2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

AGLUTINÁRE, aglutinări, s. f. Acțiunea de a se aglutina; alipire. – V. aglutina.

AGLUTINÁRE, aglutinări, s. f. Acțiunea de a se aglutina; alipire. – V. aglutina.

AGLUTINÁRE, aglutinări, s. f. Acțiunea de a se aglutina; lipire, împreunare, aglomerare prin alipire.

AGLUTINÁRE, aglutinări, s. f. Acțiunea de a se aglutina; lipire, aglomerare prin lipire.

aglutináre (a-glu-) s. f., g.-d. art. aglutinắrii; pl. aglutinắri

aglutináre s. f. (sil. -glu-), g.-d. art. aglutinării; pl. aglutinări

aglutináre sf [At: DA / Pl: ~nări / E: aglutina] 1 Adeziune a unor particule Si: aglutinat1 (1), aglutinație (1). 2 Alipire a bacteriilor hematomiilor Si: aglutinat1, aglutinație (2). 3 Formare a unui cuvânt din mai multe elemente lexicale Si: aglutinat1 (3), aglutinație (3).

AGLUTINÁRE s. (LINGV., BIOL., TEHN.) alipire, lipire, reunire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte.)

AGLUTINÁRE s.f. Acțiunea de a se aglutina. ♦ Alipire a bacteriilor, a hematiilor și a altor celule. ♦ (Lingv.) Alipire a unei particule la un cuvânt sau a unui cuvânt la alt cuvânt. [< aglutina].

AGLUTINÁRE s. f. 1. acțiunea de a se aglutina. 2. aglomerare a bacteriilor, a hematiilor și a altor celule. 3. (lingv.) alipire și a unei particule sau unui afix la un cuvânt ori a unui cuvânt la alt cuvânt. (< aglutina)

AGLUTINÁ, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre particulele unor materiale) A se lipi unele de altele prin adeziune. ♦ (Despre bacterii, hematii etc.) A se lipi și a se precipita sub acțiunea unor substanțe. ♦ (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul, formând un singur cuvânt. – Din fr. agglutiner, lat. agglutinare.

AGLUTINÁ, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre particulele unor materiale) A se lipi unele de altele prin adeziune. ♦ (Despre bacterii, hematii etc.) A se lipi și a se precipita sub acțiunea unor substanțe. ♦ (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul formând un singur cuvânt. – Din fr. agglutiner, lat. agglutinans, -ntis.

AGLUTINÁ, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre unele elemente, unele materiale granuloase etc.) A se lipi strîns, a se împreuna prin alipire, a se aglomera. Huilele grase se aglutinează pe grătarul focarului în timpul topirii. ♦ (Despre bacterii) A se aglomera prin alipire (în anumite condiții). Vibrionul holeric se aglutinează sub influența serului imun. ♦ (Despre elemente distincte ale vorbirii) A se alipi unul de altul, sudîndu-se și formând un singur cuvînt. În limba romînă articolul hotărît se aglutinează cu substantivul pe lîngă care se pune.

AGLUTINÁ, aglutinez, vb. I. Refl. (Despre unele elemente, unele materiale granuloase etc.) A se împreuna prin alipire; a se uni. ♦ (Despre bacterii) A se aglomera prin alipire (în anumite condiții). ♦ (Despre elemente ale vorbirii) A se lipi unul de altul, formând un singur cuvânt. – Fr. agglutiner (lat. lit. agglutinare).

aglutiná (a se ~) (a-glu-) vb. refl., ind. prez. 3 se aglutineáză

aglutiná vb. (sil. -glu-), ind. prez. 1 sg. aglutinéz, 3 sg. și pl. aglutineáză

aglutiná vtr [At: DA / Pzi: -nez / E: fr agglutiner, lat agglutinare] 1 (D. particulele unor materiale) A se lipi unele de altele prin adeziune. 2 (D. bacterii, hematii etc.) A se lipi și a se precipita sub acțiunea unor substanțe. 3 (D. elementele vorbirii) A se lipi unul de altul, formând un singur cuvânt.

AGLUTINÁ vb. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) alipi, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente ale vorbirii se ~.)

AGLUTINÁ vb. I. refl. A se uni, a se lipi strâns. ♦ (Despre bacterii) A se aglomera prin alipire. ♦ (Despre cuvinte etc.) A se uni, a se lipi, formând un cuvânt unic (cu alt sens). [< fr. agglutiner, cf. lat. agglutinare].

AGLUTINÁ vb. refl. a se uni, a se lipi strâns. (< fr. /s'/agglutiner, lat. agglutinare)

Intrare: aglutinare
aglutinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aglutinare aglutinarea
plural aglutinări aglutinările
genitiv-dativ singular aglutinări aglutinării
plural aglutinări aglutinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aglutina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aglutina aglutinare aglutinat aglutinând singular plural
aglutinea aglutinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aglutinez (să) aglutinez aglutinam aglutinai aglutinasem
a II-a (tu) aglutinezi (să) aglutinezi aglutinai aglutinași aglutinaseși
a III-a (el, ea) aglutinea (să) aglutineze aglutina aglutină aglutinase
plural I (noi) aglutinăm (să) aglutinăm aglutinam aglutinarăm aglutinaserăm, aglutinasem*
a II-a (voi) aglutinați (să) aglutinați aglutinați aglutinarăți aglutinaserăți, aglutinaseți*
a III-a (ei, ele) aglutinea (să) aglutineze aglutinau aglutina aglutinaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)