opțiuni

2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adultera vt [At: EMINESCU, P. / Pzi: ~réz / E: fr adultérer] 1 (Frm; nob) A falsifica. 2 (Spc) A altera un text.

ADULTERÁ vb. I tr. (Rar) A falsifica, a altera un text. [Cf. fr. adultérer].

ADULTERÁ vb. tr. a denatura (un text). (< fr. adultérer)

A ADULTERÁ ~éz tranz. (un text) A prezenta altfel decât în realitate; a falsifica; a denatura. /<fr. adultérer

adultér, ~ă a, sn [At: MACEDONSKI, O. I, 243 / Pl: ~i, ~e / E: fr adultère, it adultero, lat adulterium] 1-2 (Care ține de) nerespectarea fidelității conjugale.

ADULTÉR, -Ă, adulteri, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre soți) Care a încălcat fidelitatea conjugală. 2. S. n. Infracțiune care constă în încălcarea fidelității conjugale de către unul dintre soți. – Din fr. adultère, lat. adulterium.

ADULTÉR, -Ă, adulteri, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre soți) Care a încălcat fidelitatea conjugală. 2. S. n. Infracțiune care constă în încălcarea fidelității conjugale de către unul dintre soți. – Din fr. adultère, lat. adulterium.

ADULTÉR2, -Ă, adulteri, -e, adj. (Despre soți) Care calcă fidelitatea conjugală.

ADULTÉR2, -Ă, adulteri, -e, adj. (Despre soți) Care calcă fidelitatea conjugală. – Fr. adultère (lat. lit. adulter).

ADULTÉR s.n. Nerespectare a fidelității conjugale făptuită de către unul din soți. // adj. (Despre soți) Care nu respectă fidelitatea conjugală. [< lat. adulter, cf. fr. adultère].

ADULTÉR, -Ă I. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală. II. s. n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei. (< fr. adultère, lat. adulterium)

ADÚLTER1 ~ă (~i, ~e) (despre soți) Care a încălcat fidelitatea conjugală. /<fr. adultere, lat. adulterium

adulter a. care calcă credința conjugală. ║ n. violarea credinței conjugale.

*adultér, -ă adj. și s. (fr. adultère, d. lat. adúlter, gen. adúlteri, d. ad, la, și alter, altu). Care calcă credința conjugală. S. n., pl. e. Adulteriŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adulterá vb., ind. prez. 1 sg. adulteréz, 3 sg. și pl. adultereáză

adultér1 (infidel) adj. m., pl. adultéri; f. adultéră, pl. adultére

adultér adj. m., pl. adultéri; f. sg. adultéră, pl. adultére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADULTÉR adj., s. 1. adj. infidel, necredincios, nefidel, (înv.) preacurvar, preaiubit, viclean, viclenitor, (fig.) trădător. (Bărbat ~; femeie ~.) 2. s. (JUR.) infidelitate, înșelăciune, necredință, (înv.) preacurvie, preacurvire, preaiubire, viclenie, (fig.) trădare. (A comis un ~.)

ADULTER adj., s. 1. adj. infidel, necredincios, nefidel, (înv.) preacurvar, preaiubit, viclean, viclenitor, (fig.) trădător. (Bărbat ~; femeie ~.) 2. s. (JUR.) infidelitate, înșelăciune, necredință, (înv.) preacurvie, preacurvire, preaiubire, viclenie, (fig.) trădare. (A comis un ~.)

Adulter ≠ credincios, devotat, fidel

Intrare: adultera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adultera
  • adulterare
  • adulterat
  • adulteratu‑
  • adulterând
  • adulterându‑
 singular plural
  • adulterează
  • adulterați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adulterez
 (să)
  • adulterez
  • adulteram
  • adulterai
  • adulterasem
a II-a (tu)
  • adulterezi
 (să)
  • adulterezi
  • adulterai
  • adulterași
  • adulteraseși
a III-a (el, ea)
  • adulterează
 (să)
  • adultereze
  • adultera
  • adulteră
  • adulterase
plural I (noi)
  • adulterăm
 (să)
  • adulterăm
  • adulteram
  • adulterarăm
  • adulteraserăm
  • adulterasem
a II-a (voi)
  • adulterați
 (să)
  • adulterați
  • adulterați
  • adulterarăți
  • adulteraserăți
  • adulteraseți
a III-a (ei, ele)
  • adulterează
 (să)
  • adultereze
  • adulterau
  • adulterară
  • adulteraseră
Intrare: adulter (adj.)
adulter1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adulter
  • adulterul
  • adulteru‑
  • adulteră
  • adultera
plural
  • adulteri
  • adulterii
  • adultere
  • adulterele
genitiv-dativ singular
  • adulter
  • adulterului
  • adultere
  • adulterei
plural
  • adulteri
  • adulterilor
  • adultere
  • adulterelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
legătură către această paradigmă

adulter (adj.)

etimologie: