AHOTNIC, -Ă, ahotnici, -e, adj. (Mold., adeseori cu determinări introduse prin prep. «de», «după», «pentru») Dornic, lacom, îndrăgostit de ceva sau de cineva, pasionat. Măi femeie,.. multă minte-ți mai trebuie zicea tata văzînd-o așa de ahotnică pentru mine. CREANGĂ, A. 13. ◊ (Substantivat) În ce privește pescuitul... eu mă trezisem deodată un ahotnic aprig. SADOVEANU, N. F. 51.