4 intrări

41 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Din afin1.

afină sf [At: DA / Pl: ~ne / E: afin1 + ] Fruct comestibil al afinului1.

AFI (pl. -ine) 🌿 Broboană neagră-albăstrie, foarte gustoasă pe care o produce afinul; poporul usucă aceste broboane, le fierbe, iar zeama o întrebuințează ca doctorie contra diareei și a tusei.

AFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. – Forma feminină a lui afin1.

AFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului, în formă de bobiță neagră-albăstruie, cu gust ușor astringent. Pe prietenul nostru Alecu l-am hrănit cu caș și cu miel fript și l-am cinstit cu rachiu de afine. SADOVEANU, N. F. 172.

AFINĂ, afine, s. f. Fructul comestibil al afinului1, în formă de bobiță neagră-albăstruie. – Forma feminină a lui afin1.

AFINĂ ~e f. Fructul afinului. [G. D. afinei] /Din afin

afină f. broboană de afin din care se fac conserve și siropuri răcoritoare; sucul lor roșu închis se întrebuințează spre a văpsi stofe și pentru colorarea artificială a vinurilor.

áfină f., pl. e (din dafin infl. de lat. ácinus și ácinum, pl. ácina, bobiță, bacă. D. rom. vine ung. afónya și áfonya. Fruct de afin.

AFIN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis.

AFINA, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.

AFINA, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. – Din fr. affiner, it. affinare.

afin2, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: lat affinis] (Jur) 1-2 smf, a (Persoană) care este rudă prin alianță.

afina vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: fr affiner, it affinare] 1 A separa de impurități masă metalică. 2 (D. fibre textile) A face mai fin Si: a subția.

*AFIN2 sm., *AFI (pl. -ine) sf. ⚖️ Rudă (prin alianță): tot acel ce nu este nici rudă, nici afin (cuscru) cu pupilul nu poate fi silit a primi tutela fără voința sa (COD.-CIV.); dacă femeia judecătorului este rudă sau afină a uneia din părți (PR.-CIV.) [ lat. affinis].

AFIN1 sm. 🌿 Tufă care crește prin locurile stîncoase și umede din pădurile muntoase și subalpine, și prin pășunile pietroase din regiunea alpină (Vaccinium myrlillus) (🖼 37).

AFIN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f. (Jur.) Rudă prin alianță. – Din lat. affinis.

AFINA, afinez, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică o masă metalică, uneori în stare lichidă) A separa de impurități (prin metode chimice sau electrolitice). 2. (Cu privire la fire de lînă, de bumbac etc.) A subția, a face foarte fin.

AFINA, afinez, vb. I. Tranz. 1. A separa de impurități o masă metalică. 2. A subția firele de lînă, de bumbac etc. – Fr. affiner (it. affinare).

AFIN, -Ă adj. Înrudit. // s.m. și f. Rudă prin alianță. [< lat. affinis].

AFINA vb. I. tr. 1. A înlătura impuritățile dintr-o masă metalică. 2. (Text.) A subția, a face firele foarte fine. [< fr. affiner].

AFIN, -Ă I. adj. înrudit. II. s. m. f. rudă prin alianță. (< lat. affinis)

AFINA vb. tr. 1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă. 2. (text.) a subția firele. (< fr. affiner)

A AFINA ~ez tranz. 1) (impurități) A separa în timpul topirii dintr-o masă metalică. 2) (fire de bumbac, de lână etc.) A subția făcând (mai) fin. /<fr. affiner, it. affinare

*afín, -ă adj. (lat. affínis, învecinat, d. finis, hotar. V. fine). Rudă pin alianță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

afi2 (rudă) s. f., g.-d. art. afinei; pl. afine

afină1 (fruct) s. f., g.-d. art. afinei; pl. afine

afină1 (fruct) s. f., g.-d. art. afinei; pl. afine

afi2 (rudă) s. f., g.-d. art. afinei; pl. afine

afină (fruct) s. f., g.-d. art. afinei; pl. afine

afi (rudă) s. f., g.-d. art. afinei; pl. afine

afina (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 1 sg. afinez, 3 afinea; conj. prez. 1 sg. să afinez, 3 să afineze

afina (a ~) (a separa de impurități, a subția firele) vb., ind. prez. 3 afinea

afina (a purifica, a subția) vb., ind. prez. 1 sg. afinez, 3 sg. și pl. afinea

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VACCINIUM L., AFINE, fam. Ericaceae. Gen originar din emisfera nordică, din regiunile arctice pînă în munții din regiunile tropicale, cca 148 specii, arborași erecți sau repenți. Frunze caduce sau persistente, alterne, cu pețioli scurți, întregi sau dentate. Flori solitare sau în raceme terminale sau axilare, corolă albă, roz, roșie, cilindrică sau campanulată, cu 4-5 lacinii, 8 sau 10 stamine, ovar inferior cu 4-10 loji, antere cu apendice. Fruct, bacă cu multe semințe.

Vaccinium myrtillus L., « Afine ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (corolă verde-deschis cu nuanță de roșu-carmin, sferică, cu 5 lacinii, 10 stamine) singulare, pendente în axa frunzelor. Frunze ovate, ascuțite la vîrf, fin-serate, verzi, caduce. Arbust, 0,45- 0,50 m înălțime foarte ramificat, semitîrîtor. Tulpini și lujeri glabri, verzi. Fruct sferic, bacă neagră-albăstruie.

Intrare: afină (bot.)
afină1 (bot.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afină
  • afina
plural
  • afine
  • afinele
genitiv-dativ singular
  • afine
  • afinei
plural
  • afine
  • afinelor
vocativ singular
plural
Intrare: afină (persoană)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afi
  • afina
plural
  • afine
  • afinele
genitiv-dativ singular
  • afine
  • afinei
plural
  • afine
  • afinelor
vocativ singular
  • afi
  • afino
plural
  • afinelor
Intrare: afin (adj.)
afin3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afin
  • afinul
  • afinu‑
  • afi
  • afina
plural
  • afini
  • afinii
  • afine
  • afinele
genitiv-dativ singular
  • afin
  • afinului
  • afine
  • afinei
plural
  • afini
  • afinilor
  • afine
  • afinelor
vocativ singular
plural
Intrare: afina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afina
  • afinare
  • afinat
  • afinatu‑
  • afinând
  • afinându‑
singular plural
  • afinea
  • afinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afinez
(să)
  • afinez
  • afinam
  • afinai
  • afinasem
a II-a (tu)
  • afinezi
(să)
  • afinezi
  • afinai
  • afinași
  • afinaseși
a III-a (el, ea)
  • afinea
(să)
  • afineze
  • afina
  • afină
  • afinase
plural I (noi)
  • afinăm
(să)
  • afinăm
  • afinam
  • afinarăm
  • afinaserăm
  • afinasem
a II-a (voi)
  • afinați
(să)
  • afinați
  • afinați
  • afinarăți
  • afinaserăți
  • afinaseți
a III-a (ei, ele)
  • afinea
(să)
  • afineze
  • afinau
  • afina
  • afinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afină, afinesubstantiv feminin

  • 1. Fructul comestibil al afinului, o bacă în formă de bobiță neagră-albăstruie, brumată, cu gust acrișor. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe prietenul nostru Alecu l-am hrănit cu caș și cu miel fript și l-am cinstit cu rachiu de afine. SADOVEANU, N. F. 172. DLRLC
etimologie:

afina, afinezverb

  • 1. A separa de impurități o masă metalică. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A subția firele de lână, de bumbac etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: subția
etimologie:

afin, afiadjectiv

etimologie:

afin, afinisubstantiv masculin
afi, afinesubstantiv feminin

  • 1. Persoană aflată în raport juridic de afinitate. DEX '09 MDA2 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.