10 definiții pentru ahotnic

ahótnic, ~ă a, sm [At: CREANGĂ, A. 13 / PI: -ici, -ice / E: rs oxoтиник] (Mol) 1 a Doritor. 2 sm Persoană foarte harnică.

AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik.

AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik.

AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -e, adj. (Mold., adeseori cu determinări introduse prin prep. «de», «după», «pentru») Dornic, lacom, îndrăgostit de ceva sau de cineva, pasionat. Măi femeie,.. multă minte-ți mai trebuie zicea tata văzînd-o așa de ahotnică pentru mine. CREANGĂ, A. 13. ◊ (Substantivat) În ce privește pescuitul... eu mă trezisem deodată un ahotnic aprig. SADOVEANU, N. F. 51.

AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom; îndrăgostit, pasionat. – Rus. ohotnik.

ahótnic (reg.) adj. m., pl. ahótnici; f. ahótnică, pl. ahótnice

ahótnic adj. m., pl. ahótnici; f. sg. ahótnică, pl. ahótnice

ahótnic (ahótnică), adj. – Pasionat, avid. Rus., pol., ceh. ochotnik „doritor” (Cihac, II, 272). Mold. (sec. XIX).

ahotnic a. Mold. înfocat: văzând-o așa de ahotnică pentru mine CR. [Rus. AHOTNIKŬ].

ahótnic, -ă adj. (rus. ohótnik, voluntar, pron. și ah-, d. hotili, a voi. V. ahotă). Est. Fam. Înfocat, plin de poftă: a fi ahotnic după (saŭ pentru) cineva. Adv. A bea ahotnic. V. amator.

Intrare: ahotnic
ahotnic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ahotnic ahotnicul ahotnică ahotnica
plural ahotnici ahotnicii ahotnice ahotnicele
genitiv-dativ singular ahotnic ahotnicului ahotnice ahotnicei
plural ahotnici ahotnicilor ahotnice ahotnicelor
vocativ singular
plural