18 definiții pentru aducție aducțiune

adúcție sf [At: DA / V: (înv) -iúne (PI: -iuni) / PI: -ii / E: lat adductio, -onis, fr adduction] 1 (Teh) Transportare. 2 (Teh) Îndreptarea apei către un anumit loc. 3 (Îs) Conductă de ~ Conductă sau canal sub presiune cu nivel liber, care transportă un lichid de la punctul de captare până la cel de distribuție. 4 Ansamblu hidrotehnic constituit din astfel de conducte. 5 (Îs) ~ de apă Apeduct. 6 (Atm) Mișcare efectuată de un mușchi aductor.

ADÚCȚIE, aducții, s. f. 1. Construcție hidrotehnică destinată transportării unui fluid de la punctul de captare până la cel de folosire. 2. Mișcare efectuată de un mușchi aductor. [Var.: aducțiune s. f.] – Din fr. adduction, lat. adductio, -onis.

ADÚCȚIE, aducții, s. f. 1. Construcție hidrotehnică destinată transportării unui fluid de la punctul de captare până la cel de folosire. 2. Mișcare efectuată de un mușchi aductor. [Var.: aducțiúne s. f.] – Din fr. adduction, lat. adductio, -onis.

ADÚCȚIE, aducții, s. f. (Tehn.; și în forma aducțiune) Faptul de a aduce, de a transporta; aducere, transport. Conductă de aducțieÎn numeroase întreprinderi au fost realizate lucrări de mecanizare, de ventilație și aerisire, instalații igienico-sanitare, aducțiuni de apă potabilă, apărători și balustrade de protecție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2687. - Pronunțat: -ți-e. – Variantă: aducțiúne s. f.

ADÚCȚIE, aducții, s. f. (Tehn.) Aducere, transport. ◊ Aducție de apă = apeduct. [Var.: aducțiúne s. f.] – Fr. adduction (lat. lit. adductio, -onis).

adúcție / aducțiúne (-ți-e / -ți-u-) s. f., art. adúcția (-ți-a) / aducțiúnea, g.-d. art. adúcției / aducțiúnii; pl. adúcții / aducțiúni, art. adúcțiile (-ți-i-) / aducțiúnile

adúcție s. f. (sil. -ți-e), art. adúcția (sil. -ți-a), g.-d. art. adúcției; pl. adúcții, art. adúcțiile (sil. -ți-i-)

ADÚCȚIE s.f. 1. Transportare, aducere, transport; acțiunea de a îndrepta apele către un anumit loc. ◊ Aducție de apă = apeduct. 2. Acțiunea mușchilor aductori. [Var. aducțiune s.f. / cf. fr. adduction, it. adduzione].

ADÚCȚIE s. f. 1. mișcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului. 2. dirijare a apelor către locul de distribuire. (< fr. adduction, lat. adductio)

ADÚCȚIE ~i f. 1) tehn. Construcție hidrotehnică pentru conducerea unui fluid de la locul de colectare până la punctul de folosire. ~ de apă potabilă. 2) anat. Mișcare a unui mușchi aductor. [G.-D. aducției; Sil. -ți-e] /<fr. adduction, lat. aductio, ~onis

aducțiúne sf vz aducție

ADUCȚIÚNE s. f. v. aducție.

ADUCȚIÚNE s. f. v. aducție.

ADUCȚIÚNE s. f. V. aducție.

ADUCȚIÚNE s. f. v. aducție.

ADUCȚIÚNE s.f. v. aducție.

*aducțiúne f. (lat. addúctio, -ónis). Anat. Acțiunea mușchilor aductorĭ. – Și -úcție și -úcere.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ADDÚCȚIE (‹ fr.) s. f. (FIZIOL.) Mișcare efectuată de un mușchi adductor.

Intrare: aducție
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aducție aducția
plural aducții aducțiile
genitiv-dativ singular aducții aducției
plural aducții aducțiilor
vocativ singular
plural
aducțiune
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aducțiune aducțiunea
plural aducțiuni aducțiunile
genitiv-dativ singular aducțiuni aducțiunii
plural aducțiuni aducțiunilor
vocativ singular
plural