16 definiții pentru agonisi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGONISI, agonisesc, vb. IV Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din ngr. agonízome (aor. agonisthika) „a lupta”.

agonisi vt [At: COD. VOR. 45 / Pzi: ~sesc / E: ngr αγονίζομε] 1 A câștiga prin muncă. 2 A economisi. 3 A obține. 4 (Înv) A munci.

AGONISI (-isesc) vb. tr. 1 A dobîndi prin muncă, a aduna foloase cu multă trudă: s’au hotărît... să meargă ’n lume ca să slujească și așa să-și agonisească hrana (OT.); a-și ~ v’a a, a cîștiga prin muncă cele trebuincioase pentru traiu 2 Pr. ext. A dobîndi, a căpăta: nume rău de ... viclean și-au agonosit (MUST.) [gr. άγώνισα άγωνίζω].

AGONISI, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a câștiga prin muncă. ♦ A strânge, a pune deoparte; a economisi. – Din ngr. agonízome (aor. agonisthika) „a lupta”.

AGONISI, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobîndi, a cîștiga prin muncă. Răsufla iute, ca și cum ea ar fi agonisit ou truda ei... averile familiei. DUMITRIU, B. F. 120. Tot ce am agonisit am cheltuit cu drumul. BART, E. 281. Stau în drum să mă gîndesc. Ce s-apuc, ce să muncesc, Pînea să-mi agonisesc. ALECSANDRI, P. P. 285. ◊ Fig. Badiul tot măcelărește... Mulți dușmani agonisește. TEODORESCU, P. P. 538.

AGONISI, agonisesc, vb. IV. Tranz. A dobîndi, a cîștiga prin muncă. – Ngr. agonizomai (aor. agonisa) „a lupta”.

A AGONISI ~esc tranz. (bani, avere) A dobândi prin muncă asiduă (punând deoparte); a aduna; a strânge. /<gr. agonizo

agonisì v. a câștiga cu anevoie, a dobândi cu mari osteneli. [Gr. bizantin AGONIZO, a lupta: câștigul e considerat ca rezultatul luptei pentru existență (v. câștiga)].

agonisésc v. tr. (mgr. aggonízome, aor, agónisa, lupt, mă silesc; vsl. agonisovati, a lupta, a suferi; it. agognare, a dori cu lăcomie, d. vgr. agoniáo, mă tem de nereușită. V. agonie). Adun avere cu greŭ: atîta am agonisit și eŭ! Vechĭ. Dobîndesc, capăt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

agonisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agonisesc, 3 sg. agonisește, imperf. 1 agoniseam; conj. prez. 1 sg. să agonisesc, 3 să agonisească

agonisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agonisesc, imperf. 3 sg. agonisea; conj. prez. 3 să agonisească

agonisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agonisesc, imperf. 3 sg. agonisea; conj. prez. 3 sg. și pl. agonisească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AGONISI vb. 1. v. economisi. 2. a dobândi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.)

AGONISI vb. 1. a acumula, a aduna, a economisi, a face, a strînge, (pop.) a chivernisi, (reg.) a priștipi, a răgădui, a sclipui, (Transilv.) a mirui, (Olt. și Munt.) a scofeli, (Ban.) a stăci, (Transilv. și Maram.) a șporoli, (prin Maram.) a zorobi, (fig.) a prăsi. (A ~ o avere bunicică.) 2. a dobîndi, a procura, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ cele necesare.)

A agonisi ≠ a cheltui, a risipi, a prăpădi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

agonisi (-sesc, -it) vb.1. (Înv.) A munci, a trudi. – 2. A obține, a cîștiga. – 3. A economisi, a pune deoparte. -Mr.agunisescu, agunisire „a munci”, megl. angunisés, a(n)gunisiri „ a se grăbi”. Mgr. ἀγωνίξομαι, aorist ἀγώνισα „a lupta” (Roesler 563; DAR), de unde provin și it. agognare „a dori amarnic”, și în toate limbile romanice, agonia (rom. agonie, s. f., din fr.; agoniza, vb.; agonistic, adj.). – Der. agoniseală, s. f. (muncă; cîștig, bunuri); agonisită, s. f. (cîștig, economii); agonisitor, adj. (muncitor; care cîștigă bine prin muncă).

Intrare: agonisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agonisi
  • agonisire
  • agonisit
  • agonisitu‑
  • agonisind
  • agonisindu‑
singular plural
  • agonisește
  • agonisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • agonisesc
(să)
  • agonisesc
  • agoniseam
  • agonisii
  • agonisisem
a II-a (tu)
  • agonisești
(să)
  • agonisești
  • agoniseai
  • agonisiși
  • agonisiseși
a III-a (el, ea)
  • agonisește
(să)
  • agonisească
  • agonisea
  • agonisi
  • agonisise
plural I (noi)
  • agonisim
(să)
  • agonisim
  • agoniseam
  • agonisirăm
  • agonisiserăm
  • agonisisem
a II-a (voi)
  • agonisiți
(să)
  • agonisiți
  • agoniseați
  • agonisirăți
  • agonisiserăți
  • agonisiseți
a III-a (ei, ele)
  • agonisesc
(să)
  • agonisească
  • agoniseau
  • agonisi
  • agonisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

agonisi, agonisescverb

  • 1. A dobândi, a câștiga prin muncă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Răsufla iute, ca și cum ea ar fi agonisit cu truda ei... averile familiei. DUMITRIU, B. F. 120. DLRLC
    • format_quote Tot ce am agonisit am cheltuit cu drumul. BART, E. 281. DLRLC
    • format_quote Stau în drum să mă gîndesc. Ce s-apuc, ce să muncesc, Pînea să-mi agonisesc. ALECSANDRI, P. P. 285. DLRLC
    • format_quote figurat Badiul tot măcelărește... Mulți dușmani agonisește. TEODORESCU, P. P. 538. DLRLC
etimologie:
  • limba neogreacă agonízome, αγονίζομε (aoristul lui agonisthika) „a lupta”. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.