2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

afináre sf [At: Nom. MIN. 74 / PI: -nări / E: afina] 1-2 Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj. 3 Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 4 Eliminare completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acestuia. 5 Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 6 (D. fire textile) Subțiere.

AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 2. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 3. Eliminare completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina.

AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 2. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 3. Eliminarea completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina.

AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina. 1. Purificare a unei mase metalice, separare de impurități (prin metode chim ce sau electrolitice). 2. Subțiere a firelor textile (torcîndu-le foarte fin).

AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina.

afináre (acțiunea de a afina) s. f., g.-d. art. afinắrii; pl. afinắri

afináre s. f., g.-d. art. afinării; pl. afinări

AFINÁRE s. (IND., TEHN.) afinaj. (~ zahărului brut.)

AFINÁRE s.f. Acțiunea de a afina; afinaj. ♦ Operație de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea și rafinarea. ♦ Eliminarea completă a gazelor produse în topitura de sticlă. [< afina].

AFINÁRE s. f. 1. acțiunea de a afina; afinaj. 2. operație de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea și rafinarea. (< afina)

afiná vt [At: DA ms / Pzi: -néz / E: fr affiner, it affinare] 1 A separa de impurități masă metalică. 2 (D. fibre textile) A face mai fin Si: a subția.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică o masă metalică, uneori în stare lichidă) A separa de impurități (prin metode chimice sau electrolitice). 2. (Cu privire la fire de lînă, de bumbac etc.) A subția, a face foarte fin.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Fr. affiner (it. affinare).

afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză

afiná (a purifica, a subția) vb., ind. prez. 1 sg. afinéz, 3 sg. și pl. afineáză

AFINÁ vb. I. tr. 1. A înlătura impuritățile dintr-o masă metalică. 2. (Text.) A subția, a face firele foarte fine. [< fr. affiner].

AFINÁ vb. tr. 1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă. 2. (text.) a subția firele. (< fr. affiner)

A AFINÁ ~éz tranz. 1) (impurități) A separa în timpul topirii dintr-o masă metalică. 2) (fire de bumbac, de lână etc.) A subția făcând (mai) fin. /<fr. affiner, it. affinare

Intrare: afina
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) afina afinare afinat afinând singular plural
afinea afinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) afinez (să) afinez afinam afinai afinasem
a II-a (tu) afinezi (să) afinezi afinai afinași afinaseși
a III-a (el, ea) afinea (să) afineze afina afină afinase
plural I (noi) afinăm (să) afinăm afinam afinarăm afinaserăm, afinasem*
a II-a (voi) afinați (să) afinați afinați afinarăți afinaserăți, afinaseți*
a III-a (ei, ele) afinea (să) afineze afinau afina afinaseră
Intrare: afinare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afinare afinarea
plural afinări afinările
genitiv-dativ singular afinări afinării
plural afinări afinărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)