3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGORÁ s. f. 1. Piață publică în orașele Greciei antice unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. 2. (În forma agoră) Spațiu public. [Var.: agóră (pl. agore) s. f.] – Din fr. agora.

agóra sf [At: DA / Pl: nct / E: fr, it, agora, gr αγορά] 1 Piață publică în care se concentrau negoțul și toată viața civică a unui oraș din Grecia antică. 2 (Pex) Adunare populară ținută în această piață.

AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice, unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. – Din fr. agora.

AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice, unde se țineau adunările populare; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață.

AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. – Fr. agora (< gr.).

AGORÁ s.f. Piață publică în care se concentrau negoțul și toată viața civică a unui oraș din vechea Grecie (mai ales a orașului Atena); (p. ext.) adunare populară ținută în această piață. [Pl. -le. / < fr., it., gr. agora].

AGORÁ s. f. piață publică a orașelor grecești antice în care se concentrau viața civică și negoțul. (< fr., gr. agora)

*agorá f. (vgr. agorá). Pĭața publică (foru) la vechiĭ Grecĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agorá (piață publică în Antichitate) (gr.) s. f.

*agóră (spațiu public) s. f., g.-d. art. agórei; pl. agóre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AGORA- „piață, loc deschis”. ◊ gr. agora „piață, loc public” > fr. agora-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. agora-.~fob (v. -fob), adj., s. m. și f. (persoană) care suferă de agorafobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de spații deschise; ~nom (v. -nom1), s. m., magistrat grec însărcinat cu aprovizionarea și supravegherea piețelor.

Intrare: agora (pref.)
agora2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • agora
Intrare: agora (s.f.)
agora1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agora
  • agoraua
plural
  • agorale
  • agoralele
genitiv-dativ singular
  • agorale
  • agoralei
plural
  • agorale
  • agoralelor
vocativ singular
plural
Intrare: agoră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ago
  • agora
plural
  • agore
  • agorele
genitiv-dativ singular
  • agore
  • agorei
plural
  • agore
  • agorelor
vocativ singular
plural

agora (s.f.)

  • 1. Piață publică în orașele Greciei antice unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Adunare a poporului care se ținea în această piață.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

agoră

  • 1. Spațiu public.
    surse: DEX '09

etimologie: