2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aia3 vt vz aii corectată

AIA vb. (Ban.) A pune usturoi în bucate. Ajjĕdz. Allio condio. AC, 326. Etimologie: ai + suf. -a. Vezi și ai, ait, aiuș.

ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem., adj. pron. dem. (Pop. și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla.Expr. Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.

aii vt [At: ANON. CAR. / P: ai-i / E: ai] (Îvp) A pune usturoi în mâncare.

ăla, aia pd, ad [At: DEX / Pl: ăia, ălea / G-D sg: ălui, ălei; G-D pl: ălor / E: lat illu, illa] (Pfm) 1 Acela, aceea. 2 (Îs) Altă aia Ciudățenie. 3 (Îas) Monstru. 4 (Îs) Toate alea Tot ce trebuie.

ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem., adj. dem. (Pop. și fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla.Expr. Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.

ẮLA, ÁIA, ăia, alea pron. dem. (În vorbirea puțin îngrijită și în texte cu colorit dialectal) Acela, aceea. Calul bun și mîndrele, Alea-mi mănîncă zilele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cît..., cu atît... De ce joc, d-aia-aș juca. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 362. Altă aia = ciudățenie, monstru. Se minuna ca de altă aia. ISPIRESCU, U. 35. Toate alea = tot ce trebuie, toate cele. Puse toate alea la cale pentru drum. ISPIRESCU, L. 16. Cîte alea toate = fel de fel de lucruri. Îi toacă la ureche cîte alea toate. ◊ (Precedat de un «de» calificativ) Unde începu o ploaie d-alea de părea că toarnă cu găleata. ISPIRESCU, L. 28. ◊ (Substantivat, cu sens peiorativ) Un ăla = un oarecare. Un ăla... un prăpădit de amploiat. CARAGIALE, O. I. 44. Să-și mănînce ea tinerețile cu un ăla. CARAGIALE, O. I. 50. ◊ (Adjectival) Să-mi aduci pe muierea aia! NEGRUZZI, S. III 315. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. ăluia, ăleia, gen.-dat. pl. ălora. – Variantă: ăl, ăi (TEODORESCU, P. P. 330), pron. dem. m.

ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem. (În vorbirea puțin îngrijită) Acela, aceea. ◊ Expr. De ce..., de aia... = cu cît..., cu atît... Altă aia = ciudățenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. Cîte alea toate = fel de fel de lucruri. ◊ (Substantivat, peior.) Un ăla = un om oarecare, fără importanță. ◊ (Adjectival) Lucrul ăla. [Gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia, gen.-dat. pl.: ălora] – Lat. illum, illa.

altă-aia f. monstru: se minună ca de altă-aia ISP. ║ pl. alte-ale, eufemistic: 1. nebunie, toane: apucată ca de alte-ale, o rupse la picior ISP.; 2. paralizie, epilepsie: îl băgă în alte-ale.

ăl, a pron. și art., pl. ăĭ, ale; ăla, aĭa, pl. ăĭa, alea. Vest. Cel, cea: ăl-lalt (cel-lalt). Vorba ăluĭa, vorba celuĭa, adică „după cum zice o vorbă, un proverb”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ăla (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăla), g.-d. ăluia, pl. ăia; f. aia, g.-d. ăleia, pl. alea, g.-d. pl. m. și f. ălora

ăla pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. ăluia, pl. ăia; f. sg. áia, g.-d. ăleia, pl. álea, g.-d. m. și f. ălora

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

áltă-áia, alte-alea, s.f. (pop.) 1. monstru 2. epilepsie, paralizie 3. (la pl.) nebunii, toane

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aia pron. dem. (pop. eufem.) 1. penis 2. vulvă, vagin

ăl mai tare din parcare expr. (iron.) individ grozav / formidabil

Intrare: aii
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aii
  • aiire
  • aiit
  • aiitu‑
  • aiind
  • aiindu‑
singular plural
  • aiește
  • aiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aiesc
(să)
  • aiesc
  • aiam
  • aiii
  • aiisem
a II-a (tu)
  • aiești
(să)
  • aiești
  • aiai
  • aiiși
  • aiiseși
a III-a (el, ea)
  • aiește
(să)
  • aiască
  • aia
  • aii
  • aiise
plural I (noi)
  • aiim
(să)
  • aiim
  • aiam
  • aiirăm
  • aiiserăm
  • aiisem
a II-a (voi)
  • aiiți
(să)
  • aiiți
  • aiați
  • aiirăți
  • aiiserăți
  • aiiseți
a III-a (ei, ele)
  • aiesc
(să)
  • aiască
  • aiau
  • aii
  • aiiseră
  • silabație: a-ia info
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aia
  • aiere
  • aiat
  • aiatu‑
  • aind
  • aindu‑
singular plural
  • aiază
  • aiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aiez
(să)
  • aiez
  • aiam
  • aiai
  • aiasem
a II-a (tu)
  • aiezi
(să)
  • aiezi
  • aiai
  • aiași
  • aiaseși
a III-a (el, ea)
  • aiază
(să)
  • aieze
  • aia
  • aie
  • aiase
plural I (noi)
  • aiem
(să)
  • aiem
  • aiam
  • aiarăm
  • aiaserăm
  • aiasem
a II-a (voi)
  • aiați
(să)
  • aiați
  • aiați
  • aiarăți
  • aiaserăți
  • aiaseți
a III-a (ei, ele)
  • aiază
(să)
  • aieze
  • aiau
  • aiară
  • aiaseră
Intrare: ăla
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P22)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • ăla
  • aia
plural
  • ăia
  • alea
genitiv-dativ singular
  • ăluia
  • ăleia
plural
  • ălora
  • ălora
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • ăl
  • a
plural
  • ăi
  • ale
genitiv-dativ singular
  • ălui
  • ălei
plural
  • ălor
  • ălor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aii, aiescverb

etimologie:
  • ai MDA2

ăla, aiapronume, adjectiv pronominal

  • 1. popular familiar Acela. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acela
    • format_quote A venit ăla. Lucrul ăla. DEX '09
    • format_quote Calul bun și mîndrele, Alea-mi mîncă zilele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. DLRLC
    • format_quote Unde începu o ploaie d-alea de părea că toarnă cu găleata. ISPIRESCU, L. 28. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat peiorativ Un ăla = un oarecare. DLRLC
      • format_quote Un ăla... un prăpădit de amploiat. CARAGIALE, O. I. 44. DLRLC
      • format_quote Să-și mănînce ea tinerețile cu un ăla. CARAGIALE, O. I. 50. DLRLC
      • format_quote (și) adjectival Să-mi aduci pe muierea aia! NEGRUZZI, S. III 315. DLRLC
    • chat_bubble De ce..., de aia... = cu cât..., cu atât... DLRLC
      • format_quote De ce joc, d-aia-aș juca. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 362. DLRLC
    • chat_bubble Altă aia = ciudățenie, monstru. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se minuna ca de altă aia. ISPIRESCU, U. 35. DLRLC
    • chat_bubble Toate alea = tot ce trebuie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Puse toate alea la cale pentru drum. ISPIRESCU, L. 16. DLRLC
    • chat_bubble Câte alea toate = fel de fel de lucruri. DLRLC
      • format_quote Îi toacă la ureche câte alea toate. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.