2 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADRESA, adresez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.; a face apel la... ♦ Tranz. A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc. – Din fr. adresser.

ADRESA, adresez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.; a face apel la... ♦ Tranz. A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc. – Din fr. adresser.

adresa [At: (a. 1776) URICARIUL I, 181 / Pzi: ~sez / E: fr adresser] 1 vt A trimite o scrisoare, un pachet la o anumită adresă. 2 vt A scrie adresa pe o scrisoare, un pachet etc. 3-4 vtr A (se) îndrepta cu vorba către cineva. 5-6 vtr A (se) îndrepta către o persoană, instituție cu o invitație, cerere etc.

*ADRESA (-esez) l. vb. tr. 1 ✉️ A trimite, a îndrepta (o scrisoare, un pachet, etc.): nu știu unde să-i adresez scrisorile 2 A arăta, a face, a exprima: ~ mulțumiri; ~ complimente 3 A vorbi cuiva: nu i-am adresat nici o vorbă. II. vb. refl. 1 A se îndrepta cu vorba către cineva, a vorbi cuiva: nu s’a adresat către mine 2 A se îndrepta către cineva spre a-i cere o lămurire, un sfat, un ajutor, etc.: tată-său, dac’a văzut... că nu-i vine de hac, s’a adresat la stăpînire (I.-GH.) [fr.].

ADRESA, adresez, vb. I. (Construit cu dativul sau, mai rar, cu determinări introduse prin prep. «la» sau «către») 1. Refl. A se îndrepta cu vorba către cineva. Voi nu știți nimic?... se adresă colonelul... celorlalți doi soldați. SAHIA, N. 76. ◊ Tranz. Adresîndu-i peste masă cîteva vorbe grecești, păru a-l întreba dacă-i place junghiul (= pumnalul)... cu mănunchi de fildeș. SADOVEANU, Z. C. 136. Îmi adresase acele vorbe un băietănaș. SADOVEANU, N. F. 53. 2. Tranz. A îndrepta (către o persoană sau o instituție) o invitație, o cerere, o rugăminte scrisă sau verbală; a face apel la. A adresat o cerere către Ministerul Comunicațiilor.Îmi pare rău că nu trage aci în gazdă directorul, pentru că aș fi avut de adresat o petițiune de jalbă. ALECSANDRI, T. I 275. ◊ Refl. Nu găsiră nimic mai nimerit decît să se adreseze la Poartă. NEGRUZZI, S. 1 331. 3. Tranz. (Cu privire la petiții sau scrisori) A scrie titlul sau adresa care arată către cine e îndreptat textul.

ADRESA, adresez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.; a face apel la... ♦ Tranz. A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc. – Fr. adresser.

ADRESA vb. I. 1. tr. A trimite direct (cuiva) o scrisoare, o cerere, o plîngere. 2. tr. A scrie titlul sau adresa (pe o cerere sau pe o scrisoare). 3. refl. A-și îndrepta cuvîntul către cineva, a vorbi cuiva; a face apel la... [P.i. -sez. / < fr. adresser].

ADRESA vb. I. tr. 1. a trimite direct o scrisoare, o cerere. 2. a scrie adresa (pe o cerere, pe o scrisoare). II. refl. a-și îndrepta cuvântul către cineva; a face apel la. (< fr. adresser)

A SE ADRESA mă ~ez intranz. 1) A se îndrepta cu vorba către cineva (pentru a întreba, a cere o explicație etc.). 2) A înainta o adresă (o cerere, o scrisoare oficială etc.). /<fr. adresser

A ADRESA ~ez tranz. 1) (scrisori, plicuri, pachete etc.) A prevedea cu adresă. 2) (cereri, solicitări etc.) A trimite direct; a orienta către cineva. /<fr. adresser

adresà v. 1. a trimite direct: a adresa o scrisoare; 2. a îndrepta vorba către cineva, a-i vorbi; 3. a recurge la, a se îndrepta către cineva.

ADRESĂ, adrese, s. f. 1. Indicație (pe scrisori, pe colete etc.) cuprinzând numele și domiciliul destinatarului. ♦ Date care indică domiciliul unei persoane. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A greși adresa = a) a nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată; b) (fam.) a avea o părere greșită despre cineva sau ceva, a se înșela asupra cuiva. 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, o instituție etc. 3. (Inform.) Expresie (numerică) pentru localizarea informației în memorie (3). – Din fr. adresse.

adre sf [At: C. NEGRUZZI I, 208/ V: (înv) adres sn, (Trs) adrea / Pl: ~se/ E: fr adresse] 1 Indicație (pe scrisori, colete etc.) a numelui și domiciliului unei persoane. 2 Date care indică domiciliul unei persoane. 3 (Îs) ~ bibliografică Totalitatea datelor de apariție a unei cărți. 4-5 (Îe) (A spune, sau a vorbi ceva) la ~a cuiva (A spune sau a vorbi ceva) cu privire la cineva. 6 (Îe) A greși ~a A nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată. 7 (Fam; îae) A avea o părere greșită despre cineva sau ceva. 8 (Fam; îae) A se înșela în privința cuiva. 9 Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, instituție etc. 10 (Inf) Expresie (numerică) pentru localizarea informației în memorie. 11 (În statele monarhiste) Răspuns dat de parlament mesajului de deschidere a sesiunii parlamentare.

ADRESARISI, ADRESUI = ADRESA.

*ADRE (pl. -ese) sf. 1 ✉️ Numele și locuința unei persoane scrise pe o scrisoare, un pachet, etc., spre a arăta unde trebue să se trimită și cui să se predea: am scris greșit adresa 2 Locuința unei persoane: i-am uitat adresa 3 familiar La adresa cuiva, avînd în vedere pe cineva, țintind pe cineva: n’am răspuns la nici unul din aceste atacuri răutăcioase la adresa mea 4 Scrisoare trimisă de o autoritate, scrisoare oficială: Ministerul i-a trimis o ~ de mulțumire 5 Manifestațiune (a vederilor, dorințelor, etc.) a Corpurilor legiuitoare către capul Statului: ~ de răspuns la Mesagiul Tronului 6 Discurs adresat suveranului de un corp administrativ, judiciar, sau de o întrunire de cetățeni [fr.].

ADRESĂ, adrese, s. f. 1. Indicație (pe scrisori, pe colet etc.) cuprinzând numele și domiciliul destinatarului. ♦ Date care indică domiciliul unei persoane. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A greși adresa = a) a nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată; b) (fam.) a avea o părere greșită despre cineva sau ceva, a se înșela asupra cuiva. 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, o instituție etc. 3. (Inform.) Expresie (numerică) pentru localizarea informației în memorie (3). – Din fr. adresse.

ADRESĂ, adrese, s. f. 1. Indicație (în special pe scrisori și pe colete) cuprinzînd numele și domiciliul exact al destinatarului. I-a dat lui Atanasie adresa aicea, la Folticeni. SADOVEANU, N. F 110. Ține acest pachet... să-l dai la adresa sa. NEGRUZZI, S. I 208. ◊ Expr. (În legătură cu verbe ca «a spune», «a se exprima», «a vorbi» etc.) La adresa cuiva = cu privire la cineva; (mai ales) împotriva cuiva. A greși adresa = a) a nimeri, printr-o confuzie, în alt loc sau la altă persoană decît cea indicată; b) fig. (familiar) a avea o părere greșită despre cineva, a-l socoti altfel decît este. Dacă, prin vorbele d-tale, faci aluzie la mine, ai greșit adresa. 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, o instituție etc. I s-a comunicat numirea cu adresa nr... din...Adresă de salut = urare omagială trimisă cuiva de o adunare constituită. Adresă de protest = text scris, votat de o adunare constituită, pentru a protesta împotriva unui act reprobabil.

ADRESĂ, adrese, s. f. 1. Indicație (pe scrisori, pe colete etc.) cuprinzînd numele și domiciliul exact al destinatarului. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A greși adresa = a) a nimeri în alt loc sau la altă persoană decît cea indicată; b) (fam.) a avea o părere greșită despre cineva sau ceva. 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, o instituție etc. – Fr. adresse.

ADRE s.f. 1. Indicație a numelui și a domiciliului unei persoane. ♦ Indicație, mențiune pe scrisori, colete etc., care conține numele și domiciliul destinatarului. ◊ Adresă bibliografică = totalitatea datelor de apariție a unei cărți; la adresa cuiva = cu privire la cineva. 2. Comunicare oficială în scris făcută de o instituție, o organizație etc. 3. Îndemînare, pricepere. 4. (Cib.) Expresie (numerică) indicînd o sursă sau o destinație a informației ce urmează să fie înregistrată de o mașină cibernetică. [< fr. adresse].

ADRE s. f. 1. indicație pe scrisori, colete etc. care conține numele și domiciliul destinatarului. ♦ la ~ a cuiva = cu privire la cineva. 2. comunicare oficială făcută în scris de o instituție. 3. dexteritate, îndemânare. 4. (inform.) Simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei mașini electronice unde se înregistrează o informație. (< fr. adresse).

adresă-cerere s. f. Act oficial prin care o întreprindere face alteia o cerere ◊ „Abonamentele de transport cu autobuzele I.T.A. Craiova [...] se eliberează pe baza unei adrese-cerere din partea întreprinderii unde lucrează cel care solicită abonamentul și a unui tabel.” Sc. 6 VII 74 p. 2 (din adresă + cerere)

adresă-delegație s. f. Act oficial prin care cineva este desemnat ca delegat ◊ „În cabină, mai mulți salariați ai unității: ce-i drept, cu forme în regulă, cu tabel și adresă-delegație aprobată.” R.l. 1 VIII 73 p. 1 (din adresă + delegație)

ADRESĂ ~e f. 1) Date privind locul (strada, numărul casei, apartamentului) unde este domiciliat cineva. A schimba ~a. Birou de ~e instituție care comunică la cerere adresa persoanelor dintr-o localitate. 2) Indicație pe scrisori, colete etc. cuprinzând numele și domiciliul destinatarului. 3) Scrisoare oficială. ~ de salut urare omagială din partea unei organizații, unui colectiv etc. [G.-D. adresei] /<fr. adresse

adresă f. 1. arătare de numele și locuința cuiva; 2. scrisoare oficială.

*adrésă f., pl. e (fr. adresse). Arătarea numeluĭ și locuințeĭ cuĭva ca să i se trimeată ceva: a scrie pe plic adresa cuĭva, ĭ-am dat adresa, ĭ-am scris pe (orĭ supt) adresa ta, scrisoarea s’a dus la o adresă greșită. Scrisoare de la o autoritate saŭ de la o societate, scrisoare oficială: ministeru ĭ-a trimes o adresă de mulțămire. La adresa cuĭva, îndreptat către cineva: acolo s’aŭ auzit multe laude la adresa luĭ, era o răutăcioasă aluziune la adresa luĭ.

*adreséz v. tr. (fr. adresser, d. dresser, a îndrepta, a dresa. V. dresez, drept). Îndrept o scrisoare (un pachet) la adresa cuĭva: ĭ-am adresat o scrisoare. V. refl. Mă îndrept spre cineva, îi vorbesc. Apelez: nu maĭ am cuĭ (saŭ la cine) să mă adresez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adresa (a ~) (desp. a-dre-) vb., ind. prez. 1 sg. adresez, 3 adresea; conj. prez. 1 sg. să adresez, 3 să adreseze

adresa (a ~) (a-dre-) vb., ind. prez. 3 adresea

adresa vb. (sil. -dre-), ind. prez. 1 sg. adresez, 3 sg. și pl. adresea

adre (desp. a-dre-) s. f., g.-d. art. adresei; pl. adrese

adre (a-dre-) s. f., g.-d. art. adresei; pl. adrese

adre s. f. (sil. -dre-), g.-d. art. adresei; pl. adrese

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADRESA vb. 1. v. înainta. 2. v. expedia.

ADRESA vb. 1. a expedia, a înainta, a trimite. (~ o cerere.) 2. a expedia, a scrie, a trimite, (reg.) a mîna. (Cui i-ai ~ scrisoarea?)

ADRE s. (înv.) mehtup. (~ exactă a cuiva.)

ADRE s. (înv.) mehtup. (~ exactă a cuiva.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

adresă (adrese), s. f. – Indicație cuprinzînd numele și domiciliul cuiva. < Fr. adresse.Der. adresa, vb., din fr. adresser; adresant, s. m. (destinatar), cf. germ. Adressant.

Intrare: adresa
  • silabație: a-dre-sa info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adresa
  • adresare
  • adresat
  • adresatu‑
  • adresând
  • adresându‑
singular plural
  • adresea
  • adresați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adresez
(să)
  • adresez
  • adresam
  • adresai
  • adresasem
a II-a (tu)
  • adresezi
(să)
  • adresezi
  • adresai
  • adresași
  • adresaseși
a III-a (el, ea)
  • adresea
(să)
  • adreseze
  • adresa
  • adresă
  • adresase
plural I (noi)
  • adresăm
(să)
  • adresăm
  • adresam
  • adresarăm
  • adresaserăm
  • adresasem
a II-a (voi)
  • adresați
(să)
  • adresați
  • adresați
  • adresarăți
  • adresaserăți
  • adresaseți
a III-a (ei, ele)
  • adresea
(să)
  • adreseze
  • adresau
  • adresa
  • adresaseră
Intrare: adresă
  • silabație: a-dre-să info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adre
  • adresa
plural
  • adrese
  • adresele
genitiv-dativ singular
  • adrese
  • adresei
plural
  • adrese
  • adreselor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adrea
  • adreasa
plural
  • adrese
  • adresele
genitiv-dativ singular
  • adrese
  • adresei
plural
  • adrese
  • adreselor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adres
  • adresul
plural
  • adrese
  • adresele
genitiv-dativ singular
  • adres
  • adresului
plural
  • adrese
  • adreselor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adresa, adresezverb

  • 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Voi nu știți nimic?... se adresă colonelul... celorlalți doi soldați. SAHIA, N. 76. DLRLC
    • format_quote Adresîndu-i peste masă cîteva vorbe grecești, păru a-l întreba dacă-i place junghiul (= pumnalul)... cu mănunchi de fildeș. SADOVEANU, Z. C. 136. DLRLC
    • format_quote Îmi adresase acele vorbe un băietănaș. SADOVEANU, N. F. 53. DLRLC
  • 2. reflexiv A trimite o scrisoare, un pachet la o anumită adresă. MDA2
  • 3. A (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.; a face apel la... DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A adresat o cerere către Ministerul Comunicațiilor. DLRLC
    • format_quote Îmi pare rău că nu trage aci în gazdă directorul, pentru că aș fi avut de adresat o petițiune de jalbă. ALECSANDRI, T. I 275. DLRLC
    • format_quote Nu găsiră nimic mai nimerit decît să se adreseze la Poartă. NEGRUZZI, S. 1 331. DLRLC
    • 3.1. tranzitiv A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

adre, adresesubstantiv feminin

  • 1. Indicație (pe scrisori, pe colete etc.) cuprinzând numele și domiciliul destinatarului. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
    sinonime: mehtup
    • format_quote I-a dat lui Atanasie adresa aicea, la Folticeni. SADOVEANU, N. F 110. DLRLC
    • format_quote Ține acest pachet... să-l dai la adresa sa. NEGRUZZI, S. I 208. DLRLC
    • 1.1. Date care indică domiciliul unei persoane. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
    • 1.2. Adresă bibliografică = totalitatea datelor de apariție a unei cărți. MDA2 DN
    • chat_bubble (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • chat_bubble A greși adresa = a nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble familiar A greși adresa = a avea o părere greșită despre cineva sau ceva, a se înșela asupra cuiva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dacă, prin vorbele d-tale, faci aluzie la mine, ai greșit adresa. DLRLC
  • 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, o instituție etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote I s-a comunicat numirea cu adresa nr... din... DLRLC
    • 2.1. Adresă de salut = urare omagială trimisă cuiva de o adunare constituită. DLRLC
    • 2.2. Adresă de protest = text scris, votat de o adunare constituită, pentru a protesta împotriva unui act reprobabil. DLRLC
  • 3. Dexteritate, pricepere, îndemânare. DN
  • 4. informatică Expresie (numerică) pentru localizarea informației în memorie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
  • 5. (În statele monarhiste) Răspuns dat de parlament mesajului de deschidere a sesiunii parlamentare. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.