI A-I/ s. m. mic mamifer arboricol, cu capul acoperit cu o blană moale, cenușie, din America de Sud și Madagascar. (< fr. aï)

AI s. m. (Ban., Trans. SV) Usturoi. Aj. Allium. AC, 326. Să fiiarbă ridiche cu miere, să mânînce și aiul fript. PL, 147^r. Etimologie: lat. alium. Vezi și aia, ait, aiuș.

AIA vb. (Ban.) A pune usturoi în bucate. Ajjĕdz. Allio condio. AC, 326. Etimologie: ai + suf. -a. Vezi și ai, ait, aiuș.

1) aĭ m., pl. tot așa (lat. alium și allium, it. aglio, pv. alh, fr. ail, cat. all, sp. ajo, pg. alho). Ban. Trans. Suc. Pur, usturoĭ sălbatic.

*2) aĭ m. pl. tot așa (cuv. brazilian). Un mamifer edentat tardigrad din America de Sud numit și leneș, care strigă aĭ, de unde-ĭ și vine numele.

ai³ (usturoi, mamifer) (reg., rar) s. m., pl. ai, art. aii

ai s. m., pl. ai, art. aii

AI s. (BOT.) 1. ai sălbatic (Allium ochroleucum) = (reg.) pur. 2. aiul șarpelui (Allium scorodoprasum) = (reg.) pur.

AI s. v. praz, pur, usturoi.

AI-DE-PĂDÚRE s. v. crin de pădure, rostopască.

AI s. (BOT.) 1. ai sălbatic (Allium ochroleucum) = (reg.) pur. 2. aiul șarpelui (Allium scorodoprasum) = (reg.) pur.

ai s. v. PRAZ. PUR. USTUROI.

ai-de-pădure s. v. CRIN DE PĂDURE. ROSTOPASCĂ.

ái (ái), s. m. – Usturoi. – Mr., megl. al’ŭ, istr. ǫlú. Lat. alium (Pușcariu 47; Candrea-Dens., 25; Rew 366; DAR); cf. alb. aj, it. aglio, prov. alh, fr. ail, cat. all, sp. ajo, gal., port. alho. – Der. ai (var. aia), vb. (a condimenta cu usturoi); aișoară, s. f. (plantă, usturoiță); aișor, s. m. (ghiocel; crin-de-pădure; plantă); aitură, s. f. (piftie cu usturoi); aiuș, s. m. (plantă, Alium silvestre).

ai², s.m., pl. – (pop.) Ani. – Din an, ani (< lat. annus „an”, anni „ani”).

ai¹, s.m. – (reg.; bot.) Usturoi (Allium sativum). ♦ (med. pop.) Utilizat în tratamentul bolilor infecțioase, afecțiuni pulmonare și hipertensiune arterială. ♦ (mag.) Talisman împotriva strigoilor și a spiritelor malefice: „În sara de Anul Nou, când o însărat, am uns cu ai, am făcut cruce pă prag și pă blănile de la uși, la casă și la grajd, să nu să apropie necurățeniile” (Memoria, 2001: 12; Desești). – Lat. allium „usturoi” (Scriban, Pușcariu, CDDE, DER, MDA).

ai, s.m. – (bot.) Usturoi (Allium sativum). (Med. pop.) Utilizat în tratamentul bolilor infecțioase, afecțiuni pulmonare și hipertensiune arterială: „În sara de Anul Nou, când o însărat, am uns cu ai, am făcut cruce, pă prag și pă blănile de la uși, la casă și la grajd, să nu să apropie necurățeniile” (Memoria 2001: 12; Desești). – Lat. alium „usturoi”.