AGORA s. f. 1. Piață publică în orașele Greciei antice unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. 2. (În forma agoră) Spațiu public. [Var.: agoră (pl. agore) s. f.] – Din fr. agora.

agora sf [At: DA / Pl: nct / E: fr, it, agora, gr αγορά] 1 Piață publică în care se concentrau negoțul și toată viața civică a unui oraș din Grecia antică. 2 (Pex) Adunare populară ținută în această piață.

*AGORA sf. 🏛 1 Piață mare publică în orașele Greciei vechi ¶ 2 Adunare a poporului ce se ținea în una din aceste piețe [gr.].

AGORA s. f. Piață publică în orașele Greciei antice, unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. – Din fr. agora.

AGORA s. f. Piață publică în orașele Greciei antice, unde se țineau adunările populare; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață.

AGORA s. f. Piață publică în orașele Greciei antice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. – Fr. agora (< gr.).

AGORA s.f. Piață publică în care se concentrau negoțul și toată viața civică a unui oraș din vechea Grecie (mai ales a orașului Atena); (p. ext.) adunare populară ținută în această piață. [Pl. -le. / < fr., it., gr. agora].

AGORA s. f. piață publică a orașelor grecești antice în care se concentrau viața civică și negoțul. (< fr., gr. agora)

*agorá f. (vgr. agorá). Pĭața publică (foru) la vechiĭ Grecĭ.

agora (piață publică în Grecia antică) (gr.) s. f.

agora (piață publică în Antichitate) (gr.) s. f.

agora s. f.