Din totalul de 26 sunt afișate 20 definiții pentru ahtia, ahtiat   conjugări / declinări

AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.

AHTIAT1 s. n. (Rar) Ahtiere. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.

AHTIÁT1 s. n. (Rar) Ahtiere. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.

AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom de un bun (mai ales material). [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.

AHTIÁT1 s. n. (Rar) Ahtiere. Mama Stanca, cu tot amarul și ahtiatul de care era covîrșită, mai zîmbi și ea. DELAVRANCEA, S. 21. – Pronunțat: -ti-at.

AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «după») Stăpînit de o puternică dorință de a dobîndi ceva, lacom de un bun (mai ales) material. – Pronunțat: -ti-at.

AHTIÁT2, -Ă, ahtiați, -te, adj. Lacom de un bun (material). [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.

AHTIÁT1 s. n. (Rar) Ahtiere. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.

ahtiát1 (-ti-at) adj. m., pl. ahtiáți; f. ahtiátă, pl. ahtiáte

ahtiát2 (rar) (-ti-at) s. n.

ahtiát s. n. (sil. -ti-at)

ahtiát1 sn [At: DELAVRANCEA, S. 21 / PI: -uri / E: ahtia] 1-2 Ahtiare (1-2).

ahtiát2, -ă a [At: M. I. CARAGIALE, C. 13 / PI: -ați, -e / E: ahtia] 1 Pătimaș. 2 Pofticios.

AHTIÁT ~tă (~ți, ~te) Care este stăpânit de o dorință puternică; dornic de ceva; setos. [Sil. -ti-at ] /v. a ahtia

ahtiat a. 1. lipsit de ceva ce dorește cu foc; 2. aprins, înfocat după ceva.

ahtiát, -ă adj. (d. aht). Iron. Foarte doritor, foarte lacom: a fi ahtiat după bugetu statuluĭ.

AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht.

AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht.

AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. A dori din tot sufletul ceva, a jindui; a se lăcomi la ceva. [Pr.: -ti-a] – Din aht.