3 intrări

13 definiții

agóra sf [At: DA / Pl: nct / E: fr, it, agora, gr αγορά] 1 Piață publică în care se concentrau negoțul și toată viața civică a unui oraș din Grecia antică. 2 (Pex) Adunare populară ținută în această piață.

AGORÁ s. f. 1. Piață publică în orașele Greciei antice unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. 2. (În forma agoră) Spațiu public. [Var.: agóră (pl. agore) s. f.] – Din fr. agora.

AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice, unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. – Din fr. agora.

AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice, unde se țineau adunările populare; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață.

AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. – Fr. agora (< gr.).

agorá (piață publică în Antichitate) (gr.) s. f.

AGORÁ s.f. Piață publică în care se concentrau negoțul și toată viața civică a unui oraș din vechea Grecie (mai ales a orașului Atena); (p. ext.) adunare populară ținută în această piață. [Pl. -le. / < fr. , it., gr. agora].

AGORÁ s. f. piață publică a orașelor grecești antice în care se concentrau viața civică și negoțul. (< fr., gr. agora)

*agorá f. (vgr. agorá). Pĭața publică (foru) la vechiĭ Grecĭ.

agóră (spațiu public) s. f., g.-d. art. agórei; pl. agóre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AGORA- „piață, loc deschis”. ◊ gr. agora „piață, loc public” > fr. agora-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. agora-.~fob (v. -fob), adj., s. m. și f. (persoană) care suferă de agorafobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de spații deschise; ~nom (v. -nom1), s. m., magistrat grec însărcinat cu aprovizionarea și supravegherea piețelor.

Intrare: agora (pref.)
agora (pref.)
prefix (I7-P)
Intrare: agora (subst.)
agora (subst.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agora agoraua
plural agorale agoralele
genitiv-dativ singular agorale agoralei
plural agorale agoralelor
vocativ singular
plural
Intrare: agoră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ago agora
plural agore agorele
genitiv-dativ singular agore agorei
plural agore agorelor
vocativ singular
plural