2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adre sf [At: C. NEGRUZZI I, 208/ V: (înv) adres sn, (Trs) adrea / Pl: ~se/ E: fr adresse] 1 Indicație (pe scrisori, colete etc.) a numelui și domiciliului unei persoane. 2 Date care indică domiciliul unei persoane. 3 (Îs) ~ bibliografică Totalitatea datelor de apariție a unei cărți. 4-5 (Îe) (A spune, sau a vorbi ceva) la ~a cuiva (A spune sau a vorbi ceva) cu privire la cineva. 6 (Îe) A greși ~a A nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată. 7 (Fam; îae) A avea o părere greșită despre cineva sau ceva. 8 (Fam; îae) A se înșela în privința cuiva. 9 Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, instituție etc. 10 (Inf) Expresie (numerică) pentru localizarea informației în memorie. 11 (În statele monarhiste) Răspuns dat de parlament mesajului de deschidere a sesiunii parlamentare.

ADRÉSĂ, adrese, s. f. 1. Indicație (pe scrisori, pe colete etc.) cuprinzând numele și domiciliul destinatarului. ♦ Date care indică domiciliul unei persoane. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A greși adresa = a) a nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată; b) (fam.) a avea o părere greșită despre cineva sau ceva, a se înșela asupra cuiva. 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, o instituție etc. 3. (Inform.) Expresie (numerică) pentru localizarea informației în memorie (3). – Din fr. adresse.

ADRÉSĂ, adrese, s. f. 1. Indicație (pe scrisori, pe colet etc.) cuprinzând numele și domiciliul destinatarului. ♦ Date care indică domiciliul unei persoane. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A greși adresa = a) a nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată; b) (fam.) a avea o părere greșită despre cineva sau ceva, a se înșela asupra cuiva. 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, o instituție etc. 3. (Inform.) Expresie (numerică) pentru localizarea informației în memorie (3). – Din fr. adresse.

ADRÉSĂ, adrese, s. f. 1. Indicație (în special pe scrisori și pe colete) cuprinzînd numele și domiciliul exact al destinatarului. I-a dat lui Atanasie adresa aicea, la Folticeni. SADOVEANU, N. F 110. Ține acest pachet... să-l dai la adresa sa. NEGRUZZI, S. I 208. ◊ Expr. (În legătură cu verbe ca «a spune», «a se exprima», «a vorbi» etc.) La adresa cuiva = cu privire la cineva; (mai ales) împotriva cuiva. A greși adresa = a) a nimeri, printr-o confuzie, în alt loc sau la altă persoană decît cea indicată; b) fig. (familiar) a avea o părere greșită despre cineva, a-l socoti altfel decît este. Dacă, prin vorbele d-tale, faci aluzie la mine, ai greșit adresa. 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, o instituție etc. I s-a comunicat numirea cu adresa nr... din...Adresă de salut = urare omagială trimisă cuiva de o adunare constituită. Adresă de protest = text scris, votat de o adunare constituită, pentru a protesta împotriva unui act reprobabil.

ADRÉSĂ, adrese, s. f. 1. Indicație (pe scrisori, pe colete etc.) cuprinzând numele și domiciliul exact al destinatarului. ◊ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A greși adresa = a) a nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată; b) (fam.) a avea o părere greșită despre cineva sau ceva. 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, o instituție etc. – Fr. adresse.

ADRÉSĂ s.f. 1. Indicație a numelui și a domiciliului unei persoane. ♦ Indicație, mențiune pe scrisori, colete etc., care conține numele și domiciliul destinatarului. ◊ Adresă bibliografică = totalitatea datelor de apariție a unei cărți; la adresa cuiva = cu privire la cineva. 2. Comunicare oficială în scris făcută de o instituție, o organizație etc. 3. Îndemânare, pricepere. 4. (Cib.) Expresie (numerică) indicând o sursă sau o destinație a informației ce urmează să fie înregistrată de o mașină cibernetică. [< fr. adresse].

ADRÉSĂ s. f. 1. indicație pe scrisori, colete etc. care conține numele și domiciliul destinatarului. ♦ la ~ a cuiva = cu privire la cineva. 2. comunicare oficială făcută în scris de o instituție. 3. dexteritate, îndemânare. 4. (inform.) Simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei mașini electronice unde se înregistrează o informație. (< fr. adresse).

ADRÉSĂ ~e f. 1) Date privind locul (strada, numărul casei, apartamentului) unde este domiciliat cineva. A schimba ~a. Birou de ~e instituție care comunică la cerere adresa persoanelor dintr-o localitate. 2) Indicație pe scrisori, colete etc. cuprinzând numele și domiciliul destinatarului. 3) Scrisoare oficială. ~ de salut urare omagială din partea unei organizații, unui colectiv etc. [G.-D. adresei] /<fr. adresse

adresă f. 1. arătare de numele și locuința cuiva; 2. scrisoare oficială.

*adrésă f., pl. e (fr. adresse). Arătarea numeluĭ și locuințeĭ cuĭva ca să i se trimeată ceva: a scrie pe plic adresa cuĭva, ĭ-am dat adresa, ĭ-am scris pe (orĭ supt) adresa ta, scrisoarea s’a dus la o adresă greșită. Scrisoare de la o autoritate saŭ de la o societate, scrisoare oficială: ministeru ĭ-a trimes o adresă de mulțămire. La adresa cuĭva, îndreptat către cineva: acolo s’aŭ auzit multe laude la adresa luĭ, era o răutăcioasă aluziune la adresa luĭ.

adresa [At: (a. 1776) URICARIUL I, 181 / Pzi: ~sez / E: fr adresser] 1 vt A trimite o scrisoare, un pachet la o anumită adresă. 2 vt A scrie adresa pe o scrisoare, un pachet etc. 3-4 vtr A (se) îndrepta cu vorba către cineva. 5-6 vtr A (se) îndrepta către o persoană, instituție cu o invitație, cerere etc.

ADRESÁ, adresez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.; a face apel la... ♦ Tranz. A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc. – Din fr. adresser.

ADRESÁ, adresez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.; a face apel la... ♦ Tranz. A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc. – Din fr. adresser.

ADRESÁ, adresez, vb. I. (Construit cu dativul sau, mai rar, cu determinări introduse prin prep. «la» sau «către») 1. Refl. A se îndrepta cu vorba către cineva. Voi nu știți nimic?... se adresă colonelul... celorlalți doi soldați. SAHIA, N. 76. ◊ Tranz. Adresîndu-i peste masă cîteva vorbe grecești, păru a-l întreba dacă-i place junghiul (= pumnalul)... cu mănunchi de fildeș. SADOVEANU, Z. C. 136. Îmi adresase acele vorbe un băietănaș. SADOVEANU, N. F. 53. 2. Tranz. A îndrepta (către o persoană sau o instituție) o invitație, o cerere, o rugăminte scrisă sau verbală; a face apel la. A adresat o cerere către Ministerul Comunicațiilor.Îmi pare rău că nu trage aci în gazdă directorul, pentru că aș fi avut de adresat o petițiune de jalbă. ALECSANDRI, T. I 275. ◊ Refl. Nu găsiră nimic mai nimerit decît să se adreseze la Poartă. NEGRUZZI, S. 1 331. 3. Tranz. (Cu privire la petiții sau scrisori) A scrie titlul sau adresa care arată către cine e îndreptat textul.

ADRESÁ, adresez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.; a face apel la... ♦ Tranz. A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc. – Fr. adresser.

ADRESÁ vb. I. 1. tr. A trimite direct (cuiva) o scrisoare, o cerere, o plângere. 2. tr. A scrie titlul sau adresa (pe o cerere sau pe o scrisoare). 3. refl. A-și îndrepta cuvântul către cineva, a vorbi cuiva; a face apel la... [P.i. -sez. / < fr. adresser].

ADRESÁ vb. I. tr. 1. a trimite direct o scrisoare, o cerere. 2. a scrie adresa (pe o cerere, pe o scrisoare). II. refl. a-și îndrepta cuvântul către cineva; a face apel la. (< fr. adresser)

adrésă-cérere s. f. Act oficial prin care o întreprindere face alteia o cerere ◊ „Abonamentele de transport cu autobuzele I.T.A. Craiova [...] se eliberează pe baza unei adrese-cerere din partea întreprinderii unde lucrează cel care solicită abonamentul și a unui tabel.” Sc. 6 VII 74 p. 2 (din adresă + cerere)

adrésă-delegáție s. f. Act oficial prin care cineva este desemnat ca delegat ◊ „În cabină, mai mulți salariați ai unității: ce-i drept, cu forme în regulă, cu tabel și adresă-delegație aprobată.” R.l. 1 VIII 73 p. 1 (din adresă + delegație)

A SE ADRESÁ mă ~éz intranz. 1) A se îndrepta cu vorba către cineva (pentru a întreba, a cere o explicație etc.). 2) A înainta o adresă (o cerere, o scrisoare oficială etc.). /<fr. adresser

A ADRESÁ ~éz tranz. 1) (scrisori, plicuri, pachete etc.) A prevedea cu adresă. 2) (cereri, solicitări etc.) A trimite direct; a orienta către cineva. /<fr. adresser

arată toate definițiile

Intrare: adresă
  • silabație: a-dre-să
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adre
  • adresa
plural
  • adrese
  • adresele
genitiv-dativ singular
  • adrese
  • adresei
plural
  • adrese
  • adreselor
vocativ singular
plural
Intrare: adresa
  • silabație: a-dre-sa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adresa
  • adresare
  • adresat
  • adresatu‑
  • adresând
  • adresându‑
singular plural
  • adresea
  • adresați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adresez
(să)
  • adresez
  • adresam
  • adresai
  • adresasem
a II-a (tu)
  • adresezi
(să)
  • adresezi
  • adresai
  • adresași
  • adresaseși
a III-a (el, ea)
  • adresea
(să)
  • adreseze
  • adresa
  • adresă
  • adresase
plural I (noi)
  • adresăm
(să)
  • adresăm
  • adresam
  • adresarăm
  • adresaserăm
  • adresasem
a II-a (voi)
  • adresați
(să)
  • adresați
  • adresați
  • adresarăți
  • adresaserăți
  • adresaseți
a III-a (ei, ele)
  • adresea
(să)
  • adreseze
  • adresau
  • adresa
  • adresaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adresă

  • 1. Indicație (pe scrisori, pe colete etc.) cuprinzând numele și domiciliul destinatarului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: mehtup 2 exemple
    exemple
    • I-a dat lui Atanasie adresa aicea, la Folticeni. SADOVEANU, N. F 110.
      surse: DLRLC
    • Ține acest pachet... să-l dai la adresa sa. NEGRUZZI, S. I 208.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Date care indică domiciliul unei persoane.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Adresă bibliografică = totalitatea datelor de apariție a unei cărți.
      surse: DN
    • 1.3. expresie (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.4. expresie A greși adresa = a nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. expresie familiar A greși adresa = a avea o părere greșită despre cineva sau ceva, a se înșela asupra cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dacă, prin vorbele d-tale, faci aluzie la mine, ai greșit adresa.
        surse: DLRLC
  • 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizație, o instituție etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • I s-a comunicat numirea cu adresa nr... din...
      surse: DLRLC
    • 2.1. Adresă de salut = urare omagială trimisă cuiva de o adunare constituită.
      surse: DLRLC
    • 2.2. Adresă de protest = text scris, votat de o adunare constituită, pentru a protesta împotriva unui act reprobabil.
      surse: DLRLC
  • 4. informatică Expresie (numerică) pentru localizarea informației în memorie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

adresa

  • 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Voi nu știți nimic?... se adresă colonelul... celorlalți doi soldați. SAHIA, N. 76.
      surse: DLRLC
    • Adresîndu-i peste masă cîteva vorbe grecești, păru a-l întreba dacă-i place junghiul (= pumnalul)... cu mănunchi de fildeș. SADOVEANU, Z. C. 136.
      surse: DLRLC
    • Îmi adresase acele vorbe un băietănaș. SADOVEANU, N. F. 53.
      surse: DLRLC
  • 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.; a face apel la...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • A adresat o cerere către Ministerul Comunicațiilor.
      surse: DLRLC
    • Îmi pare rău că nu trage aci în gazdă directorul, pentru că aș fi avut de adresat o petițiune de jalbă. ALECSANDRI, T. I 275.
      surse: DLRLC
    • Nu găsiră nimic mai nimerit decît să se adreseze la Poartă. NEGRUZZI, S. 1 331.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: