4 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGORÁ s. f. 1. Piață publică în orașele Greciei antice unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. 2. (În forma agoră) Spațiu public. [Var.: agóră (pl. agore) s. f.] – Din fr. agora.

agóra sf [At: DA / Pl: nct / E: fr, it, agora, gr αγορά] 1 Piață publică în care se concentrau negoțul și toată viața civică a unui oraș din Grecia antică. 2 (Pex) Adunare populară ținută în această piață.

AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice, unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. – Din fr. agora.

AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice, unde se țineau adunările populare; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață.

AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. – Fr. agora (< gr.).

AGORÁ s.f. Piață publică în care se concentrau negoțul și toată viața civică a unui oraș din vechea Grecie (mai ales a orașului Atena); (p. ext.) adunare populară ținută în această piață. [Pl. -le. / < fr., it., gr. agora].

AGORÁ s. f. piață publică a orașelor grecești antice în care se concentrau viața civică și negoțul. (< fr., gr. agora)

*agorá f. (vgr. agorá). Pĭața publică (foru) la vechiĭ Grecĭ.

agorî́ vt [At: T. PAPAHAGI, M. / Pzi: agór / E: nct] 1 (Reg) A surpa. 2 (Reg; d. fructe) A scutura.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

agora (piață publică în Antichitate) (gr.) s. f.

*ago (spațiu public) s. f., g.-d. art. agorei; pl. agore

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AGORA- „piață, loc deschis”. ◊ gr. agora „piață, loc public” > fr. agora-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. agora-.~fob (v. -fob), adj., s. m. și f. (persoană) care suferă de agorafobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de spații deschise; ~nom (v. -nom1), s. m., magistrat grec însărcinat cu aprovizionarea și supravegherea piețelor.

agorî, agorăsc, vb. tranz. – (reg.) A surpa, a da jos (Papahagi, 1925). – Et. nec. (MDA).

agorî, agorăsc, vb. tranz. – A surpa, a da jos (Papahagi 1925). – Et. nec.

agorî, agorăsc, v.t. (reg.) A surpa, a da jos. – Et. nec. (MDA).

Intrare: agora (pref.)
agora2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • agora
Intrare: agora (s.f.)
agora1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agora
  • agoraua
plural
  • agorale
  • agoralele
genitiv-dativ singular
  • agorale
  • agoralei
plural
  • agorale
  • agoralelor
vocativ singular
plural
Intrare: agoră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ago
  • agora
plural
  • agore
  • agorele
genitiv-dativ singular
  • agore
  • agorei
plural
  • agore
  • agorelor
vocativ singular
plural
Intrare: agorî
verb (VT347)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agorî
  • agorâre
  • agorât
  • agorâtu‑
  • agorând
  • agorându‑
singular plural
  • ago
  • agorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • agor
(să)
  • agor
  • agoram
  • agorâi
  • agorâsem
a II-a (tu)
  • agori
(să)
  • agori
  • agorai
  • agorâși
  • agorâseși
a III-a (el, ea)
  • ago
(să)
  • agore
  • agora
  • agorî
  • agorâse
plural I (noi)
  • agorâm
(să)
  • agorâm
  • agoram
  • agorârăm
  • agorâserăm
  • agorâsem
a II-a (voi)
  • agorâți
(să)
  • agorâți
  • agorați
  • agorârăți
  • agorâserăți
  • agorâseți
a III-a (ei, ele)
  • ago
(să)
  • agore
  • agorau
  • agorâ
  • agorâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

agora, agoralesubstantiv feminin

  • 1. Piață publică în orașele Greciei antice unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Adunare a poporului care se ținea în această piață. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

ago, agoresubstantiv feminin

  • 1. Spațiu public. DEX '09
etimologie:

agorî, agorverb

regional
  • 1. Surpa. MDA2
    sinonime: surpa
  • 2. Desapre fructe: scutura. MDA2
    sinonime: scutura
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.