2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afinare sf [At: Nom. MIN. 74 / Pl: ~nări / E: afina] 1-2 Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj. 3 Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 4 Eliminare completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acestuia. 5 Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 6 (D. fire textile) Subțiere.

AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 2. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 3. Eliminare completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina.

AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați. 2. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării. 3. Eliminarea completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – V. afina.

AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina. 1. Purificare a unei mase metalice, separare de impurități (prin metode chim ce sau electrolitice). 2. Subțiere a firelor textile (torcîndu-le foarte fin).

AFINÁRE, afinări, s. f. Acțiunea de a afina.

AFINÁRE s.f. Acțiunea de a afina; afinaj. ♦ Operație de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea și rafinarea. ♦ Eliminarea completă a gazelor produse în topitura de sticlă. [< afina].

AFINÁRE s. f. 1. acțiunea de a afina; afinaj. 2. operație de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea și rafinarea. (< afina)

afina vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: fr affiner, it affinare] 1 A separa de impurități masă metalică. 2 (D. fibre textile) A face mai fin Si: a subția.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică o masă metalică, uneori în stare lichidă) A separa de impurități (prin metode chimice sau electrolitice). 2. (Cu privire la fire de lînă, de bumbac etc.) A subția, a face foarte fin.

AFINÁ, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Fr. affiner (it. affinare).

AFINÁ vb. I. tr. 1. A înlătura impuritățile dintr-o masă metalică. 2. (Text.) A subția, a face firele foarte fine. [< fr. affiner].

AFINÁ vb. tr. 1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă. 2. (text.) a subția firele. (< fr. affiner)

A AFINÁ ~éz tranz. 1) (impurități) A separa în timpul topirii dintr-o masă metalică. 2) (fire de bumbac, de lână etc.) A subția făcând (mai) fin. /<fr. affiner, it. affinare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afináre (acțiunea de a afina) s. f., g.-d. art. afinắrii; pl. afinắri

afináre s. f., g.-d. art. afinării; pl. afinări

afiná (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afineáză

afiná (a purifica, a subția) vb., ind. prez. 1 sg. afinéz, 3 sg. și pl. afineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFINÁRE s. (IND., TEHN.) afinaj. (~ zahărului brut.)

AFINARE s. (IND., TEHN.) afinaj. (~ zahărului brut.)

Intrare: afinare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afinare
  • afinarea
plural
  • afinări
  • afinările
genitiv-dativ singular
  • afinări
  • afinării
plural
  • afinări
  • afinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: afina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afina
  • afinare
  • afinat
  • afinatu‑
  • afinând
  • afinându‑
singular plural
  • afinea
  • afinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afinez
(să)
  • afinez
  • afinam
  • afinai
  • afinasem
a II-a (tu)
  • afinezi
(să)
  • afinezi
  • afinai
  • afinași
  • afinaseși
a III-a (el, ea)
  • afinea
(să)
  • afineze
  • afina
  • afină
  • afinase
plural I (noi)
  • afinăm
(să)
  • afinăm
  • afinam
  • afinarăm
  • afinaserăm
  • afinasem
a II-a (voi)
  • afinați
(să)
  • afinați
  • afinați
  • afinarăți
  • afinaserăți
  • afinaseți
a III-a (ei, ele)
  • afinea
(să)
  • afineze
  • afinau
  • afina
  • afinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

afinare

  • 1. Acțiunea de a afina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: afinaj
    • 1.1. Proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.1.1. Perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați.
        surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Subțiere a firelor textile (torcându-le foarte fin).
      surse: DLRLC
    • 1.3. Operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.4. Eliminare completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia.
      surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • vezi afina
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

afina

  • 1. A separa de impurități o masă metalică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A subția firele de lână, de bumbac etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: