2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

adulterá vt [At: EMINESCU, P. / Pzi: -réz / E: fr adultérer] 1 (Frm; nob) A falsifica. 2 (Spc) A altera un text.

adulterá vb., ind. prez. 1 sg. adulteréz, 3 sg. și pl. adultereáză

ADULTERÁ vb. I tr. (Rar) A falsifica, a altera un text. [Cf. fr. adultérer].

ADULTERÁ vb. tr. a denatura (un text). (< fr. adultérer)

A ADULTERÁ ~éz tranz. (un text) A prezenta altfel decât în realitate; a falsifica; a denatura. /<fr. adultérer

adultér, ~ă a, sn [At: MACEDONSKI, O. I, 243 / PI: -i, -e / E: fr adultère, it adultero, lat adulterium] 1-2 (Care ține de) nerespectarea fidelității conjugale.

ADULTÉR, -Ă, adulteri, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre soți) Care a încălcat fidelitatea conjugală. 2. S. n. Infracțiune care constă în încălcarea fidelității conjugale de către unul dintre soți. – Din fr. adultère, lat. adulterium.

ADULTÉR, -Ă, adulteri, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre soți) Care a încălcat fidelitatea conjugală. 2. S. n. Infracțiune care constă în încălcarea fidelității conjugale de către unul dintre soți. – Din fr. adultère, lat. adulterium.

ADULTÉR2, -Ă, adulteri, -e, adj. (Despre soți) Care calcă fidelitatea conjugală.

ADULTÉR1, adultere, s. n. Călcarea fidelității conjugale de către unul din soți.

ADULTÉR2, -Ă, adulteri, -e, adj. (Despre soți) Care calcă fidelitatea conjugală. – Fr. adultère (lat. lit. adulter).

ADULTÉR1, adultere, s. n. Călcarea fidelității conjugale de către unul dintre soți. – Fr. adultère (lat. lit. adulterium).

adultér2 s. n., pl. adultére

adultér1 (infidel) adj. m., pl. adultéri; f. adultéră, pl. adultére

adultér s. n., pl. adultére

adultér adj. m., pl. adultéri; f. sg. adultéră, pl. adultére

ADULTÉR adj., s. 1. adj. infidel, necredincios, nefidel, (înv.) preacurvar, preaiubit, viclean, viclenitor, (fig.) trădător. (Bărbat ~; femeie ~.) 2. s. (JUR.) infidelitate, înșelăciune, necredință, (înv.) preacurvie, preacurvire, preaiubire, viclenie, (fig.) trădare. (A comis un ~.)

Adulter ≠ credincios, devotat, fidel

ADULTÉR s.n. Nerespectare a fidelității conjugale făptuită de către unul din soți. // adj. (Despre soți) Care nu respectă fidelitatea conjugală. [< lat. adulter, cf. fr. adultère].

ADULTÉR, -Ă I. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală. II. s. n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei. (< fr. adultère, lat. adulterium)

Intrare: adulter
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adulter adulterul adulte adultera
plural adulteri adulterii adultere adulterele
genitiv-dativ singular adulter adulterului adultere adulterei
plural adulteri adulterilor adultere adulterelor
vocativ singular
plural
Intrare: adultera
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adultera adulterare adulterat adulterând singular plural
adulterea adulterați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adulterez (să) adulterez adulteram adulterai adulterasem
a II-a (tu) adulterezi (să) adulterezi adulterai adulterași adulteraseși
a III-a (el, ea) adulterea (să) adultereze adultera adulteră adulterase
plural I (noi) adulterăm (să) adulterăm adulteram adulterarăm adulteraserăm, adulterasem*
a II-a (voi) adulterați (să) adulterați adulterați adulterarăți adulteraserăți, adulteraseți*
a III-a (ei, ele) adulterea (să) adultereze adulterau adultera adulteraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)