9 definiții pentru ahotnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ahotnic, ~ă a, sm [At: CREANGĂ, A. 13 / Pl: ~ici, ~ice / E: rs охотиник] (Mol) 1 a Doritor. 2 sm Persoană foarte harnică.

AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik.

AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik.

AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -e, adj. (Mold., adeseori cu determinări introduse prin prep. «de», «după», «pentru») Dornic, lacom, îndrăgostit de ceva sau de cineva, pasionat. Măi femeie,.. multă minte-ți mai trebuie zicea tata văzînd-o așa de ahotnică pentru mine. CREANGĂ, A. 13. ◊ (Substantivat) În ce privește pescuitul... eu mă trezisem deodată un ahotnic aprig. SADOVEANU, N. F. 51.

AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom; îndrăgostit, pasionat. – Rus. ohotnik.

ahotnic a. Mold. înfocat: văzând-o așa de ahotnică pentru mine CR. [Rus. AHOTNIKŬ].

ahótnic, -ă adj. (rus. ohótnik, voluntar, pron. și ah-, d. hotili, a voi. V. ahotă). Est. Fam. Înfocat, plin de poftă: a fi ahotnic după (saŭ pentru) cineva. Adv. A bea ahotnic. V. amator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ahótnic (reg.) adj. m., pl. ahótnici; f. ahótnică, pl. ahótnice

ahótnic adj. m., pl. ahótnici; f. sg. ahótnică, pl. ahótnice


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ahótnic (ahótnică), adj. – Pasionat, avid. Rus., pol., ceh. ochotnik „doritor” (Cihac, II, 272). Mold. (sec. XIX).

Intrare: ahotnic
ahotnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ahotnic
  • ahotnicul
  • ahotnicu‑
  • ahotnică
  • ahotnica
plural
  • ahotnici
  • ahotnicii
  • ahotnice
  • ahotnicele
genitiv-dativ singular
  • ahotnic
  • ahotnicului
  • ahotnice
  • ahotnicei
plural
  • ahotnici
  • ahotnicilor
  • ahotnice
  • ahotnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ahotnic

etimologie: