11 definiții pentru mehtup


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mehtup sn [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 151/7 / V: mictiup / Pl: ~uri / E: tc mektub] (Tcî) Scrisoare oficială Si: adresă.

MEHTÚP, mehtupuri, s. n. (În Evul Mediu; în Țara Românească și în Moldova) Scrisoare oficială; adresă, raport. – Din tc. mektup.

MEHTÚP, mehtupuri, s. n. (Turcism înv.) Scrisoare oficială; adresă, raport. – Din tc. mektup.

MEHTÚP, mehtupuri, s. n. (Turcism învechit) Scrisoare oficială; adresă, raport. Grigore Ghica-vodă... pecetluia peșcheșul și mehtupul. La CADE.

mehtúp n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] mektub). Vechĭ. Scrisoare oficială turcească. – Și mehtĭup și mictup.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mehtúp (înv.) s. n., pl. mehtúpuri

mehtúp s. n., pl. mehtúpuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mehtúp (mehtúpuri), s. n. – Adresă, înscris oficial. Tc. mektub (Șeineanu, III, 78). Sec. XVIII, înv.Der. mehtupciu, s. m. (scrib, secretar), din tc. mektubci.

Intrare: mehtup
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mehtup
  • mehtupul
  • mehtupu‑
plural
  • mehtupuri
  • mehtupurile
genitiv-dativ singular
  • mehtup
  • mehtupului
plural
  • mehtupuri
  • mehtupurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)