3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agóra sf [At: DA / Pl: nct / E: fr, it, agora, gr αγορά] 1 Piață publică în care se concentrau negoțul și toată viața civică a unui oraș din Grecia antică. 2 (Pex) Adunare populară ținută în această piață.

AGORÁ s. f. 1. Piață publică în orașele Greciei antice unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. 2. (În forma agoră) Spațiu public. [Var.: agóră (pl. agore) s. f.] – Din fr. agora.

AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice, unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. – Din fr. agora.

AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice, unde se țineau adunările populare; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață.

AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. – Fr. agora (< gr.).

AGORÁ s.f. Piață publică în care se concentrau negoțul și toată viața civică a unui oraș din vechea Grecie (mai ales a orașului Atena); (p. ext.) adunare populară ținută în această piață. [Pl. -le. / < fr., it., gr. agora].

AGORÁ s. f. piață publică a orașelor grecești antice în care se concentrau viața civică și negoțul. (< fr., gr. agora)

*agorá f. (vgr. agorá). Pĭața publică (foru) la vechiĭ Grecĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agorá (piață publică în Antichitate) (gr.) s. f.

*agóră (spațiu public) s. f., g.-d. art. agórei; pl. agóre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AGORA- „piață, loc deschis”. ◊ gr. agora „piață, loc public” > fr. agora-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. agora-.~fob (v. -fob), adj., s. m. și f. (persoană) care suferă de agorafobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de spații deschise; ~nom (v. -nom1), s. m., magistrat grec însărcinat cu aprovizionarea și supravegherea piețelor.

Intrare: agora (pref.)
agora2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • agora
Intrare: agora (s.f.)
agora1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agora
  • agoraua
plural
  • agorale
  • agoralele
genitiv-dativ singular
  • agorale
  • agoralei
plural
  • agorale
  • agoralelor
vocativ singular
plural
Intrare: agoră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ago
  • agora
plural
  • agore
  • agorele
genitiv-dativ singular
  • agore
  • agorei
plural
  • agore
  • agorelor
vocativ singular
plural

agora (s.f.)

  • 1. Piață publică în orașele Greciei antice unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Adunare a poporului care se ținea în această piață.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

agoră

  • 1. Spațiu public.
    surse: DEX '09

etimologie: