20 de definiții pentru coroziv

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COROZIV, -Ă, corozivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent coroziv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. Sublimat coroziv = clorură de mercur, folosită în soluție ca dezinfectant. 2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. [Scris și: corosiv] – Din fr. corrosif, lat. corrosivus.

coroziv a. și n. care coroade: substanță corozivă, un coroziv.

*corozív, -ă adj. (lat. corrosivus). Care produce coroziunĭ, roaderĭ. Sublimat coroziv, biclorură de mercur.

corosiv, ~ă a [At: STAMATI, D / V: ~oziv / Pl: ~i, ~e / E: fr corrosif it corrosivo] 1-2 (D. substanțe) Care produce coroziune (1-2). 3 (Îs) Agent ~ Substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. 4 (Îs) Sublimat ~ Clorură de mercur, întrebuințată în soluție ca dezinfectant. 5 (Fig) Mușcător.

COROSIV, -Ă, corosivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. Sublimat corosiv = clorură de mercur, întrebuințată în soluție ca dezinfectant. 2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. – Din fr. corrosif, lat. corrosivus.

COROSIV, -Ă, corosivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact. Sublimat corosiv = biclorură de mercur, întrebuințată în soluție ca dezinfectant. 2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. Este vorba de carența poeziei satirice, a unei satire corosive și necruțătoare, aptă să demaște și să înfiereze pe «corifeii» unor noi măceluri. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/4. El cobora-n tăcere cătră mine, Țintind în gol privirea-i corosivă. TOPÎRCEANU, S. A. 101.

COROSIV adj. 1. (Despre substanțe) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care are o acțiune electrochimică asupra suprafeței corpurilor cu care intră în contact; sublimat corosiv = biclorură de mercur folosită ca dezinfectant. 2. (Fig.) Mușcător, usturător. [Var. coroziv, -ă adj. / cf. fr. corosif, lat. corrosivus].

COROSIV adj. 1. (despre substanțe) care provoacă o coroziune. 2. (fig.) mușcător, usturător. (< fr. corrosif, lat. corrosivus)

COROSIV ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre substanțe, medii, agenți) Care corodează; cu proprietatea de a coroda. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care exprimă aluzii răutăcioase; mușcător; înțepător; urzicător; usturător; pișcător. Inteligență ~ă. /<fr. corrosif, lat. corrosivus

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coroziv adj. m., pl. corozivi; f. corozi, pl. corozive

coroziv adj. m., pl. corozivi; f. corozivă, pl. corozive

corosiv adj. m., pl. corosivi; f. sg. corosivă, pl. corosive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COROSIV adj., s. (CHIM.) corodant.

SUBLIMAT COROSIV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.

SUBLIMAT COROSIV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.

Intrare: coroziv
coroziv adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coroziv
  • corozivul
  • corozivu‑
  • corozi
  • coroziva
plural
  • corozivi
  • corozivii
  • corozive
  • corozivele
genitiv-dativ singular
  • coroziv
  • corozivului
  • corozive
  • corozivei
plural
  • corozivi
  • corozivilor
  • corozive
  • corozivelor
vocativ singular
plural
corosiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corosiv
  • corosivul
  • corosivu‑
  • corosi
  • corosiva
plural
  • corosivi
  • corosivii
  • corosive
  • corosivele
genitiv-dativ singular
  • corosiv
  • corosivului
  • corosive
  • corosivei
plural
  • corosivi
  • corosivilor
  • corosive
  • corosivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coroziv, coroziadjectiv

  • 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: corodant antonime: anticoroziv
    • 1.1. Agent coroziv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Sublimat coroziv = clorură de mercur, folosită în soluție ca dezinfectant. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: săricică
  • 2. figurat Mușcător, pișcător, pătrunzător, urzicător, usturător, înțepător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Este vorba de carența poeziei satirice, a unei satire corosive și necruțătoare, aptă să demaște și să înfiereze pe «corifeii» unor noi măceluri. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/4. DLRLC
    • format_quote El cobora-n tăcere cătră mine, Țintind în gol privirea-i corosivă. TOPÎRCEANU, S. A. 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.