26 de definiții pentru agent aghent (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

AGÉNT, -Ă, agenți, -te, s. m. și f. 1. S. m. și f. Reprezentant (oficial) al unei instituții, al unei organizații, al unui stat etc., care îndeplinește anumite însărcinări. Agent diplomatic. Agent de transmisiuni. Agent provocator. Agent secret. 2. S. m. Factor activ care provoacă diferite fenomene fizice, chimice etc. Agenți atmosferici. ◊ Agenți geografici = factori fizici sau biologici care, prin acțiunea lor, produc transformări continue în învelișul geografic. Agent corosiv v. corosiv. 3. S. m. (Biol.; în sintagma) Agent patogen = microorganism capabil să pătrundă și să se înmulțească într-un organism animal sau vegetal, provocând manifestări patologice. 4. S. m. (Lingv.; în sintagma) Nume de agent = substantiv sau adjectiv care indică pe autorul acțiunii unui verb. [Var.: (înv.) aghént s. m.] – Din fr. agent, lat. agens, -ntis, rus. aghent.

AGÉNT, -Ă, agenți, -te, s. m. și f. 1. S. m. și f. Reprezentant (oficial) al unei instituții, al unei organizații, al unui stat etc., care îndeplinește anumite însărcinări. Agent diplomatic. Agent de transmisiuni. Agent provocator. Agent secret. 2. S. m. Factor activ, care provoacă diferite fenomene fizice, chimice etc. Agenți atmosferici.Agenți geografici = factori fizici sau biologici care, prin acțiunea lor, produc transformări continue în învelișul geografic. Agent corosiv v. corosiv. 3. S. m. (Biol.; în sintagma) Agent patogen = microorganism capabil să pătrundă și să se înmulțească într-un organism animal sau vegetal, provocând manifestări patologice. 4. S. m. (Lingv.; în sintagma) Nume de agent = substantiv sau adjectiv care indică pe autorul acțiunii unui verb. [Var.: (înv.) aghént s. m.] – Din fr. agent, lat. agens, -ntis, rus. aghent.

AGÉNT, agenți, s. m. I. 1. (Adesea urmat de determinări care indică domeniul de activitate) Reprezentant oficial al unei instituții, al unei organizații etc., care îndeplinește anumite misiuni sau însărcinări. Agent agricol. Agent zootehnic. ◊ Agenți de la posturile de comandă... aduceau ordine. CAMILAR, N. I 48. Un agent sanitar... susținea că a inventat un fel de etuvă. BART, E. 98. ◊ Agent diplomatic = persoană oficială însărcinată să întrețină relații și să ducă tratative cu un guvern străin. 2. (Peiorativ; urmat de determinări) Persoană pusă în slujba unui guvern sau a unui partid burghez pentru a submina lupta politică, economică și organizatorică a clasei muncitoare. Unitatea [Partidului Muncitoresc Romîn] s-a făurit în lupta neîmpăcată împotriva social-democraților de dreapta – agenți ai dușmanului de clasă în rîndurile muncitorimii și dușmani ai unității proletare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 154. Descoperirea și stîrpirea agenților imperialismului, a agenților dușmanului de clasă trebuie să fie o preocupare a întregului partid, a fiecărei organizații de partid și a fiecărui comunist REZ. HOT. I 165 ◊ Agent electoral = persoană de care se serveau partidele politice burgheze pentru a provoca în timpul alegerilor diversiuni, scandaluri, furt de voturi etc. Agent (secret sau de siguranță) = persoană folosită de autoritățile polițienești ale statelor capitaliste în acțiunea de represiune și provocare dusă împotriva mișcării muncitorești și democratice. Agent provocator = persoană angajată de autoritățile polițienești burgheze pentru a provoca diversiuni în sînul mișcării muncitorești. [Partidul Comunist al Uniunii Sovietice] a crescut și s-a întărit prin curățirea permanentă a rîndurilor sale în lupta împotriva agenților provocatori, a spionilor și diversionisților, agenți ai imperialismului străin strecurați în rîndurile partidului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 32. II. Factor activ, eficient, care provoacă diferite fenomene fizice, chimice etc. Agent chimic. Agenții atmosferici contribuie la dezagregarea scoarței pămîntului.Fig. Luxul este cel mai teribil agent al corupțiunii. FILIMON, C. 201. III. (În expr.) Nume de agent = substantiv sau adjectiv care indică pe autorul acțiunii unui verb. Cuvîntul «trecător» este nume de agent.Complement de agent = subiectul logic al acțiunii unui verb pasiv. În propoziția «planul este înfăptuit de muncitorii care lucrează fără preget», cuvîntul «muncitorii» este, din punct de vedere sintactic, un complement de agent. – Variantă: (învechit) aghént (KOGĂLNICEANU, S. 103) s. m.

AGÉNT, agenți, s. m. 1. Reprezentant (oficial) al unei instituții, al unei organizații etc., care îndeplinește anumite însărcinări. 2. Factor activ, eficient, care provoacă diferite fenomene fizice, chimice etc. Agenți atmosferici. 3. (În expr.) Nume de agent = substantiv sau adjectiv care indică pe autorul acțiunii unui verb. [Var.: (înv.) aghént s. m.] – Fr. agent (lat. lit. agens, -ntis).

agént s. m., pl. agénți

agént, -ă [At: URICARIUL I, 1656 / V: (înv) aghént / PI: -nți, -e / E: fr agent, lat agens, -ntis] 1-3 smf (Șîs ~ diplomatic, ~ de transmisiuni, ~ secret etc.) Reprezentant (oficial) al unei instituții, al unei organizații, al unui stat etc., care îndeplinește anumite însărcinări. 4 sm (Șîs ~ nți atmosferici). Factor activ care provoacă diferite fenomene fizice, chimice etc. 5-6 sn (Îs) ~ nți geografici) Factori fizici sau biologici care, prin acțiunea lor, produc transformări continue în învelișul geografic. 7-8 sn (Îs) ~ corosiv Vz corosiv. 9-10 sm (Blg; îs) ~ patogen Microorganism capabil să pătrundă și să se înmulțească într-un organism animal sau vegetal, provocând manifestări patologice. 11-12 sm (Lin; îs) Nume de ~ Substantiv sau adjectiv care îl indică pe autorul acțiunii unui verb.

AGÉNT s. 1. (înv.) zapciu, (arg.) copoi. (~ de poliție.) 2. v. spion. 3. agent de percepție v. perceptor. 4. agent sanitar v. felcer. 5. factor. (~ natural.) 6. agent chimic v. reactiv.

AGÉNT, -Ă s.m. și f. 1. Reprezentant al unui stat, al unei instituții, al unei întreprinderi etc., care are anumite însărcinări; cel care lucrează în numele cuiva, care îndeplinește o misiune publică. 2. Orice factor care dă naștere unei acțiuni, factor activ. 3. Nume de agent = substantiv sau adjectiv care arată pe cel care îndeplinește acțiunea unui verb. 4. Spion. [Pl. -enți, (1,4) -nte, var. aghent, -ă s.m.f. / < fr. agent, cf. it. agente, germ. Agent, lat. agens < agere – a face].

AGÉNT, -Ă I. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituții, întreprinderi etc. care îndeplinește anumite însărcinări. ♦ ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relațiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viața economică a unei societăți comerciale; ~ secret = cel care îndeplinește o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulație = (sub)ofițer de poliție cu îndrumarea, supravegherea și controlul circulației pe drumurile publice. II. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc. ♦ ~ patogen = microorganism care determină apariția unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acțiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acțiunii unui verb pasiv; propoziție completivă de ~ = propoziție care arată acțiunea exprimată printr-un verb pasiv. (< fr. agent, lat. agens)

agént (agénți), s. m. – Reprezentant al unei instituții care îndeplinește anumite însărcinări. Fr. agent.Der. agenție, s. f.,din fr. agence (derivat ca poliție din police etc.); agentură, s. f., din germ. Agentur.

AGÉNT ~ți m. 1) Reprezentant oficial al unui stat, al unei organizații sau instituții care are anumite însărcinări. ◊ ~ diplomatic persoană trimisă de un stat cu misiunea de a-l reprezenta în relațiile politice cu alt stat. 2) Persoană care face spionaj; spion. 3) Factor activ care dă naștere unei acțiuni. ~ chimic. ~ fizic. 4) lingv.: Nume de ~ numele care indică autorul acțiunii unui verb. /<fr. agent, lat. agens, ~ntis

agent m. 1. principiu de acțiune, tot ce lucrează sau operează: aburul e un agent puternic; 2. însărcinat cu o misiune publică ori particulară: agent de poliție, agent de schimb, agent diplomatic.

*agént m. (lat. ágens, de la ágere, a lucra). Tot ceĭa ce lucrează: lumina și căldura-s agențĭ aĭ naturiĭ. Acela care face afacerile altuĭa, ale statuluĭ: prefecțiĭ, miniștriĭ îs agențiĭ guvernuluĭ. Mic funcționar executiv: agent de poliție. Agent de schimb, mijlocitor autorizat p. negocierea efectelor publice. Agent de afacerĭ, acela care se însărcinează să conducă p. altu afacerĭ de interes. Agent diplomatic, persoană trimeasă ca diplomat. – Vechĭ aghent (rus. agent).

AGHÉNT s. m. v. agent.

agéntă s. f., g.-d. art. agéntei; pl. agénte

agéntă s. f., pl. agénte

Intrare: agent
substantiv masculin și feminin (MF2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agent agentul agentă agenta
plural agenți agenții agente agentele
genitiv-dativ singular agent agentului agente agentei
plural agenți agenților agente agentelor
vocativ singular
plural
aghent
substantiv masculin și feminin (MF2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aghent aghentul aghentă aghenta
plural aghenți aghenții aghente aghentele
genitiv-dativ singular aghent aghentului aghente aghentei
plural aghenți aghenților aghente aghentelor
vocativ singular
plural