2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADRÉSĂ, adrese, s. f. 1. Indicație (pe scrisori, pe colete etc.) cuprinzând numele și domiciliul destinatarului. ♦ Date care indică domiciliul unei persoane. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A greși adresa = a) a nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată; b) (fam.) a avea o părere greșită despre cineva sau ceva, a se înșela asupra cuiva. 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, o instituție etc. 3. (Inform.) Expresie (numerică) pentru localizarea informației în memorie (3). – Din fr. adresse.

adre sf [At: C. NEGRUZZI I, 208/ V: (înv) adres sn, (Trs) adrea / Pl: ~se/ E: fr adresse] 1 Indicație (pe scrisori, colete etc.) a numelui și domiciliului unei persoane. 2 Date care indică domiciliul unei persoane. 3 (Îs) ~ bibliografică Totalitatea datelor de apariție a unei cărți. 4-5 (Îe) (A spune, sau a vorbi ceva) la ~a cuiva (A spune sau a vorbi ceva) cu privire la cineva. 6 (Îe) A greși ~a A nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată. 7 (Fam; îae) A avea o părere greșită despre cineva sau ceva. 8 (Fam; îae) A se înșela în privința cuiva. 9 Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, instituție etc. 10 (Inf) Expresie (numerică) pentru localizarea informației în memorie. 11 (În statele monarhiste) Răspuns dat de parlament mesajului de deschidere a sesiunii parlamentare.

ADRÉSĂ, adrese, s. f. 1. Indicație (pe scrisori, pe colet etc.) cuprinzând numele și domiciliul destinatarului. ♦ Date care indică domiciliul unei persoane. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A greși adresa = a) a nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată; b) (fam.) a avea o părere greșită despre cineva sau ceva, a se înșela asupra cuiva. 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, o instituție etc. 3. (Inform.) Expresie (numerică) pentru localizarea informației în memorie (3). – Din fr. adresse.

ADRÉSĂ, adrese, s. f. 1. Indicație (în special pe scrisori și pe colete) cuprinzînd numele și domiciliul exact al destinatarului. I-a dat lui Atanasie adresa aicea, la Folticeni. SADOVEANU, N. F 110. Ține acest pachet... să-l dai la adresa sa. NEGRUZZI, S. I 208. ◊ Expr. (În legătură cu verbe ca «a spune», «a se exprima», «a vorbi» etc.) La adresa cuiva = cu privire la cineva; (mai ales) împotriva cuiva. A greși adresa = a) a nimeri, printr-o confuzie, în alt loc sau la altă persoană decît cea indicată; b) fig. (familiar) a avea o părere greșită despre cineva, a-l socoti altfel decît este. Dacă, prin vorbele d-tale, faci aluzie la mine, ai greșit adresa. 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, o instituție etc. I s-a comunicat numirea cu adresa nr... din...Adresă de salut = urare omagială trimisă cuiva de o adunare constituită. Adresă de protest = text scris, votat de o adunare constituită, pentru a protesta împotriva unui act reprobabil.

ADRÉSĂ, adrese, s. f. 1. Indicație (pe scrisori, pe colete etc.) cuprinzând numele și domiciliul exact al destinatarului. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A greși adresa = a) a nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată; b) (fam.) a avea o părere greșită despre cineva sau ceva. 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, o instituție etc. – Fr. adresse.

ADRÉSĂ s.f. 1. Indicație a numelui și a domiciliului unei persoane. ♦ Indicație, mențiune pe scrisori, colete etc., care conține numele și domiciliul destinatarului. ◊ Adresă bibliografică = totalitatea datelor de apariție a unei cărți; la adresa cuiva = cu privire la cineva. 2. Comunicare oficială în scris făcută de o instituție, o organizație etc. 3. Îndemânare, pricepere. 4. (Cib.) Expresie (numerică) indicând o sursă sau o destinație a informației ce urmează să fie înregistrată de o mașină cibernetică. [< fr. adresse].

ADRÉSĂ s. f. 1. indicație pe scrisori, colete etc. care conține numele și domiciliul destinatarului. ♦ la ~ a cuiva = cu privire la cineva. 2. comunicare oficială făcută în scris de o instituție. 3. dexteritate, îndemânare. 4. (inform.) Simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei mașini electronice unde se înregistrează o informație. (< fr. adresse).

ADRÉSĂ ~e f. 1) Date privind locul (strada, numărul casei, apartamentului) unde este domiciliat cineva. A schimba ~a. Birou de ~e instituție care comunică la cerere adresa persoanelor dintr-o localitate. 2) Indicație pe scrisori, colete etc. cuprinzând numele și domiciliul destinatarului. 3) Scrisoare oficială. ~ de salut urare omagială din partea unei organizații, unui colectiv etc. [G.-D. adresei] /<fr. adresse

adresă f. 1. arătare de numele și locuința cuiva; 2. scrisoare oficială.

*adrésă f., pl. e (fr. adresse). Arătarea numeluĭ și locuințeĭ cuĭva ca să i se trimeată ceva: a scrie pe plic adresa cuĭva, ĭ-am dat adresa, ĭ-am scris pe (orĭ supt) adresa ta, scrisoarea s’a dus la o adresă greșită. Scrisoare de la o autoritate saŭ de la o societate, scrisoare oficială: ministeru ĭ-a trimes o adresă de mulțămire. La adresa cuĭva, îndreptat către cineva: acolo s’aŭ auzit multe laude la adresa luĭ, era o răutăcioasă aluziune la adresa luĭ.

ADRESÁ, adresez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.; a face apel la... ♦ Tranz. A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc. – Din fr. adresser.

ADRESÁ, adresez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.; a face apel la... ♦ Tranz. A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc. – Din fr. adresser.

adresa [At: (a. 1776) URICARIUL I, 181 / Pzi: ~sez / E: fr adresser] 1 vt A trimite o scrisoare, un pachet la o anumită adresă. 2 vt A scrie adresa pe o scrisoare, un pachet etc. 3-4 vtr A (se) îndrepta cu vorba către cineva. 5-6 vtr A (se) îndrepta către o persoană, instituție cu o invitație, cerere etc.

ADRESÁ, adresez, vb. I. (Construit cu dativul sau, mai rar, cu determinări introduse prin prep. «la» sau «către») 1. Refl. A se îndrepta cu vorba către cineva. Voi nu știți nimic?... se adresă colonelul... celorlalți doi soldați. SAHIA, N. 76. ◊ Tranz. Adresîndu-i peste masă cîteva vorbe grecești, păru a-l întreba dacă-i place junghiul (= pumnalul)... cu mănunchi de fildeș. SADOVEANU, Z. C. 136. Îmi adresase acele vorbe un băietănaș. SADOVEANU, N. F. 53. 2. Tranz. A îndrepta (către o persoană sau o instituție) o invitație, o cerere, o rugăminte scrisă sau verbală; a face apel la. A adresat o cerere către Ministerul Comunicațiilor.Îmi pare rău că nu trage aci în gazdă directorul, pentru că aș fi avut de adresat o petițiune de jalbă. ALECSANDRI, T. I 275. ◊ Refl. Nu găsiră nimic mai nimerit decît să se adreseze la Poartă. NEGRUZZI, S. 1 331. 3. Tranz. (Cu privire la petiții sau scrisori) A scrie titlul sau adresa care arată către cine e îndreptat textul.

ADRESÁ, adresez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.; a face apel la... ♦ Tranz. A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc. – Fr. adresser.

ADRESÁ vb. I. 1. tr. A trimite direct (cuiva) o scrisoare, o cerere, o plângere. 2. tr. A scrie titlul sau adresa (pe o cerere sau pe o scrisoare). 3. refl. A-și îndrepta cuvântul către cineva, a vorbi cuiva; a face apel la... [P.i. -sez. / < fr. adresser].

ADRESÁ vb. I. tr. 1. a trimite direct o scrisoare, o cerere. 2. a scrie adresa (pe o cerere, pe o scrisoare). II. refl. a-și îndrepta cuvântul către cineva; a face apel la. (< fr. adresser)

adrésă-cérere s. f. Act oficial prin care o întreprindere face alteia o cerere ◊ „Abonamentele de transport cu autobuzele I.T.A. Craiova [...] se eliberează pe baza unei adrese-cerere din partea întreprinderii unde lucrează cel care solicită abonamentul și a unui tabel.” Sc. 6 VII 74 p. 2 (din adresă + cerere)

adrésă-delegáție s. f. Act oficial prin care cineva este desemnat ca delegat ◊ „În cabină, mai mulți salariați ai unității: ce-i drept, cu forme în regulă, cu tabel și adresă-delegație aprobată.” R.l. 1 VIII 73 p. 1 (din adresă + delegație)

A ADRESÁ ~éz tranz. 1) (scrisori, plicuri, pachete etc.) A prevedea cu adresă. 2) (cereri, solicitări etc.) A trimite direct; a orienta către cineva. /<fr. adresser

A SE ADRESÁ mă ~éz intranz. 1) A se îndrepta cu vorba către cineva (pentru a întreba, a cere o explicație etc.). 2) A înainta o adresă (o cerere, o scrisoare oficială etc.). /<fr. adresser

arată toate definițiile

Intrare: adresă
  • silabație: a-dre-să
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adre
  • adresa
plural
  • adrese
  • adresele
genitiv-dativ singular
  • adrese
  • adresei
plural
  • adrese
  • adreselor
vocativ singular
plural
Intrare: adresa
  • silabație: a-dre-sa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adresa
  • adresare
  • adresat
  • adresatu‑
  • adresând
  • adresându‑
singular plural
  • adresea
  • adresați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adresez
(să)
  • adresez
  • adresam
  • adresai
  • adresasem
a II-a (tu)
  • adresezi
(să)
  • adresezi
  • adresai
  • adresași
  • adresaseși
a III-a (el, ea)
  • adresea
(să)
  • adreseze
  • adresa
  • adresă
  • adresase
plural I (noi)
  • adresăm
(să)
  • adresăm
  • adresam
  • adresarăm
  • adresaserăm
  • adresasem
a II-a (voi)
  • adresați
(să)
  • adresați
  • adresați
  • adresarăți
  • adresaserăți
  • adresaseți
a III-a (ei, ele)
  • adresea
(să)
  • adreseze
  • adresau
  • adresa
  • adresaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adresă

  • 1. Indicație (pe scrisori, pe colete etc.) cuprinzând numele și domiciliul destinatarului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: mehtup 2 exemple
    exemple
    • I-a dat lui Atanasie adresa aicea, la Folticeni. SADOVEANU, N. F 110.
      surse: DLRLC
    • Ține acest pachet... să-l dai la adresa sa. NEGRUZZI, S. I 208.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Date care indică domiciliul unei persoane.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Adresă bibliografică = totalitatea datelor de apariție a unei cărți.
      surse: DN
    • 1.3. expresie (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.4. expresie A greși adresa = a nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. expresie familiar A greși adresa = a avea o părere greșită despre cineva sau ceva, a se înșela asupra cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dacă, prin vorbele d-tale, faci aluzie la mine, ai greșit adresa.
        surse: DLRLC
  • 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, o instituție etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • I s-a comunicat numirea cu adresa nr... din...
      surse: DLRLC
    • 2.1. Adresă de salut = urare omagială trimisă cuiva de o adunare constituită.
      surse: DLRLC
    • 2.2. Adresă de protest = text scris, votat de o adunare constituită, pentru a protesta împotriva unui act reprobabil.
      surse: DLRLC
  • 4. informatică Expresie (numerică) pentru localizarea informației în memorie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

adresa

  • 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Voi nu știți nimic?... se adresă colonelul... celorlalți doi soldați. SAHIA, N. 76.
      surse: DLRLC
    • Adresîndu-i peste masă cîteva vorbe grecești, păru a-l întreba dacă-i place junghiul (= pumnalul)... cu mănunchi de fildeș. SADOVEANU, Z. C. 136.
      surse: DLRLC
    • Îmi adresase acele vorbe un băietănaș. SADOVEANU, N. F. 53.
      surse: DLRLC
  • 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.; a face apel la...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • A adresat o cerere către Ministerul Comunicațiilor.
      surse: DLRLC
    • Îmi pare rău că nu trage aci în gazdă directorul, pentru că aș fi avut de adresat o petițiune de jalbă. ALECSANDRI, T. I 275.
      surse: DLRLC
    • Nu găsiră nimic mai nimerit decît să se adreseze la Poartă. NEGRUZZI, S. 1 331.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: