agesc

etimologie:

  • aga + sufix -esc
    surse: MDA2

14 definiții

agestí vtr [At: HEM 501 / V: -tri / Pzi: -tesc / E: agest] (Reg) 1 A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2 (D. bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. 3 (Fig; d. persoane) A se pripăși.

AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. Refl. (Despre bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripăși, a se aciua. – Din agest.

AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. Refl. (Despre bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripăși, a se aciua. – Din agest.

AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Regional; și în forma agestri) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind la o cotitură a ei lemne, bușteni etc.; a forma un stăvilar. 2. Refl. (Despre lemne, crăci etc.) A se îngrămădi la cotitura unei ape, formînd un stăvilar. ◊ Fig. (Despre persoane) A se opri într-un loc străin, a se pripăși. Cum de s-a agestrit aceasta pe-aici? MARIAN, O. I 55. – Variantă: agestrí vb. IV.

AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. Refl. (Despre bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripăși; a se oploși. – Din agest.

agestí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agestésc, imperf. 3 sg. agesteá; conj. prez. 3 să agesteáscă

agestí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agestésc, imperf. 3 sg. agesteá; conj. prez. 3 sg. și pl. agesteáscă

AGESTÍ vb. v. aciua, cuibări, oploși, pripăși.

A SE AGESTÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre bușteni, crengi etc.) A forma un agest; a se îngrămădi la cotitura unei ape. 2) fig. A se stabili undeva sau pe lângă cineva; a se aciua; a se oploși; a se pripăși. /Din agest

A AGESTÍ ~ésc tranz. rar (ape curgătoare) A opri la o cotitură cu ajutorul unui agest. /Din agest

agésc, -eáscă adj. (d. agă). Al agăĭ: seĭmenĭ ageștĭ. V. agiesc

agest(r)ésc v. tr. Nord. Grămădesc. V. refl. Lemnele s' aŭ agestit la cotu rîuluĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

agestí vb. v. ACIUA. CUIBĂRI. OPLOȘI. PRIPĂȘI.

Intrare: agesti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) agesti agestire agestit agestind singular plural
agestește agestiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) agestesc (să) agestesc agesteam agestii agestisem
a II-a (tu) agestești (să) agestești agesteai agestiși agestiseși
a III-a (el, ea) agestește (să) agestească agestea agesti agestise
plural I (noi) agestim (să) agestim agesteam agestirăm agestiserăm, agestisem*
a II-a (voi) agestiți (să) agestiți agesteați agestirăți agestiserăți, agestiseți*
a III-a (ei, ele) agestesc (să) agestească agesteau agesti agestiseră
Intrare: agesc
agesc (f. agească) adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: Scriban
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agesc agescul agească ageasca
plural agești ageștii agești ageștile
genitiv-dativ singular agesc agescului agești ageștii
plural agești ageștilor agești ageștilor
vocativ singular
plural
agesc (f. agescă) adjectiv
adjectiv (A14)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agesc agescul agescă agesca
plural agești ageștii ageste agestele
genitiv-dativ singular agesc agescului ageste agestei
plural agești ageștilor ageste agestelor
vocativ singular
plural
Intrare: Agești
Agești
nume propriu (I3)
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

O definiție încorporată

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

agésc, -eáscă a [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 89/21 / PI: -ești / E: aga + -esc] (Înv) Care ține de agă Si: (Înv) agiesc.